Să fim docili
Când suntem docili, facem ca toată forţa şi binecuvântările ispăşirii să fie mai eficiente în vieţile noastre.
Adevăraţii ucenici ai Învăţătorului sunt docili. În numai câteva cuvinte, Avraam ne face să înţelegem de ce a fost atât de binecuvântat. El şi-a trăit viaţa „rugându-se să primească instrucţiuni şi să păstreze poruncile lui Dumnezeu“.1 „Rugându-te să primeşti instrucţiuni“ înseamnă mai mult decât bunăvoinţa de a asculta. Când dorinţa noastră de a primi instrucţiuni este mai puternică decât comoditatea de a rămâne aşa cum suntem, noi devenim docili.
Preşedintele Brigham Young ne-a învăţat că „prima şi cea mai importantă datorie a noastră este să-l căutăm pe Domnul, până când deschidem calea de comunicare de la Dumnezeu la propriul nostru suflet“.2 La scurt timp după moartea sa, profetul Joseph Smith i-a apărut în vis lui Brigham Young şi l-a instruit: „Spune oamenilor să fie umili şi credincioşi, să se asigure că păstrează spiritul Domnului şi el îi va conduce în dreptate. Să aibă grijă şi să nu îndepărteze micul glas firav; el îi va învăţa ce să facă şi unde să meargă; el va produce fructele Împărăţiei lui Dumnezeu“.3
Cum să ne pregătim pentru a primi această putere a instruirii divine în vieţile noastre? Mai întâi, trebuie să începem prin a consimţi să fim instruiţi. În timp ce mulţi sunt, în mod natural, flămânzi şi însetaţi după dreptate, alţii pot fi constrânşi să fie umili.4 Unii dintre noi ar prefera să schimbe regulile decât să urmeze instrucţiunile sau să se schimbe ei înşişi. Naaman ar fi vrut cu siguranţă să fie scăpat de carnea sa leproasă, dar s-a lăsat cuprins de furie când mesagerul profetului i-a spus simplu să se spele de şapte ori în râul Iordan. I s-a părut jenant, un lucru neînsemnat şi a considerat că râurile din ţara lui erau mai bune decât Iordanul. Însă, lepra lui a fost vindecată când a ascultat de slujitorii săi, şi-a schimbat părerea şi a procedat „în acord cu spusele omului lui Dumnezeu“.5 I s-a demonstrat, într-un mod dramatic, că exista un profet şi un Dumnezeu, acolo în Israel. Noi, de asemenea, trebuie să înţelegem că Dumnezeu are legi care guvernează6 şi că înţelepciunea Sa este mai mare decât a noastră. Chiar Moise a observat, după ce a văzut măreţia lui Dumnezeu şi lucrările Sale: „Omul este nimic, lucru pe care niciodată nu mi l-am închipuit“.7
În al doilea rând, trebuie să ne dezvoltăm o mentalitate proprie şi să avem o sensibilitate spirituală. Aceasta vine prin luarea în considerare a rugăciunilor şi prin muncă spirituală.8 Această muncă este reală. Include paşi foarte activi de căutare, ascultare şi supunere, precum şi studierea scripturilor. Când suntem umili şi îndepărtăm mândria, inima noastră este îmblânzită şi ne putem concentra asupra sfaturilor şi instrucţiunilor cereşti. Tatăl lui Lamoni, puternicul rege lamanit, a procedat chiar în acest fel, prosternându-se la pământ, dovedind marea sa dorinţă de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. El a declarat: „Mă voi lepăda de toate păcatele mele pentru ca să Te pot cunoaşte pe Tine şi pentru ca să pot să fiu sculat din morţi şi să fiu salvat în ziua din urmă“.9
În al treilea rând, trebuie să îndeplinim instrucţiunile pe care le primim. Alma a spus: „Puneţi la încercare cuvintele mele şi dovediţi un pic de credinţă“.10 Nefi a spus simplu: „Mă voi duce şi voi face“.11 Ce atitudine minunată de ascultare şi supunere a avut el, când a acceptat sfatul tatălui său pentru a obţine plăcile de aramă, pentru a şti unde să vâneze şi când a ascultat sfatul Domnului de a construi o corabie.12 În fiecare caz, el a acţionat cu încredere, mergând înainte, „neştiind dinainte lucrurile“13 pe care ar fi trebuit să le facă sau rezultatul acţiunilor sale. Dar, pentru că avem libertatea de a alege, viaţa poate fi câteodată o călătorie dificilă, în care ne este greu să ne supunem inima şi mintea adevărurilor lui Dumnezeu. Totuşi, aşa cum spunea preşedintele Thomas S. Monson: „Domnul aşteaptă să ne îndreptăm gândirea noastră, acţiunile noastre şi munca noastră către El şi lucrarea Lui“.14
Să devenim docili este un proces continuu de învăţare, pas cu pas. În acest proces ne transpunem gândurile şi sentimentele în acţiuni. Dar avem o măreaţă răsplată pentru această exercitare a credinţei noastre, atunci când deschidem calea de comunicare cu Domnul. Domnul a spus: „Binecuvântaţi sunt aceia care ascultă de preceptele Mele şi-şi pleacă urechea la sfatul Meu, căci ei vor învăţa înţelepciune“.15 El a spus, de asemenea: „Şi oricine ascultă glasul Spiritului vine la Dumnezeu, chiar la Tatăl“.16
Îmi amintesc că acum câţiva ani l-am întrebat pe socrul meu, un episcop cu multă experienţă, de ce poartă întotdeauna cu el în buzunarul cămăşii o coală de hârtie de şapte pe doisprezece centimetri. Mi-a răspuns că, din când în când, primeşte inspiraţii sau simte anumite îndemnuri. Atunci îi place să scoată coala de hârtie şi să consemneze acele sentimente, oricând vin ele. Apoi el încearcă să acţioneze conform acestor îndemnuri, cât mai repede posibil. Înseamnă smerenie să considerăm că micul glas firav este acolo pentru noi, învăţându-ne ce să facem şi unde să mergem. Domnul ne spune că, dacă luăm în seamă îndemnurile, ele ne vor fi date tot mai des. Dacă nu le urmăm, ele se vor împuţina.
Dacă suntem docili, noi vom câştiga o şi mai mare mărturie despre grija pe care ne-o poartă Tatăl nostru Ceresc. Vom câştiga siguranţa şi certitudinea că drumul nostru prin viaţă este în acord cu voinţa Sa.17 Vom avea chiar motive să fim buni, motive să fim cinstiţi şi motive să ne schimbăm comportamentul. Cănd suntem docili vom facem ca toată forţa şi binecuvântările ispăşirii să fie mai eficiente în vieţile noastre. Devenim mai sensibili la şoaptele Duhului Sfânt, astfel încât principiile dreptăţii, despre care ne învaţă profeţii şi adevărurile de pe pământ, îl vor aduce şi mai mult pe Hristos în vieţile noastre.18 Devenim adevăraţii Săi ucenici.
Numai dacă iubim acest adevăr din toată inima noastră se va dezvolta o strânsă legătură între noi şi însăşi sursa adevărului, „Pentru că inteligenţa este atrasă de inteligenţă; înţelepciunea primeşte înţelepciune; adevărul îmbrăţişează adevărul şi virtutea iubeşte virtutea“.19 De aici înainte vom descoperi că lucrurile de valoare pe care le apreciem cel mai mult, sunt cele pe care le-am învăţat direct de la Domnul.
Mărturisesc că prin profetul Joseph Smith am primit nenumărate revelaţii despre adevăr, revelaţii care mărturisesc despre sacrificiul ispăşitor al lui Isus Hristos. Dacă suntem docili, vom vedea şi vom auzi mult mai clar, ne vom supune acelor revelaţii care ne sunt date şi azi prin apostolii, profeţii, văzătorii şi revelatorii în viaţă. În numele lui Isus Hristos, amin.