Convertirea deplină aduce fericire
Fericirea dumneavoastră de acum şi din veşnicie este condiţionată de gradul dumneavoastră de convertire şi de transformarea pe care o aduce în viaţa dumneavoastră.
Fiecare dintre noi a observat cum unele persoane trec prin viaţă, realizând în permanenţă lucruri corecte. Ele par fericite, chiar entuziasmate de viaţă. Când trebuie să facă alegeri dificile, ele par invariabil că le fac pe cele corecte, chiar când erau posibile alternative ispititoare. Ştim că ele sunt supuse ispitei, dar ele par că uită de ea. La fel, am observat cum altele nu sunt atât de curajoase în luarea deciziilor. Într-un mediu spiritual puternic, ele le rezolvă mai bine, îşi schimbă cursul vieţii pentru a lăsa de-o parte obiceiurile nesănătoase. Sunt foarte sincere în hotărârea lor de a se schimba, totuşi la scurt timp ele fac din nou aceleaşi lucruri pe care se hotărâseră să le abandoneze.
În ce constă diferenţa dintre vieţile acestor două grupuri? Cum poţi să faci constant alegeri corecte? Scripturile ne fac să înţelegem. Să-l luăm de exemplu pe Petru cel entuziast şi impetuos. Timp de trei ani a slujit ca apostol pe lângă Învăţător, observând miracolele şi auzind învăţăturile trans-formatoare, precum şi explicaţiile pildelor. Cu Iacov şi Ioan, Petru a fost de faţă la glorioasa schimbare la faţă a lui Isus Hristos şi la vizitarea Lui de către Moise şi Ilie.1 Cu toate acestea, Salvatorul a putut vedea că lui Petru îi lipsea statornicia. Învăţătorul îl cunoştea foarte bine, aşa cum ne cunoaşte pe fiecare dintre noi. În Biblie, citim:
„Domnul a zis: Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei converti la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi. Doamne, I-a zis Petru, cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte“.2 Cu siguranţă, din perspectiva lui Petru, aceste cuvinte nu au fost neîntemeiate. El a crezut cu sinceritate în ceea ce a spus, dar el a acţionat diferit.
Mai târziu, pe Muntele Măslinilor, Isus a proorocit ucenicilor Lui: „În noaptea aceasta toţi veţi avea un prilej de poticnire; pentru că este scris: Voi bate Păstorul şi oile vor fi risipite. Şi Petru I-a zis: Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea. Şi Isus i-a zis: Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori. Dar Petru I-a zis cu şi mai multă tărie: Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine“.3
Pentru mine, unul dintre cele mai pătrunzătoare pasaje din scriptură descrie ce s-a întâmplat apoi. Este o amintire tristă pentru fiecare dintre noi care cunoaştem ce-i drept, chiar dorim arzător să facem ce-i drept, dar nu este destul. Deseori este foarte greu să facem efectiv ceea ce ştim cu siguranţă că ar trebui să facem. Citim:
„O slujnică l-a văzut pe [Petru]… şi a zis: Şi omul acesta era cu El. Şi el a negat… spunând: Femeie, nu-L cunosc… . Un altul l-a văzut şi a zis: Şi tu eşti unul din oamenii aceia. Şi Petru a zis: Omule, nu sunt dintre ei… . Un altul l-a văzut şi a spus: Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El. Şi Petru a răspuns: Omule nu ştiu ce zici. Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul. Domnul S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul,… şi… a ieşit afară şi a plâns cu amar“.4
Oricât de dureroasă trebuie să fi fost confirmarea proorocirii pentru Petru, viaţa lui a început să se schimbe pentru totdeauna. El nu a mai ezitat şi a devenit un slujitor tare ca piatra, esenţial pentru planul Tatălui după răstignirea şi Înălţarea Salvatorului. Acest pasaj impresionant ilustrează, de asemenea, cât de mult l-a iubit Salvatorul pe Petru. Deşi se afla în mijlocul unei încercări copleşitoare pentru viaţa Sa, cu toată greutatea care urma să fie pusă pe umerii Lui, El totuşi s-a întors şi s-a uitat la Petru – dragostea unui învăţător transmisă unui elev preaiubit, dându-i curaj şi înţelegere la nevoie. După aceea, Petru s-a ridicat la înălţimea chemării sale. El a predicat cu putere şi cu o mărturie de nezdruncinat, în ciuda ameninţărilor, a întemniţării şi a bătăilor. El era convertit cu adevărat.
Câteodată, cuvântul convertit este folosit pentru a descrie o persoană care se hotărăşte să se boteze. Totuşi, când se foloseşte corect, convertirea înseamnă mult mai mult atât pentru noul convertit, cât şi pentru membrul vechi. Cu claritatea şi precizia doctrinală caracteristică, preşedintele Marion G. Romney a explicat ce este convertirea:
„Convertit înseamnă să schimbi o credinţă sau o acţiune cu alta. Convertirea este o schimbare spirituală şi morală. Convertit implică nu numai acceptarea mentală a lui Isus şi a învăţăturilor Lui, ci şi o credinţă motivată în El şi în Evanghelia Lui. O credinţă care duce la o transformare, la o schimbare reală a înţelegerii sensului vieţii şi a supunerii faţă de Dumnezeu în interese, gândire şi conduită. Pentru cineva care s-a convertit cu adevărat în întregime, o dorinţă a lucrurilor care sunt contrare Evangheliei lui Isus Hristos este efectiv moartă. Şi ea este substituită, de aceea, cu dragoste pentru Dumnezeu, cu o hotărâre fermă şi stăpânită de a ţine poruncile Lui“.
Pentru a fi convertit, trebuie să vă amintiţi să aplicaţi cu sârguinţă în viaţa dumneavoastră cuvintele cheie „cu dragoste pentru Dumnezeu, cu o hotărâre fermă şi stăpânită de a ţine poruncile Lui“. Fericirea dumneavoastră de acum şi din veşnicie este condiţionată de gradul dumneavoastră de convertire şi de transformarea pe care o aduce în viaţa dumneavoastră. Cum puteţi să vă convertiţi cu adevărat? Preşedintele Romney descrie etapele pe care trebuie să le urmaţi:
„A fi membru în Biserică şi a fi convertit nu sunt neapărat sinonime. Nici a fi convertit şi a avea o mărturie nu sunt neapărat acelaşi lucru. O mărturie vine când Duhul Sfânt dă o mărturie despre adevăr celui care-l caută cu râvnă. O mărturie impresionantă vitalizează credinţa. Adică, duce la pocăinţă şi la supunere faţă de porunci. Convertirea este fructul sau răsplata pocăinţei şi a supunerii“.5
În cuvinte simple, convertirea adevărată este fructul credinţei, al pocăinţei şi al supunerii consecvente. Credinţa vine ascultând Cuvântul lui Dumnezeu6 şi răspunzând la el. Veţi primi de la Duhul Sfânt o mărturie care confirmă lucrurile pe care le acceptaţi pe baza credinţei acţionând conştient conform lor.7 Veţi fi conduşi să vă pocăiţi de greşelile care rezultă din lucrurile făcute greşit sau din lucrurile bune pe care nu le-aţi făcut. În consecinţă, capacitatea dumneavoastră de supunere consecventă va fi întărită. Acest ciclu al credinţei, al pocăinţei şi al supunerii consecvente vă va conduce la o convertire mai mare şi la binecuvântările care vin odată cu ea. Convertirea adevărată vă va întări capacitatea dumneavoastră de a face ceea ce ştiţi că ar trebui să faceţi, când ar trebui să faceţi, indiferent de circumstanţe.
Pilda semănătorului spusă de Isus este în general considerată că descrie cum este primit Cuvântul Domnului de către diferite persoane, aşa cum a fost predicat. Gândiţi-vă o clipă cum aceeaşi pildă vi se poate aplica dumneavoastră indiferent de circumstanţele din viaţa dumneavoastră, când vă confruntaţi cu încercări sau sunteţi sub o influenţă puternică. Cuvântul sau învăţăturile Salvatorului pot veni la dumneavoastră pe multe căi: prin observarea altora sau prin propria dumneavoastră rugăciune sau prin studierea scripturilor sau prin îndrumarea Duhului Sfânt. Când repet explicaţia pe care Isus a dat-o ucenicilor despre pilda semănătorului, mental, examinaţi-vă viaţa. Vedeţi dacă sunt perioade când învăţăturile corecte v-au găsit în condiţii nepotrivite ca să le primiţi şi în consecinţă fructele promise de fericire, pace şi progres sunt pierdute.
„Semănătorul seamănă Cuvântul. Cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută lângă drum,… l-au auzit, dar vine Satana îndată şi ia Cuvântul semănat în ei.“
Ar fi putut să vi se întâmple acest lucru într-un mediu rău cu prieteni răi?
„[Cei înfăţişaţi] prin sămânţa căzută în locurile stâncoase; sunt aceia care, când aud Cuvântul îl primesc îndată cu bucurie; dar n-au rădăcină în ei, şi ţin până la o vreme, şi cum vine… o prigonire din princina Cuvântului se leapădă îndată de el.“
Aţi fost vreodată într-o situaţie când cineva a propus ceva nepotrivit şi n-aţi făcut nimic ca să vă opuneţi?
„Alţii sunt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul; dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul şi-l fac astfel neroditor.“
S-a întâmplat vreodată să doriţi ceva atât de mult încât să justificaţi o excepţie de la principii?
„Alţii apoi sunt înfăţişaţi prin sămânţa căzută în pământ bun. Aceştia sunt cei ce aud Cuvântul, îl primesc, şi fac roadă; unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.“8
Ştiu că în acest fel doriţi să vă trăiţi viaţa. În măsura în care îmbrăţişaţi învăţăturile Salvatorului mai deplin, se va determina şi cât de multe roade, precum binecuvântările, veţi culege în viaţă. Această pildă ilustrează că gradul în care de bunăvoie vă supuneţi acelor lucruri pe care ştiţi că le-aţi putea face, rezistând raţionamentului de a face altfel, va determina cât de convertiţi sunteţi cu adevărat, deci cât de mult poate să vă binecuvânteze Domnul.
Convertirea adevărată aduce roadele fericirii de durată de care vă puteţi bucura chiar şi atunci când lumea este în dezordine şi cei mai mulţi sunt departe de a fi fericiţi. Despre un grup de persoane în neajunsuri, Cartea lui Mormon ne învaţă: „Cu toate acestea, ei au postit şi s-au rugat adeseori şi au devenit din ce în ce mai puternici în umilinţa lor şi din ce în ce mai întăriţi în credinţa în Hristos, pentru umplerea sufletelor lor de bucurie şi consolare, da, chiar până la purificarea şi sfinţirea inimilor lor, care sfinţire vine din cauza supunerii inimilor lor în Dumnezeu“.9
Preşedintele Hinckley a declarat că adevărata convertire este cea care contează.10
Pentru a primi binecuvântările promise din convertirea adevărată, faceţi acum schimbările care ştiţi că sunt necesare în viaţa dumneavoastră. Salvatorul a spus: „Nu vă veţi întoarce voi acum către Mine şi nu vă veţi pocăi voi de păcatele voastre şi nu vă veţi converti voi pentru ca Eu să vă pot vindeca?… Dacă veţi veni la Mine, atunci veţi avea viaţă veşnică“.11
Depun mărturie că în măsura în care vă veţi ruga pentru îndrumare, Duhul Sfânt vă va ajuta să identificaţi schimbările personale de care aveţi nevoie pentru a face o convertire deplină. Atunci Domnul poate să vă binecuvânteze din abundenţă. Credinţa dumneavoastră în El va fi consolidată, capacitatea dumneavoastră de a vă pocăi va creşte şi puterea dumneavoastră de a vă supune cu consecvenţă va fi întărită. Salvatorul trăieşte. El vă iubeşte. Dacă vă străduiţi, El vă va ajuta. În numele lui Isus Hristos, amin.