Staţi în locuri sfinte
Când stai în locuri sfinte înseamnă că eşti într-o bună companie, fie că eşti singur sau cu alţii.
Era joi seară, seara în care mama şi tata mergeau, în mod regulat, să lucreze în Templul Cardston. Eram o adolescentă, ca voi tinere fete. Bunica mea, care locuia cu noi, nu era acasă, astfel încât urma să fiu singură acasă. Când au plecat, tata m-a îmbrăţişat şi a spus: „Acum, Sharon, să faci ce e drept“.
M-am gândit: „La ce se gândea? Nu ştia că voi fi aici, singură?“. După aceea, am realizat – gândea exact acest lucru.
Când stai în locuri sfinte înseamnă că eşti într-o bună companie, fie că eşti singur sau cu alţii. Înseamnă să fii acolo unde Duhul Sfânt este însoţitorul nostru – singur sau într-o mulţime. Când hotărâm în sinea noastră că vom controla gândurile şi faptele noastre şi că vom fi cât mai buni putem, în viaţa noastră va veni tot ce-i mai bun.
Un loc sfânt este acela unde ne simţim în siguranţă, apăraţi, iubiţi şi mulţumiţi. Aşa era când ne aflam în căminul nostru ceresc. Când stăm în locuri sfinte şi suntem într-o bună societate ne vin în minte sentimente cum trebuie să fi fost acea casă pe care am lăsat-o în urmă, casa care pare atât de departe în timp.
Doi ani şi jumătate după organizarea Bisericii, Domnul l-a avertizat pe Joseph Smith de războaie, foamete şi molimă care vor veni din cauza răutăţii. După aceea, El ne-a spus cum putem fi în siguranţă într-o asemenea lume: „Staţi în locuri sfinte şi nu vă mişcaţi până când vine ziua Domnului“ (vezi D&L 87:8).
În locuri sfinte suntem apăraţi de aproape toate tulburările covârşitoare ale lumii. Îngerii pot fi însoţitorii şi susţinătorii noştri (vezi D&L 84:88). Marele profet Moroni a fost înconjurat de răutăţi, iar lamaniţii aşteptau să ucidă orice în drumul lor. El a fost singur, în ascuns, timp de 20 de ani. Imaginaţi-vă acest gen de singurătate. Cu toate acestea, mărturia lui frumoasă şi sfatul său din cele câteva, ultime, capitole ale Cărţii lui Mormon ne povestesc că el a fost în tovărăşia îngerilor şi a Duhului Sfânt. El n-a fost singur. Duhul Sfânt ne poate lua chinul, sentimentul dureros al singurătăţii, izolarea sau respingerea şi poate revărsa pacea asupra noastră. El este numit Mângâietorul – şi el este, într-adevăr, Mângâietorul.
Este posibil ca perioadele de maximă singurătate să fie atunci când suntem înconjuraţi de oameni, chiar prieteni, care fac alegeri greşite: atunci trebuie să fim singuri. Există unele locuri în care nu veţi fi în siguranţă, chiar dacă mergeţi să ajutaţi pe cineva care are nevoie. Domnul a spus să staţi în locuri sfinte. Sunt locuri unde Spiritul nu va fi niciodată. Ştiţi care sunt acele locuri. Staţi departe de ele. Nu încurajaţi o curiozitate pe care sunteţi datori să o opriţi. Fiţi atenţi la ceea ce simţiţi, astfel încât să cunoaşteţi când sentimentele voastre nu sunt sigure sau sunt jenante.
Heather ne-a povestit ce s-a întâmplat când a fost invitată la o petrecere cu persoanele „populare“ din şcoală. Când a trecut de uşă, muzica zgomotoasă i-a afectat spiritul. S-a simţit rău. Apoi, prietenii au început să dispară în camere întunecate. Heather a relatat: „La petrecere, mi-am dat seama, imediat, că trebuie să fac o alegere: ori aceste persoane, ori standardele mele. Nu puteam să le am pe amândouă. Ştiam că nu doream ca acele cuvinte pe care le auzeam sau scenele de film să contamineze gândurile mele, indiferent de cât de populare erau acele persoane. Ştiam că nu aparţin acelui loc. În timp ce aşteptam ca mama să vină să mă ia, m-am uitat pe fereastră, în noaptea întunecată, şi acolo, pe deal, strălucind ca un far, era templul. Era ca şi când Domnul mă asigura, din nou, că am făcut ce-i drept“ (folosit cu permisiune; numele a fost schimbat).
Când stăm în locuri sfinte, suntem ajutaţi să devenim sfinţi, dar aceasta este o virtute care necesită practică. Exersaţi cum să ascultaţi Spiritul şi cum să fiţi supuşi. Exersaţi cum să fiţi puri din punct de vedere moral. Exersaţi cum să fiţi reverenţioşi faţă de lucrurile sfinte. Domnul ne-a spus să venim la El, iar El ne poate face sfinţi (vezi D&L 60:7). Lăsaţi-L să vă înconjoare cu dragoste, cu iertare şi cu pace. Indiferent ce se întâmplă în jurul vostru, puteţi încerca să realizaţi o ambianţă proprie, plină de Spiritul Domnului.
În loc să întrebaţi pe altcineva cât de scurtă, de strâmtă sau de decoltată poate fi îmbrăcămintea voastră, voi sunteţi răspunzătoare şi întrebaţi-vă singure: „Ce pot să port, cum ar trebui să arăt şi să acţionez, astfel încât Duhul Sfânt să poată fi cu mine, iar Tatăl Ceresc să mă binecuvânteze?“.
Este greu să vă ţineţi în frâu dorinţele pentru a dori bunătate şi frumuseţe, când vă confruntaţi cu partea adversă, care pare să fie atât de ispititoare, de distractivă şi de populară.
Când aţi fost botezate, aţi făcut legăminte că veţi ţine poruncile. Aceste legăminte şi binecuvântarea de a avea, întotdeauna, Spiritul Domnului cu voi se reînnoiesc de fiecare dată când luaţi, demne, din împărtăşanie. Acest lucru vă va întări când sunteţi ispitite.
Fiica noastră a adus trataţii la adunarea de împărtăşanie pentru a-i împăca pe cei trei băieţaşi ai ei. Când simbolurile sacre de pâine au trecut pe rândul nostru, Jake, care atunci avea trei ani, a şoptit la urechea mea: „Spune-le că nu avem nevoie de acea pâine. Am adus trataţiile noastre“. Tot ceea ce a văzut el, la vârsta de trei ani, erau bucăţelele de pâine şi credea că avea ceva mai bun. Identificarea a ceea ce este sfânt şi educarea dorinţelor noastre în acest sens sunt vitale pentru fericirea noastră. Un răsărit de soare splendid, un cer acoperit cu stele, un trandafir acoperit de rouă sau o pisicuţă – toate ne amintesc, încă odată, că lucrurile lui Dumnezeu sunt sfinte.
Locurile sfinte pot fi oriunde sunteţi – singure, într-o mulţime, cu străini, cu prieteni. Drumul spre Ierihon era nesigur şi înspăimântător. Tâlharii erau ascunşi printre arbuşti şi pomi, aşteptând să se năpustească asupra oricărui călător. A fost nevoie de un samaritean bun şi curajos pentru a schimba acel drum dintr-un loc periculos într-un loc sfânt. Sunt lucruri pe care le puteţi face pentru a aduce sfinţenie unor locuri obişnuite: când petreceţi o după-amiază cu copiii mici pentru ca o mamă obosită să se poată odihni, când spălaţi vasele pentru fratele vostru, chiar dacă e rândul lui, când faceţi curăţenie în casa unui prieten în vârstă – aceste lucruri aduc sentimente de altruism, de sacrificiu şi de sfinţenie.
Vor fi perioade când Spiritul va şopti că puteţi face din locul în care sunteţi un loc mai bun. Oraşul rusesc Omsk, din Siberia, mi s-a părut destul de rece şi de sterp, până când am auzit un grup de tinere fete cântând „Măreţ Tu eşti“ (Imnuri şi cântece pentru copii, pag. 78) în limba lor maternă. Deodată, toată lumea – sau cel puţin lumea noastră – a devenit caldă, drăgăstoasă şi bucuroasă, un loc sfânt.
Rugăciunea şi studiul, făcute în mod regulat şi profund, vă aduc multă inteligenţă, îndrumare şi siguranţă. Aceasta vă ţine mintea fermă şi neclintită în locuri sfinte, atunci când sunteţi la şcoală, sau cumpăraţi haine, sau când navigaţi pe Internet pentru a găsi diferite lucruri. Preşedintele James E. Faust a spus: „Cred că cititul scripturilor este cea mai bună maşină de spălat pentru gânduri rele sau necontrolate“ (“Puterea stăpânirii de sine“, Liahona, iulie 2000, pag. 53).
Sfinţenia este liniştită şi blândă, uşor de pierdut dacă nu suntem atenţi. Domnul Înviat mergea pe drumul spre Emaus cu doi oameni care erau aşa de concentraţi asupra evenimentelor legate de răstignirea şi învierea Sa, încât nu şi-au dat seama că tovarăşul lor de drum era chiar Domnul în persoană.
Cu ani în urmă, cântam „Mesia“ de Handel cu un grup de persoane de diferite credinţe. Chiar dacă eram de credinţe diferite, toţi cântam despre acelaşi Mesia, Salvatorul nostru personal. Am cântat oratoriul de multe ori, dar, odată, în mod deosebit, Spiritul mi-a spus că nu cântam doar notele, ci cântam mărturia mea: „Sigur, sigur, El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui“ (Isaia 53:4). Ştiam, din tot sufletul meu, că El făcuse aceasta pentru mine. Pentru un moment, celelalte 300 de glasuri au devenit un murmur şi mi s-a părut că sunt singur cu Domnul. Am simţit dragostea Sa şi faptul că El mă asigura din nou că luase asupra Lui suferinţele şi durerile din inima mea de adolescent şi că, dacă voi continua să fiu supus poruncilor Sale, El va continua să meargă alături de mine tot restul vieţii mele.
Să simţi acea binecuvântare, alinare şi dragoste completă din partea Domnului este un lucru de nepreţuit.
Odată ce înţelegi ce înseamnă locurile sfinte, ştii unde să fii. Poate este nevoie să sacrificăm înclinaţiile noastre lumeşti sau popularitatea noastră. Poate ni se cere umilinţă şi iertare sau pocăinţă completă. Este nevoie de mâini nevinovate şi de o inimă curată (Psalmul 24:3-4). Faceţi tot ceea ce aveţi de făcut pentru a putea sta în locuri sfinte şi pentru a nu fi mişcate, pentru a sta pentru adevăr şi dreptate, indiferent de planurile şi intenţiile rele ale oamenilor (vezi D&L 89:4) şi ale mediului. Cu cuvintele preşedintelui Hinckley, „Staţi puţin mai sus şi lăsaţi nobleţea bunului caracter să strălucească în vieţile voastre“ (“Un timp pentru noi începuturi“, Liahona, iulie 2000, pag. 107). Dragele mele tinere fete, invitaţi-L pe Domnul să fie alături de voi. Lăsaţi-L să vă fie însoţitor pe tot parcursul vieţii voastre, în fiecare zi din viaţa voastră, astfel încât să vă puteţi întoarce în acea casă la care năzuiţi din tot sufletul, cel mai sfânt loc dintre toate locurile.
Închei cu un imn care exprimă rugăciunea mea pentru voi şi pentru mine:
Ajută-mă să fiu mai pur…
Mai puternic să înving
Mai liber de răutăţile lumii.
Mai dornic să mă-ntorc acasă.
Mai pregătit pentru împărăţia cerului,
Ajută-mă să fiu mai folositor –
Mai binecuvântat şi sfânt
Să fiu mai asemănător cu Tine, Salvatorule.
(“Ajută-mă să fiu mai pur“, Hymns nr. 131).
În numele lui Isus Hristos, amin.