Ce trainică temelie
Temelia credinţei fiecăruia dintre noi, dacă este ancorată puternic în adevărul etern, ne permite să-L căutăm pe Domnul, având o perspectivă eternă.
Cu două decenii în urmă, când s-a întocmit planul unui templu în Mexico City, arhitecţii s-au confruntat cu o mare dificultate. Pentru că Mexico City era situat pe un teren sub care se afla un rezervor de apă natural, fundaţiile unora dintre clădirile sale s-au mişcat şi, cu timpul, acestea s-au înclinat. Pentru a se putea construi un templu acolo, a fost nevoie de o temelie specială. Două sute douăzeci şi unu de piloni1 mari, de beton armat, au fost îngropaţi la o adâncime de peste 30,5 metri. De unul dintre piloni, au fost ancorate benzi de oţel, care au fost fixate de un sistem ce putea fi reglat pentru a se menţine echilibrul clădirii2. Cu temelia sa nevăzută, dar puternică, acel templu se înalţă, şi astăzi acolo, ferm şi drept.
Orice clădire, instituţie sau persoană are nevoie de o temelie fermă pentru a rezista. Având în vedere acest lucru, să ne gândim la temelia Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Să ne gândim apoi la modul în care temelia solidă a Bisericii susţine temelia credinţei noastre, ca membri ai Bisericii.
I. TEMELIA BISERICII LUI ISUS HRISTOS A SFINŢILOR DIN ZILELE DIN URMĂ
Această Biserică are o temelie unică, având la bază principiile adevărului veşnic. Stimaţi fraţi şi surori, cauza sfântă pe care o apărăm nu îşi are începuturile în anul 1820 în statul New York. Nu îşi are începuturile în Betleem. Nici în Grădina Edenului. Pilonii Evangheliei nepieritoare au fost puşi înainte ca lumea să existe.
Această realitate este afirmată în repetate rânduri în scrierile sfinte. Am studiat scripturile referitoare la acea parte a eternităţii de dinainte de formarea pământului. Nu vă faceţi griji. Nu le voi cita pe toate. Dar voi include câteva dintre ele în textul publicat al acestui mesaj. Aceste adevăruri nevăzute, dar veşnice reprezintă „pilonii vieţii premuritoare“, care susţin temelia acestei Biserici.
Planul mântuirii şi posibilitatea dobândirii unei moşteniri în împărăţia lui Dumnezeu
Planul salvării a fost pregătit înainte de întemeierea pământului.3 Acesta includea posibilitatea glorioasă a dobândirii unei moşteniri divine în împărăţia lui Dumnezeu.4
Ispăşirea lui Isus Hristos
Ispăşirea lui Isus Hristos a fost esenţială pentru planul salvării. În consiliile din viaţa premuritoare, El a fost prerânduit de Tatăl Său să ispăşească pentru păcatele noastre şi să rupă legăturile morţii.5 Isus a declarat: „Eu… am fost pregătit de la facerea lumii să mântuiesc poporul Meu… În mine întreaga omenire va avea viaţă şi aceasta în vecii vecilor, şi anume aceia care vor crede în Numele Meu“.6 Mai târziu, Pavel a adăugat că Biserica este „zidită pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos“.7
Duşmanul se opune
Chiar înainte ca lumea să fie creată, Satana s-a opus Domnului.8 El şi discipolii săi au luptat întotdeauna împotriva lucrării sacre a Salvatorului şi vor continua să facă acest lucru.
Prerânduirea pentru preoţie şi primirea acesteia
Înainte ca lumea să fie întemeiată, fiecare dintre noi a existat ca un copil de spirit alături de Tatăl nostru din Cer. Printre noi s-au aflat oameni nobili şi mari, prerânduiţi să poarte preoţia.9 Avraam,10 Ieremia,11 Joseph Smith,12 şi alţii13 au fost destinaţi să devină profeţi ai lui Dumnezeu. Era, de asemenea, prevăzut ca sângele profeţilor să fie vărsat pentru această sfântă cauză.14 Modul de conferire a preoţiei avea să coboare de la strămoşi „de la început… chiar… dinainte de crearea lumii“.15
Surorilor li s-a dat autoritatea să-l slăvească pe Dumnezeu
Surorile au primit un dar special. Potrivit declaraţiei Domnului, ele au primit puterea de „a se înmulţi şi a umple pământul, potrivit poruncii Mele, şi pentru a împlini promisiunea care a fost dată de către Tatăl Meu, înainte de crearea lumii… pentru exaltarea lor în lumi veşnice, astfel încât să dea naştere sufletelor oamenilor… prin aceste lucruri este continuată lucrarea Tatălui Meu, pentru ca El să poată fi slăvit“.16 Gândiţi-vă la acest lucru: când o mamă naşte un copil şi îl îngrijeşte, nu numai că ajută pământul să răspundă scopului pentru care a fost creat,17 ci Îl şi slăveşte pe Dumnezeu!
Copiii de legământ
Copiii legământului au fost aleşi în tărâmul premuritor. Pavel a propovăduit că Domnul „ne-a ales înainte de întemeierea lumii“.18
Primirea binecuvântărilor depinde de supunerea faţă de lege
Apoi, au fost stabilite condiţiile care ne-au permis să primim binecuvântări de la Dumnezeu – orice binecuvântare este rezultatul supunerii faţă de lege.19
Lucruri sacre vor fi revelate în zilele din urmă
Un alt pilon ţine de revelaţia rezervată pentru zilele din urmă. Domnul a plănuit cu mult timp în urmă să reveleze „lucruri ascunse de la facerea lumii“.20 Printre acele lucruri s-au numărat şi revelaţiile consemnate în Cartea lui Mormon.21 Printre acele lucruri s-au numărat, de asemenea, rânduielile şi legămintele sfântului templu.22 Domnul a declarat profetului Joseph Smith: „Consider potrivit să revelez Bisericii Mele lucrurile care au fost ţinute ascunse dinainte de întemeierea lumii, lucruri care aparţin dispensaţiei plenitudinii timpurilor“.23
Mântuirea morţilor
Domnul a revelat că: „rânduiala botezului pentru morţi… a fost instituită înainte de întemeierea lumii“.24 A fost făcută astfel posibilă salvarea acelora „care au murit fără să cunoască Evanghelia“.25 A fost asigurată o sudură perfectă între generaţii, pentru ca să poată avea loc o uniune întreagă, completă şi perfectă a dispensaţiilor, a cheilor, a puterilor şi a slavei.26
Stimaţi fraţi şi surori, aceşti piloni nevăzuţi, dar siguri, existau înainte ca lumea să existe. Ei susţin Evanghelia nepieritoare – restaurată acum în deplinătatea ei.27 Cu o astfel de temelie, Biserica nu va putea fi mişcată din locul ei,28 nici chiar în timpul Mileniului.29
II. TEMELIA FIECĂRUI MEMBRU AL BISERICII
Aşa cum clădirile şi instituţiile au temelii, tot aşa noi, ca indivizi, avem temelii care ne susţin credinţa. Unele sunt slabe, altele sunt puternice. Putem fi nehotărâţi ca „valul mării tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo“ 30 sau ne putem ridica pe o temelie fermă, ancorându-ne cu frânghii de oţel spiritual, înrădăcinate şi zidite pe pilonii eterni ai Evangheliei.31
Preşedintele Gordon B. Hinckley a cerut ca noii convertiţi să fie susţinuţi în Biserică de un prieten, o chemare ca să slujească şi să fie hrăniţi cu bunul cuvânt al lui Dumnezeu.32 Deseori, cântăm: „Ce trainic cuvânt Dumnezeu a zidit/A voastră credinţă El a întărit!“.33 Când primim cuvântul plăcut al lui Dumnezeu, noi ne ospătăm din dragostea Lui.34
Aduceţi-vă aminte că „pe stânca Mântuitorului nostru, care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trebuie să vă clădiţi voi temelia voastră ca atunci când diavolul îşi va trimite vânturile lui puternice… când ploaia lui cu pietre şi furtuna lui vă va lovi, aceasta nu va avea nici o putere… ca să vă doboare către adâncul nefericirii şi al suferinţei fără de sfârşit, datorită stâncii pe care voi sunteţi zidiţi, care este o temelie sigură“. 35
Nici chiar temeliile sigure nu pot împiedica apariţia problemelor în viaţă. Copiii neascultători provoacă părinţilor multă durere. Unele familii dezbinate nu vor fi niciodată reunite. Relaţiile sexuale nefireşti sunt greşit înţelese. Este posibil ca, dintr-un motiv sau altul, unele cupluri căsătorite să nu fie binecuvântate cu copii. Chiar şi în zilele noastre „cei vinovaţi şi ticăloşi merg nepedepsiţi din cauza banilor lor“.36 Unele lucruri nu par a fi drepte.37
Dacă avem însă o temelie puternică, vom fi capabili să-l căutăm pe Domnul pentru a primi ajutor, chiar şi atunci când ne confruntăm cu probleme ale căror răspunsuri nu sunt uşoare. Aşa cum a scris poetul:
Cine eşti, nu ştiu,
Dar totuşi ştiu şi simt:
Că Tu ai făcut să strălucească
Pleiadele în salbă de argint.
Tu ai trimis sălbaticele vânturi
Pe căile lor şi nu în şoapte;
Tu ai creat un perete colorat
Între zi şi noapte.
Tu ai făcut florile să apară
Şi strălucirea stelelor;
Ai ascuns nestemate rare
În adâncurile minelor;
Dar miracolul lucrării Tale
Este minunea planului,
Puterea de a căuta pe Domnul
Ai sădit-o în inima Omului.38
Deşi nu ştim toate lucrurile,39 noi ştim că Dumnezeu trăieşte şi ne iubeşte.40 Dacă rămânem pe acea temelie puternică, Îl putem căuta pe Domnul, ca să primim tărie pentru a îndura poverile grele ale vieţii.
De exemplu, am tot respectul pentru acele suflete deosebite, care înfruntă dificultăţile pe care le implică frumoasa calitate de părinte, cu credinţă neclintită în Creatorul lor. Într-o familie dragă surorii Nelson şi mie, s-a născut de curând un băiat. Acest copil a suferit de multiple defecte din naştere, care i-au afectat fiecare sistem al micuţului lui trup. În prima săptămână de viaţă a suportat două operaţii. Şi va fi nevoie de mai multe. Când am vorbit cu părinţii copilului, ei nu au întrebat: „De ce ni se întâmplă acest lucru?“. În schimb, au spus: „Ştim că acest copil ne-a fost trimis nouă. Dumnezeu ne-a încredinţat acest copil deosebit. Îl vom iubi şi îl vom îngriji cum vom putea mai bine“. Îi mulţumesc Domnului pentru că există astfel de părinţi!
Cu câtva timp în urmă, a murit, pe neaşteptate, soţul unei prietene a noastre. Sora ei a scris următoarele cuvinte despre ea: „Căutând prin anii şi zilele care tocmai s-au încheiat, ea este surprinsă să găsească talente şi experienţe puse anume în viaţa ei de un Tată iubitor, lucruri care păreau, poate, întâmplătoare la vremea respectivă, dar care au pregătit-o pentru a face faţă acestei pierderi atât de dureroase. În loc să aibă gânduri amare şi să se simtă abandonată, ea se simte alinată şi ocrotită… Mi-a spus: ‚Cum aş putea să fiu îngrijorată de viitorul meu, când văd cu câtă grijă a pregătit şi a plănuit Tatăl Ceresc experienţa mea de acum? Cu siguranţă, El pregăteşte astăzi tot ce voi avea nevoie pentru a înfrunta momentele necunoscute ce mă aşteaptă‘“.41
Am primit o scrisoare de neuitat de la un misionar. El scria: „Încă nu ştiu de ce m-am îmbolnăvit de cancer, mai ales că mă aflam în perioada în care slujeam Domnului ca misionar, dar pot spune cu toată onestitatea şi sinceritatea că sunt etern recunoscător slăvitului nostru Tată Ceresc pentru că mi-a permis să am această experienţă. Nu trece o zi – spune el în continuare – în care să nu mă gândesc la zilele în care zăceam în spital trecând prin momentele grele ale chimioterapiei sau prin suferinţa adusă de o nouă operaţie… Nu trece o zi în care să nu mă gândesc la zilele petrecute studiind scripturile, mai ales Cartea lui Mormon, şi să nu-mi aduc aminte de sentimentele copleşitoare de alinare şi pace pe care le aveam. Mă gândesc deseori la nopţile în care mă duceam la culcare şi-mi deschideam sufletul în faţa Tatălui meu Ceresc, mulţumindu-I pentru că mă păstra în viaţă“. Apoi, elderul mi-a dat o veste minunată: „M-am dus din nou la doctor în această săptămână şi… el nu a mai descoperit nici un indiciu al vreunei boli în trupul meu“.42 Cât îi iubesc pe aceşti misionari credincioşi!
Cât este de trainică temelia noastră? Temelia acestei Biserici a fost creată cu mult înainte ca lumea să fie creată. Este puternică. Este adevărată. Este veşnică. Temelia credinţei fiecăruia dintre noi, dacă este ancorată puternic în adevărul etern, ne permite să-L căutăm pe Domnul, având o perspectivă eternă.43 O astfel de credinţă aduce speranţă când nu mai ai nici un motiv să speri. Ne aduce bucurie aici şi în viaţa eternă de mai târziu. Aceasta este mărturia mea, în numele lui Isus Hristos, amin.