Din întuneric, în lumina Sa minunată
Simbolurile ispăşirii împlinite de Salvator ne amintesc că nu trebuie să ne poticnim în întuneric. Putem avea totdeauna cu noi lumina Sa.
Isaia, un mare profet din Vechiul Testament, a profeţit: „Se va întâmpla, în scurgerea vremurilor, că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte… şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el“.1 Referindu-se la cetăţenii acelor naţiuni, preşedintele John Taylor a spus: „Ei vor veni, spunând: ,Nu ştim nimic despre principiile religiei voastre, dar ne dăm seama că sunteţi o comunitate onestă; practicaţi dreptatea şi neprihănirea‘“.2
Scoasă „din întuneric“
În timp ce Salt Lake City găzduia Olimpiada de Iarnă şi Jocurile Paralimpice din 2002, noi am fost martorii împlinirii multor profeţii. Naţiunile pământului şi mulţi dintre conducătorii lor au venit aici. Ei ne-au văzut slujind alături de prietenii şi vecinii de alte credinţe. Au văzut lumina din ochii noştri şi ne-au strâns mâna. „Muntele casei Domnului“,3 cu turnurile sale strălucitor laminate, a fost privit de 3,5 miliarde de oameni din întreaga lume. Naţiunile au ascultat interpretarea glorioasă a corului acestui Tabernacol. Sute de mii de persoane au urmărit spectacolul intitulat Lumina lumii: O celebrare a vietii – Spiritul Omului, Slava lui Dumnezeu, care a inclus o declaraţie a credinţei noastre în Isus Hristos. Îmi exprim cu umilinţă recunoştinţa pentru faptul că prin aceste mijloace şi multe altele, Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă continuă să fie „scoasă din obscuritate şi din întuneric“.4
Pe parcursul Olimpiadei, lumina a luat diverse forme, ca flacăra olimpică, Copilul Luminii şi tema „Aprinde focul interior“.5 Poate cea mai demnă de amintit lumină a fost cea din ochii competitorilor. Dar, ce ne-a impresionat cel mai mult nu a fost competiţia sau spectacolul. A fost adevărul profund pe care îl simbolizează aceste lucruri – sursa luminii din fiecare dintre noi.
În această dimineaţă, le vorbesc acelora care au întrebat: „Ce a fost acea lumină pe care am văzut-o şi am simţit-o? De unde a venit ea? Şi cum ne putem bucura de ea întotdeauna, eu şi cei dragi mie?“
Lumina lui Hristos şi darul duhului sfânt
Fiecare dintre noi aduce o lumină pe pământ, lumina lui Hristos. „Eu sunt adevărata lumină care luminează pe orice om care vine pe lume“,6 a spus Salvatorul.
„Lumina care este în toate lucrurile, care dă viaţă tuturor lucrurilor“.7
Această lumină care „invită şi îndeamnă la lucru bun continuu“8 este „dată fiecărui om, pentru ca el să poată deosebi binele de rău“.9
Folosind lumina lui Hristos pentru a discerne şi a alege ce este drept, putem fi conduşi către o lumină şi mai mare: darul Duhului Sfânt. Depun mărturie că prin restaurarea Evangheliei şi a sfintei preoţii a lui Dumnezeu, ucenicii lui Isus Hristos din aceste zile din urmă au puterea de a da darul Duhului Sfânt. Este dat prin aşezarea mâinilor de către cei care au autoritatea preoţiei şi este primit de către cei care au urmat principiile credinţei şi pocăinţei şi au primit rânduielile botezului prin scufundare în apă, pentru iertarea păcatelor.
Duhul Sfânt este al treilea membru al Dumnezeirii, personaj de spirit.10 El este Mângâietorul, Spiritul lui Dumnezeu, Spiritul Sfânt care a fost făgăduit. El mărturiseşte despre Isus Hristos, lucrarea Sa şi lucrarea slujitorilor Săi pe pământ. El acţionează ca mijloc de curăţare, pentru a ne purifica de păcat11 şi a ne sanctifica. Prezenţa sa permanentă se numără printre cele mai mari daruri pe care le putem primi în viaţa muritoare, pentru că, prin lumina îndemnurilor Sale şi a purificării, putem fi conduşi în prezenţa lui Dumnezeu.12
Întuneric şi lumină
Când eram copii, am învăţat că, dacă aprindeam lumina, ţineam întunericul departe. Uneori, când părinţii noştri ieşeau în oraş seara, aprindeam toate luminile din casă. Am înţeles legea fizică, care este şi o lege spirituală: lumina şi întunericul nu pot ocupa acelaşi spaţiu, în acelaşi timp.
Lumina împrăştie întunericul. Când lumina este prezentă, întunericul este înfrânt şi trebuie să plece. Ceea ce este mai important este faptul că întunericul nu poate înfrânge lumina dacă lumina nu se reduce sau nu dispare. Când lumina spirituală a Duhului Sfânt este prezentă, întunericul Satanei dispare.
Iubiţii mei tineri băieţi şi tinere fete ale Bisericii, noi suntem angajaţi într-o luptă dintre forţele luminii şi forţele întunericului. Dacă nu ar fi existat lumina lui Isus Hristos şi Evanghelia Sa, am fi fost condamnaţi la distrugere. Dar Salvatorul a spus: „Eu am venit ca să fiu o lumină în lume“.13 „Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii“.14
Domnul este lumina noastră şi mântuirea15 noastră în adevăratul sens al cuvântului. Ca focul sacru care i-a înconjurat pe copii în 3 Nefi16, lumina Sa va crea un scut protector între voi şi întunericul duşmanului, pe măsură ce veţi trăi demni de aceasta. Aveţi nevoie de acea lumină. Studiaţi cu atenţie scripturile şi broşura Pentru întărirea tineretului şi ascultaţi învăţăturile părinţilor şi conducătorilor dumneavoastră. Apoi, prin supunere faţă de sfatul înţelept, învăţaţi să revendicaţi lumina protectoa- re a Evangheliei ca pe un bun personal.
Vă puneţi poate întrebarea: „Cum aş putea să fac acest lucru?“ Există o singură cale: trebuie să învăţaţi să generaţi acea lumină, în fiecare zi, crezând în Isus Hristos şi urmând poruncile Sale.
Să generăm lumina
În iarna ce a trecut, am avut prilejul să aflu mai multe lucruri despre plămânii mei. Am devenit conştient de faptul că nu putem înmagazina oxigen. Nu putem economisi aerul pe care îl respirăm, oricât de mult am încerca. Viaţa noastră trebuie reînnoită clipă de clipă, cu fiecare respiraţie. Tot aşa se întâmplă şi cu lumina spirituală. Trebuie înnoită permanent în noi. Trebuie s-o generăm zi de zi, cu fiecare gând şi prin fapte drepte zilnice, dacă vrem să ţinem departe întunericul duşmanului.
Când eram copil, obişnuiam să parcurg cu bicicleta drumul de la sala de antrenament pentru baschet spre casă, deşi era întuneric. Ataşam bicicletei un mic generator în formă de pară. Apoi, în timp ce pedalam, roata acţiona un mic rotor care producea electricitate, emiţând un singur şi atât de bine venit fascicul de lumină. Era un mecanism simplu, dar eficient, dar trebuia să pedalez pentru a-l face să funcţioneze! Am învăţat repede că dacă mă opream din pedalat, lumina dispărea. Am învăţat, de asemenea, că atunci când mă „angajam cu zel“17 în pedalare, lumina devenea mai puternică, iar întunericul din faţa mea se împrăştia.
Generarea luminii spirituale este rezultatul pedalării spirituale zilnice. Este rezultatul rugăciunii, studierii scripturilor, postului şi slujirii – al unei vieţi duse potrivit Evangheliei şi al supunerii faţă de porunci. „Acela care ţine poruncile Lui primeşte adevărul şi lumina“,18 a spus Domnul „şi acela care primeşte lumina şi rămâne credincios lui Dumnezeu, primeşte mai multă lumină; şi acea lumină devine din ce în ce mai strălucitoare, crescând mereu până la miezul zilei“.19 Stimaţi fraţi şi stimate surori, miezul zile va fi atunci când vom sta în prezenţa lui Dumnezeu Tatăl şi a lui Isus Hristos.
Unele persoane se întreabă: „De ce trebuie să merg la adunarea de împărtăşanie?“ sau „De ce trebuie să aplic în viaţa mea Cuvântul de Înţelepciune şi să plătesc zeciuială?“ „De ce să nu pun un picior în Babilon, să mă preocupe lucrurile lumeşti?“ Daţi-mi voie să vă spun eu de ce. Pentru că în pedalarea spirituală avem nevoie de ambele picioare! Dacă nu ne angajăm cu zel în trăirea Evangheliei – dacă nu o trăiţi „cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată tăria voastră“20 – nu veţi putea genera lumină spirituală suficientă pentru a împrăştia întunericul.
Şi, în această lume, întunericul nu este niciodată departe. De fapt, se află întotdeauna foarte aproape, pândind ocazia de a ne copleşi. „Dacă faci rău“, a spus Domnul „păcatul pândeşte la uşă“.21
Este un lucru previzibil ca orice lege fizică: dacă, neţinând poruncile, neluând din împărtăşanie, nerostindu-ne rugăciunile sau nestudiind scripturile, lăsăm lumina Spiritului să pâlpâie sau să se stingă, întunericul duşmanului ne va copleşi cu siguranţă. „Acela rău vine şi ia lumina şi adevărul… prin nesupunere“.22
În scripturi citim că unele persoane „bâjbâie prin întuneric şi nu văd desluşit“ şi „el îi face să se clatine ca nişte oameni beţi“.23 Poticnindu-ne pe această cale, putem ajunge să ne obişnuim cu întunecimea împrejurimilor şi să uităm cât este de minunat să păşeşti în lumină.
Calea către lumină
Există o modalitate de a ieşi din „negurile întunecate“24 şi de a păşi pe calea care duce la fericire în această viaţă şi în viaţa veşnică în lumea care va veni. Domnul i-a spus lui Isaia: „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor“.25
Profetul Nefi a arătat limpede care este calea: „Prin urmare, fraţii mei preaiubiţi, eu ştiu că dacă veţi urma Fiul cu toată inima, fără ipocrizie sau înşelăciune în faţa lui Dumnezeu, ci cu intenţii adevărate, pocăindu-vă de păcate, mărturisind Tatălui că vreţi să luaţi asupra voastră numele lui Hristos prin botez … iată, atunci veţi primi Spiritul Sfânt; da, apoi, vine botezul focului şi al Spiritului Sfânt“.26
Legământul pe care îl facem la botez şi pe care îl reînnoim când luăm din împărtăşanie – pentru a lua asupra noastră numele lui Hristos, a ne aminti totdeauna de El şi a ţine poruncile Lui – include promisiunea că vom avea totdeauna Spiritul Său cu noi.27 Simbolurile ispăşirii împlinite de Salvator ne amintesc că nu trebuie să ne poticnim în întuneric. Putem avea totdeauna cu noi lumina Sa.
„tot aşa să lumineze şi lumina voastră“
Crescând în Long Island, în New York, am înţeles cât este de importantă lumina pentru cei care călătoresc în întuneric pe mare. Ce pericole pândesc când farul nu mai funcţionează. Ce consecinţe devastatoare are absenţa luminii farului.
Noi, cei care avem darul Duhului Sfânt, trebuie să-i urmăm îndemnurile, pentru a putea fi o lumină pentru ceilalţi.
„Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor“, a spus Tatăl, „ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri“.28
Nu putem şti niciodată exemplul cui suntem. Şi, aşa cum a spus Salvatorul, noi „nu ştim dacă ei nu se vor întoarce şi se vor pocăi şi vor veni la Mine cu toată inima, iar Eu îi voi tămădui; iar voi să fiţi mijlocul prin care salvarea să le fie adusă lor“.29
Mărturie specială despre lumina sa
Dragii mei fraţi şi surori, în acest ultim, mare conflict dintre lumină şi întuneric, eu sunt recunoscător pentru ocazia pe care o am de a „[suferi]… ca un bun ostaş al lui Hristos“.30 La fel ca Pavel, eu declar: „Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm în armele luminii“.31 Îmi depun mărturia specială că Isus Hristos „este lumina şi viaţa lumii; da, o lumină care este fără de sfârşit, care nu poate fi întunecată niciodată“.32
El este lumina Betleemului, născută din Maria, mama Sa muritoare, şi din Tatăl, Dumnezeul Atotputernic.
El este lumina care a fost botezată prin scufundare în apă de către Ioan Botezătorul şi asupra căreia Duhul Sfânt a coborât sub înfăţişarea unui porumbel.
El este lumina în care Tatăl Său şi-a găsit plăcerea.
El este lumina din fruntea Bisericii din trecut, a cărei organizare cuprindea doisprezece apostoli, profeţi şi pe cei şaptezeci.
El este lumina ispăşirii împlinite în Grădina Ghetsimani şi de pe Golgota care a luat asupra Sa păcatele lumii, pentru ca întreaga omenire să poată obţine salvarea eternă.
El este lumina mormântului gol, Domnul înviat în trup glorificat, de carne şi oase, care a rupt legăturile morţii şi a obţinut o victorie nepieritoare asupra mormântului.
El este lumina care s-a ridicat la cer sub ochii ucenicilor Săi, cu promisiunea că, în acelaşi fel, va veni înapoi.
El este Lumina care a apărut alături de Tatăl Său şi a restaurat, prin profetul Joseph Smith, aceeaşi Biserică pe care El a creat-o în timpul slujirii Sale pe pământ.
El este lumina care conduce şi îndrumă acea Biserică astăzi, prin revelaţie dată unui profet, consilierilor săi şi Celor Doisprezece Apostoli.
El este lumina mea, Mântuitorul meu, Salvatorul meu – şi al dumneavoastră.
Eu ştiu că Isus Hristos trăieşte. Ştiu că El ne-a chemat „din întuneric la lumina sa minunată“.33 Mă rog ca lumina Evangheliei Sale restaurate să continue să se răspândească în lume, pentru ca toţi oamenii să aibă prilejul să asculte şi să aleagă şi pentru ca Biserica Sa să „iasă din pustietatea întunericului şi să strălucească puternic ca luna, clar ca soarele“ pentru ca „slava Sa să umple pământul“.34
În numele lui Isus Hristos, amin.