Ocazia de a sluji
Ştiu cât de profund ne iubeşte El şi cât de convingătoare este dragostea Lui pentru noi.
După 34 de ani în Sistemul Educaţional al Bisericii, soţia mea şi cu mine ne-am hotărât acum trei ani să ne pensionăm şi să pornim pe alte cărări ale vieţii. La acel moment am început să ne facem planuri. Ne-am schimbat locuinţa, ca să fim mai aproape de copiii şi nepoţii noştri. Eu am început să dezvolt ceea ce am crezut că sunt nişte proiecte minunate. Unele erau absolut extraordinare, am crezut. Şi atunci a avut loc unul dintre acele momente cruciale din viaţă.
Era privilegiul nostru la timpul respectiv să locuim vis-a-vis de familia elderului F. Enzio Busche, acum persoană emerită printre Cei Şaptezeci. Într-o zi, elder Busche ne-a vorbit la cvorumul nostru de înalţi preoţi şi ne-a citat o scriptură din cartea lui Alma, în care Alma dorea să aibă vocea unui înger. Apoi imediat, Alma se pocăieşte în legătură cu aceste sentimente şi în versetul patru face o declaraţie remarcabilă. Ne sugerează să fim atenţi la ceea ce dorim, pentru că Domnul ne dă în conformitate cu dorinţele inimii noastre. Şi s-a întâmplat că pentru mine a fost o declaraţie uluitoare: „Fie că acestea sunt pentru salvare sau pentru distrugere.“ Dumnezeu ne dă după dorinţa noastră, lucrurile pe care le voim (vezi Alma 29:1–5).
M-am dus acasă în acea zi – şi nu pentru că am simţit că dorinţele mele erau rele – ci pentru că în acel moment mi-am dat seama că acele dorinţe erau ale mele. În ziua aceea, am început să-I fac Domnului cunoscut că aş dori să-I îndeplinesc dorinţele Lui. Chiar şi atunci, mă gândeam că doream acest lucru cu adevărat, dar am aflat că este uşor de zis şi dificil de făcut. Aşa cum elder Maxwell a spus ieri, numai atunci când ne lăsăm inimile în seama lui Dumnezeu, El poate să înceapă accelerarea procesului de purificare, de sfinţire şi de perfecţionare (vezi Helaman 3:35). Am aflat în aceşti trei ani cât s-au scurs de atunci, că Domnul ne-a făcut să pornim pe alte cărări ale vieţii decât pe cele pe care le aşteptam şi această chemare reprezintă cea mai recentă cărare.
Chiar deunăzi, după ce preşedintele Hinckley ne-a chemat pe mine şi pe soţia mea, citeam în cartea Deuteronom şi am găsit un verset în capitolul 12 care a însemnat mult pentru mine. Este sub forma unei porunci. Domnul spune: „Să te bucuri înaintea Domnului, Dumnezeului tău, de toate bunurile pe care le vei avea“ (Deuteronom 12:18). Suntem recunoscători pentru privilegiul acesta de a ne bucura înaintea Domnului de această nouă ocazie.
De când am început să mergem pe aceste cărări, am ajuns să învăţăm cât de iertător este Dumnezeu, cât de profund ne iubeşte El şi cât de convingătoare este dragostea Lui pentru noi. Când aveam 16 ani şi nu eram destul de inteligent să cunosc mai multe, Spiritul mi-a atins inima şi mi-am dat seama de semnificaţia femeii cu care te căsătoreşti. De atunci, am început să mă rog ca Domnul să găsească pentru mine femeia care va fi companionul meu etern. Acele rugăciuni au primit răspuns şi de tot ceea ce ne bucurăm acum în familie cu copiii şi nepoţii se datoreşte în mare măsură ei.
Am ajuns să ştiu că Isus este Hristosul nostru, că îndurarea Lui şi a Tatălui este infinită şi fără sfârşit, chiar şi atunci când n-o merităm. L-am iubit întotdeauna pe profetul Joseph Smith, şi a fost privilegiul meu să petrec 10 ani în studiul intensiv şi extensiv al vieţii lui, al scrierilor lui, al învăţăturilor lui şi al celor care l-au cunoscut şi l-au iubit, şi am ajuns să ştiu că acesta este profetul profeţilor, cel care a fost demn să facă restaurarea acestei ultime mari dispensaţii. Şi am ajuns să ştiu cu mare putere că acele chei pe care le-a restaurat continuă fără întrerupere până în această zi şi se află la profetul nostru în viaţă, chiar Gordon B. Hinckley.
Din nou, ne bucurăm de această ocazie de a sluji. Suntem profund umili şi foarte onoraţi şi vă las mărturia mea în numele lui Isus Hristos, amin.