Milostenia: Dragostea perfectă şi veşnică

Elder Gene R. Cook

din Cei Şaptezeci

Pe măsură ce ne gândim din ce în ce mai mult şi acţionăm ca El, însuşirile omului firesc vor dispărea pentru a fi înlocuite de inima şi mintea lui Hristos.

Dragi fraţi şi surori, doresc mai presus de orice la această oră să vă depun mărturia, o mărturie personală despre dragostea lui Dumnezeu pentru mine, pentru dumneavoastră şi pentru toată omenirea. Ce om este oare în măsură să poată exprima profunzimea recunoştinţei sale faţă de recunoaşterea dragostei lui Dumnezeu? Cât de binecuvântat am fost atât de mulţi ani să fiu cu dumneavoastră şi să fi găsit dragostea pură a lui Hristos emanând din dumneavoastră. Vă sunt profund îndatorat dumneavoastră şi lui Dumnezeu.

Definirea milosteniei

Domnul a spus că milostenia este „dragostea pură a lui Hristos“¹ care este „cea mai plăcută sufletului“,²„cel mai mare dintre toate darurile de la Dumnezeu,“³ „perfectă“ şi „veşnică“.⁴

Pe cât este de dificil de descris, pe atât este mai uşor de recunoscut în vieţile acelora care o posedă.

O bunică îmbătrânită şi infirmă care se abonează la un ziar de după amiază, ştiind că îi va fi adus acasă în fiecare zi de nepotul ei angajat cu predarea ziarelor, pe care ea îl învaţă să se roage în genunchi lângă ea.
O mamă care, în vremuri de grea criză economică şi lipsă de carne, pare că savurează doar aripile de pui, spre nedumerirea tuturor.
Un bărbat care suferă de o nemeritată pedeapsă publică, dar care cu umilinţă o primeşte, totuşi.

Nu este tema comună din aceste exemple milostenia, altruismul, caracterul dezinteresat? Toate însuşirile noastre divine par să derive din milostenie care le cuprinde pe toate.⁵ Toţi oamenii pot avea darul dragostei, dar milostenia este acordată numai asupra acelora care sunt urmaşi adevăraţi ai lui Hristos.⁶

Chiar puterea lui Dumnezeu se găseşte în aceste însuşiri ale dumnezeirii.⁷ Puterea preoţiei este păstrată prin aceste însuşiri.⁸ Căutăm aceste însuşiri, în special milostenia, dragostea pură a lui Hristos.⁹

Distrugătorii dragostei şi liniştii

Totuşi acolo se află diavolul, distrugătorul acestei dragoste, care o înlocuieşte cu ură şi duşmănie.¹⁰ Prietenul meu, William, s-a simţit în acest fel: ostil. Se părea că orice se întâmpla, era din vina Domnului – o boală, o moarte, un copil capricios, o slăbiciune personală, o rugăciune „fără răspuns“ – toate i-au împietrit inima. Furia sa interioară, care putea izbucni în orice moment, era direcţionată spre Dumnezeu, spre camarazii lui şi spre el însuşi. Din inima lui emana necredinţa, încăpăţânarea, mândria, discordia şi lipsa de speranţă, dragoste şi ţel. El se simţea îngrozitor!

Aceşti distrugători ai liniştii¹¹ l-au orbit pe William ca să nu simtă sentimentele lui Dumnezeu pentru el. El nu putea nici să descopere, nici să simtă dragostea lui Dumnezeu. Nu vedea, în special în acele momente de întunecime, că Dumnezeu totuşi îl binecuvânta din abundenţă. În schimb, el răspundea la dragoste cu furie. Oare nu ne-am simţit cu toţii aşa vreodată? Chiar atunci când am meritat cea mai puţină dragoste, El ne-a iubit cel mai mult. Într-adevăr, El ne-a iubit întâi.¹²

Suferinţa cu scop: milostenia ne dă putere

Acum, buna mea prietenă, Betty, era opusul. Ea s-a lovit de multe dificultăţi asemănătoare cu cele ale lui William, dar pentru că ea a simţit dragostea lui Dumnezeu, ea a suferit nenorocirile în numele Salvatorului,¹³ s-a împărtăşit din natura Lui divină¹⁴şi a câştigat, astfel, o credinţă mai profundă şi o dragoste pentru Dumnezeu, împreună cu puterea de a îndura orice ar fi venit.

Dragostea ei pentru alţii a crescut. Ea părea că iartă chiar în avans. A învăţat cum să-i facă pe oameni să simtă dragostea ei. A învăţat că dragostea împărtăşită este dragostea sporită.

În sfârşit, ea a învăţat să se iubească mai mult, să fie mai amabilă, gentilă şi răbdătoare. A încetat să se lupte pentru stima de sine şi a început să se iubească pe sine în felul în care o iubea Dumnezeu. Imaginea ei despre ea a devenit imaginea Lui despre ea.

A recunoaşte, a primi şi a transmite dragostea lui dumnezeu

Cum putem, atunci, să ne îmbrăcăm mai bine „cu legătura carităţii, care este legătura perfecţiunii şi a păcii“?¹⁵ Permiteţi-mi să vă împărtăşesc trei sugestii.

Recunoaşteţi dragostea Lui. „Rugaţi-vă… cu toată puterea inimii“¹⁶ pentru acest dar. Faceţi-o cu smerenie, cu o inimă zdrobită şi veţi fi plini de speranţă şi dragoste de la Duhul Sfânt Însuşi. El vă va dezvălui pe Hristos.¹⁷

Este o parte a darului milosteniei de a putea recunoaşte mâna Domnului şi de a simţi dragostea Lui în tot ce ne înconjoară. Câteodată nu ne va fi uşor să descoperim dragostea Domnului pentru noi în toate experienţele noastre, pentru că El este un donator perfect, anonim. Veţi căuta toată viaţa să descoperiţi mâna Lui şi darurile pe care vi le-a acordat, datorită felului Lui personal, modest, umil de acordare a acestor daruri minunate.

Cugetaţi cu mine o clipă la următoarele daruri măreţe: gloriile întregii creaţii,¹⁸ pământul, cerurile; sentimentele dumneavoastră de dragoste şi bucurie; răspunsurile Lui de milă, iertare şi nenumăratele răspunsuri la rugăciune; darul celor îndrăgiţi; şi la urmă, cel mai mare dar dintre toate – darul Tatălui de a ni-L oferi pe Fiul Său ispăşitor, cel perfect în milostenie, chiar Dumnezeul iubirii.¹⁹
Primiţi dragostea Lui cu umilinţă. Fiţi recunoscători pentru dar şi mai ales pentru cel ce dă darul.²⁰ Gratitudinea adevărată este capacitatea de a vedea, de a simţi şi chiar de a primi dragostea cu umilinţă.²¹ Gratitudinea este o formă de a returna dragostea către Dumnezeu. Recunoaşteţi mâna Lui, spuneţi-I aceasta, exprimaţi-vă dragostea faţă de El.²² Când veţi ajunge să-L cunoaşteţi cu adevărat pe Domnul, veţi găsi o relaţie personală, sfântă, bazată pe încredere. Veţi ajunge să cunoaşteţi că El înţelege chinul²³ şi dorinţa dumneavoastră cu compasiune, răspunzându-vă mereu cu dragoste.

Primiţi-o. Simţiţi-o. Nu este suficient doar să cunoaşteţi că Dumnezeu vă iubeşte. Darul trebuie simţit continuu zi de zi.²⁴ Atunci va fi o motivaţie divină de-a lungul întregii vieţi. Pocăiţi-vă. Îndepărtaţi orice act lumesc din viaţa dumneavoastră²⁵ inclusiv furia. Primiţi o iertare continuă a păcatelor dumneavoastră,²⁶şi veţi pune frâu tuturor pasiunilor dumneavoastră şi veţi fi plini de dragoste.²⁷
Transmiteţi dragostea Lui. Răspunsul Domnului către noi este întotdeauna plin de dragoste. N-ar trebui ca şi răspunsul faţă de El să fie amabil, cu sentimente reale de dragoste? El ne dă har (sau bunătate) după har, însuşire după însuşire. Pe măsură ce supunerea noastră creşte, primim mai mult har (sau bunătate) pentru harul pe care îl returnăm către El.²⁸ Oferiţi-I puritatea însuşirilor dumneavoastră, astfel încât atunci când El vă va apărea să fiţi ca El.²⁹

Aşa cum un om întâi îşi cufundă gândurile în dragoste şi transmite aceste sentimente lui Dumnezeu, omului sau conştiinţei, o parte măreaţă a acelei însuşiri va urma cu siguranţă din Spirit. Acest lucru este adevărat pentru toate însuşirile dumnezeieşti. Sentimentele neprihănite generate de un om par că preced creşterea acelor sentimente din Spirit. Dacă nu simţiţi dragoste, nu puteţi transmite adevărata dragoste altora. Domnul ne-a spus să ne iubim unul pe altul aşa cum El ne iubeşte pe noi³⁰, aşa că amintiţi-vă: pentru a fi iubit, iubiţi cu adevărat.³¹

Roadele darului de milostenie

Fraţi şi surori, ca martor special al lui Hristos, vă depun mărturie din nou de copleşitoarea dragoste a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi personal. Sporirea acestui dar de la Dumnezeu va aduce o inimă nouă, o inimă pură şi o dragoste mereu în creştere, precum şi pace. Pe măsură ce ne gândim din ce în ce mai mult şi acţionăm ca El, însuşirile omului firesc vor dispărea pentru a fi înlocuite de inima şi mintea lui Hristos.³² Vom deveni ca El şi atunci Îl vom primi cu adevărat.³³

Profetul Domnului de aici din faţa dumneavoastră vă iubeşte când faceţi toate acestea, fraţii mei. Fie ca Domnul să ne binecuvânteze ca să avem mereu „toate simţirile inimii [noastre]… puse în Domnul în vecii vecilor.“³⁴ Fie „ca greutăţile [noastre] să fie uşoare prin bucuria Fiului Său“³⁵ este rugăciunea mea în numele Domnului Isus Hristos, amin.