Întoarcerea la virtute
Acum este timpul ca fiecare dintre noi să se ridice şi să desfăşoare un drapel către lume cerând întoarcerea virtuţii.
Conferinţa trecută, am fost chemată de preşedintele Monson să fiu noua preşedintă generală a Tinerelor Fete. În timp ce stăteam în prezenţa unui profet al lui Dumnezeu şi mi se acorda această încredere sacră, m-am angajat să slujesc cu toată inima, puterea, mintea şi tăria mea. Înainte de această chemare, aveam un mic medalion inscripţionat cu următorul motto: „Pot face lucruri grele”. Acel medalion micuţ purtând acest motto simplu mi-a dat curaj. Dar acum, dacă aş putea schimba motto-ul, acesta ar spune: „Cu puterea Domnului pot face toate lucrurile”.1 Pe această putere mă bazez astăzi, în timp ce stau la acest pupitru sacru.
În luna aprilie, la două zile după conferinţa generală, am ţinut prima noastră adunare ca preşedintă nou susţinută. Am urcat până în vârful Ensign şi în timp ce ne uitam la valea de sub noi, am văzut templul, cu îngerul Moroni strălucind în soare. Pentru fiecare dintre noi, era clar. Scopul pentru preşedinţia noastră era templul. Şi responsabilitatea noastră era, de asemenea, clară. Trebuie „să ajutăm pe fiecare tânără fată să fie demnă să facă şi să ţină legămintele sacre şi să primească rânduielile din templu”.2
Templul este motivul pentru tot ceea ce facem în Biserică.3 Templul a fost motivul pentru care strămoşii noştri pionieri şi-au părăsit căminele clădite şi au venit spre vest. A fost motivul pentru care au suferit privaţiuni şi chiar moartea. Legămintele din templu au fost motivul pentru care, deşi şi-au îngropat pruncii de-a lungul drumului, acei pionieri au putut cânta:
Unii au pierdut totul, dar au intrat în vale într-adevăr cu totul – rânduielile din templu, legămintele sacre şi promisiunea vieţii veşnice împreună ca familii.
Doar două zile mai târziu după ce sfinţii sosiseră în valea Salt Lake, Brigham Young şi asistenţii lui au urcat până la vârful Ensign. Sus pe vârf au desfăşurat un drapel – o eşarfă, galbenă legată de un baston care a simbolizat un stindard sau steag pentru naţiuni.5 Sfinţii urmau să fie lumina, modelul. În luna aprilie, pe vârful Ensign, noi, cele trei femei am desfăşurat, de asemenea, un drapel pe care l-am făcut dintr-un baston şi un şal auriu din Peru. A fost stindardul nostru, steagul nostru pentru naţiuni – drapelul nostru care chema la întoarcerea la virtute.
Virtutea este o cerinţă premergătoare intrării în templele sfinte ale Domnului şi primirii îndrumării Spiritului. Virtutea este un model de gândire şi de comportament bazat pe standarde morale înalte. Ea cuprinde castitatea şi puritatea morală. Virtutea începe în inimă şi în minte. Este hrănită acasă. Este acumularea a mii de mici decizii şi acţiuni. Virtutea este un cuvânt pe care nu-l auzim deseori în societatea din zilele noastre, dar rădăcina latină a cuvântului virtus înseamnă tărie. Femei şi bărbaţi virtuoşi posedă o demnitate liniştită şi o tărie interioară. Ei sunt încrezători pentru că ei sunt demni să primească şi să fie îndrumaţi de Duhul Sfânt.6 Preşedintele Monson ne-a sfătuit: „Dumneavoastră să fiţi cele care să susţină dreptatea, chiar dacă aţi fi singure. Aveţi curajul moral să fiţi o lumină pentru ca ceilalţi să vă urmeze. Nu există o prietenie mai preţioasă decât propria dumneavoastră conştiinţă, puritatea dumneavoastră morală proprie – şi ce sentiment glorios este să ştiţi că staţi în locul dumneavoastră desemnat, curaţi şi cu încrederea că sunteţi demni s-o faceţi”.7
S-ar putea oare să fi fost uşor desensibilizaţi ca să gândim că standardele morale înalte sunt demodate şi nu sunt relevante sau importante în societatea zilelor noastre? După cum vârstnicul Hales tocmai ne-a amintit, Lehonti din Cartea lui Mormon a fost otrăvit pe vârful unui munte. El şi cei pe care i-a condus aveau „fixată în mintea lor o hotărâre determinată” ca ei să nu coboare de pe munte. I-a luat înşelătorului Amalechia doar patru încercări, fiecare mai îndrăzneaţă decât cea anterioară, pentru a-l face pe Lehonti „să vină jos” 8 de pe munte. Şi apoi, după ce a îmbrăţişat promisiunile false ale lui Amalechia, Lehonti a fost otrăvit „treptat, treptat”9 până când a murit. Nu doar otrăvit, ci „treptat, treptat”. Oare s-ar putea întâmpla aceasta în zilele noastre? Ar putea să fie posibil ca la început să tolerăm, apoi să acceptăm şi în cele din urmă să îmbrăţişăm viciul care ne înconjoară?10 Ar putea fi posibil să fi fost înşelaţi de exemple false şi mesaje convingătoare din mass-media care să ne fi făcut să uităm de identitatea noastră divină? Suntem şi noi otrăviţi treptat, treptat? Ce ar putea fi mai înşelător decât ispitirea tinerilor din această nobilă generaţie pentru a nu face nimic sau pentru a fi ocupaţi cu trimisul de mesaje text, dar fără să ajungă niciodată la cunoaşterea adevărurilor cuprinse într-o carte scrisă pentru dumneavoastră şi pentru zilele dumneavoastră de către profeţii lui Dumnezeu – Cartea lui Mormon? Ce ar putea fi mai înşelător decât să se atragă femeile, tinere şi vârstnice, dumneavoastră şi cu mine, încât să fim atât de preocupate de noi înşine, de înfăţişarea noastră, de îmbrăcămintea noastră, de forma şi dimensiunile corpului nostru ca să pierdem din vedere identitatea noastră divină şi capacitatea noastră de a schimba lumea prin influenţa noastră virtuoasă? Ce ar putea fi mai înşelător decât ispitirea bărbaţilor – tineri şi în vârstă, deţinători ai Preoţiei lui Dumnezeu – încât să vizioneze materiale pornografice seducătoare şi astfel să se concentreze asupra trupului, şi nu asupra credinţei, să fie mai curând consumatori de viciu decât gardieni ai virtuţii? Cartea lui Mormon relatează istorisirea a 2.000 de tineri eroi a căror virtute şi puritate le-a dat puterea să apere legămintele părinţilor lor şi credinţa familiilor lor. Virtutea şi devotamentul lor de a fi „cinstiţi tot timpul” a schimbat lumea!.11
Cred, cu adevărat, că o tânără fată virtuoasă sau un tânăr băiat virtuos, conduşi de Spirit, pot schimba lumea, dar pentru a face aceasta, trebuie să ne întoarcem la virtute. Trebuie să ne angajam într-o pregătire strictă. Aşa cum alergătorul de maraton Juma Ikangaa a spus după ce a câştigat maratonul de la New York: „Dorinţa de a câştiga nu înseamnă nimic fără dorinţa de a te pregăti”.12 Acum este timpul să ne pregătim prin exercitarea autodisciplinei. Acum este timpul să devenim „mai potriviţi pentru împărăţie”.13 Acum este timpul să ne stabilim cursa şi să ne concentrăm asupra finişului. O întoarcere la virtute trebuie începută individual în inimile şi în căminele noastre.
Ce poate face fiecare dintre noi pentru a începe întoarcerea la virtute? Cursa şi programul de pregătire va fi unic pentru fiecare dintre noi. Eu mi-am alcătuit programul meu personal de pregătire după instrucţiunile găsite în scripturi: „Lăsaţi virtutea să înfrumuseţeze gândurile voastre neîncetat”14, „ţineţi-vă strâns de legămintele voastre”15, „staţi în locuri sfinte”16, lăsaţi deoparte lucrurile lumeşti”17, „credeţi că trebuie să vă pocăiţi”18. Întotdeauna să vă amintiţi de El şi să ţineţi poruncile Lui”19 şi „dacă este ceva care este virtuos, vrednic de iubit, care are bună reputaţie sau demn de laudă… căutăm aceste lucruri”.20 Acum, mai mult decât înainte, este timpul să răspundem la chemarea lui Moroni: „trezeşte-te şi ridică-te” şi „puneţi mâna pe fiecare dar bun şi să nu atingeţi nici un dar rău şi niciun lucru necurat”.21
Recent, am participat la binecuvântarea unei nepoate, cea mai recent născută. A fost o vedere sfântă pentru mine în timp ce soţul meu şi fiii noştri, împreună cu multe alte persoane iubite, au încercuit pe această copiliţă. Ea era foarte elegant îmbrăcată toată în alb – şi nu a supărat pe nimeni că a fost numită după bunicile ei! Dar lucrul care m-a impresionat cel mai mult a fost binecuvântarea dată de tatăl ei, fiul nostru Zach. El a binecuvântat-o pe micuţa Annabel Elaine ca ea să înţeleagă identitatea ei ca fiică a lui Dumnezeu, ca ea să urmeze exemplele mamei, bunicilor şi surorilor ei şi ca ea să găsească bucurie mare trăind o viaţă virtuoasă şi pregătindu-se să facă şi să ţină legămintele sacre din templu. În acel monemt sacru, m-am rugat ca fiecare tânără fată să poată fi înconjurată, întărită şi protejată de puterea neprihănită a preoţiei, nu numai la timpul naşterii şi al binecuvântării, ci pe parcursul întregii vieţi.
În timpul adunării solemne de la ultima conferinţă, atunci când preşedintele Uchtdorf a cerut susţinerea noului nostru profet şi a Primei Preşedinţii, am privit întreaga congregaţie de fraţi deţinători ai preoţiei ridicându-se şi stând în picioare, am simţit tăria dumneavoastră şi puterea preoţiei dumneavoastră. Şi dumneavoastră sunteţi gardienii virtuţii. Apoi, am fost copleşită de emoţie când el a spus: „Rog, să se ridice şi tinerele fete!”. De pe locul meu, v-am văzut pe toate ridicându-vă şi stând împreună în picioare. Astăzi, n-ar putea exista o forţă mai puternică pentru virtute în lume. Să nu subestimaţi niciodată puterea influenţei dumneavoastră în bine.
Mărturisesc că întoarcerea la virtute este posibilă datorită exemplului Salvatorului şi a „virtuţii infinite a sacrificiului Său ispăşitor”.22 Mărturisesc că, nu numai că ni se va da posibilitatea şi tăria să facem lucruri grele, ci să facem toate lucrurile. Acum este timpul ca fiecare dintre noi să se ridice şi să desfăşoare un drapel către lume cerând întoarcerea virtuţii. Fie ca noi să trăim astfel încât să putem fi instrumente în pregătirea pământului pentru a Doua Sa Venire, „pentru ca atunci când El va veni, noi să fim la fel ca El… aşa cum El este pur”,23 în numele lui Isus Hristos, amin.