Chiar şi un copil poate înţelege
Dumnezeu… S-a asigurat că adevărurile referitoare la Dumnezeu sunt pe înţelesul tuturor copiilor Săi, indiferent de nivelul de educaţie sau de capacitatea lor intelectuală.
Părinţii sunt deseori uimiţi de răspunsurile date de copiii lor la întrebările adresate de către cei maturi. Într-o seară, pe când eu şi soţia mea eram plecaţi, guvernanta copiilor noştri, intrigată de rugăciunea spusă de ei, le-a adresat această întrebare: „Dar care este diferenţa dintre religia voastră şi a mea?”. Răspunsul fiicei noastre mari de 8 ani a fost prompt: „Sunt aproape la fel, numai că noi studiem mai mult decât o faceţi dumneavoastră!”. Departe de gândul de a-şi jigni guvernanta, fiica mea cea mică a vrut să evidenţieze, în stilu-i propriu, importanţa faptului că sfinţii din zilele din urmă caută să cunoască.
Joseph Smith a declarat: „Este imposibil ca un om să fie salvat în ignoranţă” (D&L 131:6). El a adăugat: „Principiul cunoaşterii este principiul salvării… şi oricine care nu dobândeşte suficientă cunoaştere ca să fie salvat va fi condamnat” (History of the Church, 5:387). Această cunoaştere se bazează pe înţelegerea firii lui Dumnezeu şi a lui Isus Hristos, precum şi a planului salvării pe care Ei l-au pregătit pentru a ne permite să ne întoarcem în prezenţa Lor. „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3).
Principiul cunoaşterii a fost deseori interpretat greşit de către oameni. Slava lui Dumnezeu este inteligenţa (D&L 93:36). Depăşeşte tot ceea ce putem înţelege vreodată prin puterile noastre intelectuale. Oamenii care încearcă să-L găsească pe Dumnezeu cred, câteodată, că trebuie să-L caute prin concepte complicate ale intelectului.
Totuşi, Tatăl nostru Ceresc este întotdeauna disponibil pentru noi. El se conformează nivelului nostru de înţelegere. „Dacă El vine la un copilaş, El se va conforma limbajului şi capacităţii unui copilaş” (Joseph Smith în History of the Church, 3:392).
Dumnezeu ar fi, într-adevăr, nedrept dacă Evanghelia ar fi disponibilă numai unei elite de intelectuali. În bunătatea Sa, El S-a asigurat că adevărurile referitoare la Dumnezeu sunt pe înţelesul tuturor copiilor Săi, indiferent de nivelul de educaţie sau de capacitatea lor intelectuală.
În realitate, faptul că un principiu poate fi înţeles chiar şi de un copil este o dovadă a puterii acestuia. Preşedintele John Taylor a spus: „Este o adevărată dovadă de inteligenţă pentru un om să se refere la un subiect care este misterios şi măreţ prin sine şi să-l dezvolte şi să-l simplifice astfel încât să-l poată înţelege un copil” („Discourse”, Deseret News, 30 sep. 1857, p. 238). În loc să-I diminueze impactul, puritatea şi simplitatea de exprimare Îi permit Duhului Sfânt să mărturisească cu mai mare certitudine către inimile oamenilor.
În timpul slujirii Sale pe pământ, Isus a comparat în mod constant simplitatea şi autenticitatea învăţăturilor Sale cu logica întortocheată a fariseilor şi a altor învăţători ai legii. Au vrut de multe ori să-L încerce adresându-I întrebări sofisticate, dar răspunsurile Sale erau întotdeauna clare ca lacrima şi simple ca pentru copii.
Într-o zi, ucenicii lui Isus I-au adresat următoarea întrebare: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?”.
Isus a chemat un copilaş, l-a pus în mijlocul lor, şi a spus: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor” (Matei 18:1, 2-4).
Cu o altă ocazie, Isus a spus: „Tată, Doamne al cerului şi al pământului; Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor” (Luca 10:21).
Biblia a fost, probabil, subiectul mai multor interpretări şi dezbateri filosofice decât orice altă carte. Totuşi, un copil care citeşte această carte pentru prima dată va avea cel puţin o la fel de mare şansă, dacă nu şi mai mare, de a înţelege doctrina ca majoritatea acestor învăţători din scripturi. Învăţăturile Salvatorului se conformează pentru fiecare. La vârsta de 8 ani un copil poate înţelege îndeajuns ca să intre în apele botezului şi să facă un legământ cu Dumnezeu, înţelegând pe deplin.
Ce înţelege un copil dacă citeşte povestea referitoare la botezul lui Isus? Isus a fost botezat în râul Iordan de către Ioan Botezătorul. Duhul Sfânt S-a pogorât asupra Lui „în chip trupesc, ca un porumbel”. S-a auzit o voce: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!” (Luca 3:22). Copilul va avea o imagine clară a ceea ce este Dumnezeirea: trei Personaje distincte într-o unitate deplină – Dumnezeu Tatăl, Fiul Său Isus Hristos şi Duhul Sfânt.
Respingerea principiului simplităţii şi clarităţii a fost sursa multor apostazii, atât colective cât şi personale. În Cartea lui Mormon, profetul Iacov i-a denunţat pe cei din vremurile străvechi care „au dispreţuit cuvintele clare şi au ucis profeţii şi au căutat lucruri pe care ei nu le-au putut înţelege. Prin urmare, din cauza orbirii lor, care orbire a venit pentru că s-au uitat dincolo de limite, ei trebuie să cadă; căci Dumnezeu a îndepărtat claritatea Lui de la ei şi le-a dat multe lucruri pe care ei nu le pot înţelege, pentru că ei au dorit aceasta” (Iacov 4: 14).
Câteodată suntem tentaţi să gândim: „E prea uşor”, la fel ca şi Naaman, acel căpitan sirian care, motivat fiind de mândria sa, a ezitat să se supună sfatului lui Elisei, care era prea simplu, după părerea lui, pentru a-l vindeca de lepră. Slujitorii lui l-au împins să-şi observe nebunia:
„Părinte, dacă prorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut?
Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: ’Scaldă-te, şi vei fi curat’. S-a pogorât atunci şi s-a scufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş, şi s-a curăţit” (2 Împăraţi 5:13-14).
Curăţirea lui nu a fost doar a trupului: trupul său spiritual a fost, de asemenea, curăţit când a acceptat cu umilinţă această minunată lecţie.
Copilaşii au o dispoziţie minunată de a învăţa. Ei au încredere deplină în învăţătorul lor, un spirit pur şi o mare umilinţă – cu alte cuvinte, aceleaşi calităţi ce deschid uşa pentru Duhul Sfânt. El este calea prin care obţinem cunoaşterea lucrurilor Spiritului. Pavel a scris către corinteni: „Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2:11).
Şi el a adăugat: „Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte” (1 Corinteni 2:14).
Noi ştim că omul carnal sau firesc este: „un duşman al lui Dumnezeu… dacă el nu se supune chemărilor Spiritului Sfânt”. Pentru aceasta, el trebuie să devină: „ca un copil, ascultător, blând, umil, răbdător, plin de dragoste, dornic să se supună tuturor lucrurilor pe care Domnul are grijă să i le trimită, tot aşa cum un copil se supune tatălui său” (Mosia 3:19).
În mica sa poveste filosofică „Micul prinţ”, Antoine de Saint-Exupéry descrie confuzia unui băieţel care, la descoperirea unui câmp de trandafiri, percepe faptul că floarea pe care o are, pe care o îngrijea cu aşa de multă dragoste, nu este unică, ci foarte obişnuită. Apoi, realizează faptul că lucrul care făcea ca trandafirul său să fie unic nu era aspectul exterior, ci timpul şi afecţiunea alocate îngrijirii acestuia. El a exclamat:
„Oamenii… cultivă cinci mii de trandafiri în aceeaşi grădină – iar ei nu găsesc ceea ce caută…
Şi, totuşi, ceea ce caută ei se poate găsi într-un singur trandafir sau în puţină apă…
Dar ochii lor sunt orbiţi. Trebuie să căutaţi cu inima” ([1943], p. 79).
În acelaşi mod, cunoaşterea noastră despre Dumnezeu nu depinde de cantitatea de informaţie pe care o dobândim. La urma urmei, toată cunoaşterea Evangheliei care este importantă pentru salvarea noastră poate fi rezumată în câteva puncte ale doctrinei, în principii şi porunci esenţiale, care deja sunt incluse în lecţiile misionare pe care le primim înainte de botez. A-L cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă să ne deschidem inima pentru a dobândi o înţelegere spirituală şi o mărturie înflăcărată a adevărului acestor câteva puncte fundamentale ale doctrinei. A-L cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a avea o mărturie a existenţei Sale şi a simţi în inimă faptul că El ne iubeşte. Înseamnă acceptarea lui Isus Hristos ca Salvator al nostru şi o dorinţă arzătoare de a urma exemplul Său. Slujindu-L pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru, mărturisim despre Hristos şi le permitem celor din jurul nostru să-L cunoască mai bine.
Aceste principii au valabilitate concretă în învăţătura care este predată în episcopiile şi ramurile noastre. Pentru dumneavoastră, învăţători ai Bisericii, ţelul principal al lecţiei dumneavoastră este convertirea inimilor. Calitatea unei lecţii nu se măsoară prin cantitatea de informaţii noi pe care o oferiţi cursanţilor. Reiese din capacitatea dumneavoastră de a invita prezenţa Spiritului şi de a-i motiva pe cursanţii dumneavoastră să-şi ia angajamente. Prin exercitarea credinţei lor de a pune în practică lecţiile predate, ei îşi vor mări cunoaşterea spirituală.
Mă rog ca să ştim cum să ne deschidem inimile ca un copilaş şi să ne bucurăm ascultând şi exercitând cuvântul lui Dumnezeu în toată puterea simplităţii lui. Depun mărturie că, dacă vom face întocmai, vom dobândi cunoaşterea despre „lucrurile tainice şi paşnice [ale lui Dumnezeu] – acelea care aduc bucurie, acelea care aduc viaţă veşnică” (D&L 42:61). În numele lui Isus Hristos, amin.