Până ce ne vom revedea
Să fim buni cetăţeni ai naţiunilor în care trăim şi buni vecini în comunităţile noastre, arătând prietenie celor de alte credinţe la fel ca şi celor de credinţa noastră.
Stimaţi fraţi şi stimate surori, ştiu că veţi fi de acord cu mine că aceasta a fost o foarte inspirată conferinţă. În aceste ultime două zile, am simţit din abundenţă Spiritul Domnului, în timp ce inimile noastre au fost impresionate şi mărturiile noastre despre această divină lucrare au fost întărite. Sunt sigur că îi reprezint pe membrii Bisericii de oriunde în exprimarea aprecierii faţă de fraţii şi surorile care ni s-au adresat. Îmi amintesc de cuvintele lui Moroni care se găsesc în Cartea lui Mormon: „Iar adunările lor au fost conduse de către Biserică după felul şi lucrările Spiritului şi prin puterea Duhului Sfânt; căci după cum puterea Duhului Sfânt i-a condus pe ei acum să predice sau să sfătuiască, sau să se roage, sau să implore, sau să cânte, chiar aşa s-a făcut”1.
Să ne amintim mult timp de ceea ce am auzit în timpul acestei conferinţe generale. Mesajele care au fost transmise vor fi tipărite în revistele Ensign şi Liahona din lunile următoare. Vă îndemn să studiaţi învăţăturile din ele şi să meditaţi asupra lor.
Dumneavoastră fraţilor, care aţi fost eliberaţi la această conferinţă, vă exprimăm aprecierea noastră profundă pentru numeroşii ani de slujire dedicată. Toţi membrii din Biserică au beneficiat de aportul dumneavoastră incomensurabil.
Vă asigur că Tatăl nostru Ceresc este plin de grijă faţă de greutăţile cu care ne confruntăm astăzi în lume. El ne iubeşte pe fiecare dintre noi şi ne va binecuvânta în timp ce ne străduim să ţinem poruncile Sale şi să Îl căutăm prin rugăciune.
Noi suntem o Biserică globală, iubiţi fraţi şi surori. Membrii noştri se găsesc în toată lumea. Să fim buni cetăţeni ai naţiunilor în care trăim şi buni vecini în comunităţile noastre, arătând prietenie celor de alte credinţe la fel ca şi celor de credinţa noastră. Să fim oameni cinstiţi şi integri în orice facem.
În întreaga lume există oameni care sunt flămânzi; există oameni care sunt nevoiaşi. Lucrând împreună, îi putem alina pe cei în suferinţă şi putem avea grijă de cei nevoiaşi. Pe lângă slujirea pe care o acordaţi când aveţi grijă unul de celălalt, generoasele dumneavoastră contribuţii la fondurile Bisericii ne dau nouă posibilitatea să răspundem aproape imediat când au loc dezastre, oriunde, în lume. Noi suntem aproape întotdeauna printre primii la locul acţiunii pentru a asigura orice ajutor putem. Vă mulţumim pentru generozitatea dumneavoastră.
Sunt şi alte greutăţi în vieţile unora. În special printre tineri, sunt cei incluşi în mod în tragic în lucruri, cum ar fi droguri, imoralitate, delicvenţe şi toate problemele serioase legate de asemenea lucruri. În plus, sunt cei care sunt singuri, inclusiv văduvii şi văduvele, care doresc mult tovărăşia şi afecţiunea altora. Să fim mereu atenţi la nevoile celor din jurul nostru şi să fim gata să întindem o mână de ajutor şi să dăm dovadă de o inimă iubitoare.
Iubiţii mei fraţi şi surori, cât de binecuvântaţi suntem pentru că cerul este într-adevăr deschis, Biserica restaurată a lui Isus Hristos este pe pământ astăzi şi pentru că Biserica este zidită pe stânca revelaţiei. Noi ştim că revelaţia continuă este chiar sufletul Evangheliei lui Isus Hristos.
Fie ca noi toţi să mergem în siguranţă la casele noastre. Să trăim în pace, armonie şi în dragoste. Să ne străduim fiecare să urmăm exemplul Salvatorului.
Dumnezeu să vă binecuvânteze, dragii mei fraţi şi dragele mele surori. Vă mulţumesc pentru rugăciunile spuse de dumneavoastră pentru mine şi pentru Autorităţile Generale. Suntem profund recunoscători faţă de dumneavoastră.
Într-una din piesele lui Christopher Marlowe, Istoria tragică a doctorului Faust, este zugrăvit portretul unei persoane, doctorul Faust, care a căutat să-L ignore pe Dumnezeu şi a urmat calea Satanei. La sfârşitul vieţii sale vicioase, confruntându-se cu frustrarea ocaziilor pierdute şi cu pedeapsa care cu siguranţă urma să vină, el s-a lamentat: „Exilul veşnic faţă de Dumnezeu este o suferinţă mai grea şi mai dureroasă decât focul iadului”.2
Dragii mei fraţi şi dragele mele surori, exact aşa cum exilul veşnic faţă de Dumnezeu este cea mai grea şi mai dureroasă suferinţă, tot aşa viaţa veşnică în prezenţa lui Dumnezeu este ţelul nostru cel mai preţios.
Din toată inima şi din tot sufletul meu mă rog să putem continua să perseverăm în urmărirea acestei recompense, cea mai preţioasă dintre toate.
Depun mărturie că această lucrare este adevărată, că Salvatorul nostru trăieşte şi că El îndrumă şi conduce Biserica Sa aici pe pământ. Îmi iau rămas bun de la dumneavoastră, iubiţii mei fraţi şi surori, până când ne vom revedea peste şase luni. În numele lui Isus din Nazaret, Salvatorul nostru, Mântuitorul nostru Căruia Îi slujim, amin.