Duceţi-vă

Silvia H. Allred

prima consilieră în Preşedinţia Generală a Societăţii de Alinare

Noi toţi putem participa la munca misionară. Aceasta este lucrarea Domului şi El ne va ajuta să o înfăptuim.

Domnul ne-a învăţat că: „dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”.¹ De aceea, botezul este esenţial pentru salvarea noastră.

Înainte ca Salvatorul înviat să se înalţe la cer, El i-a instruit pe ucenicii Săi: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit”.²

În perioada restaurării, El a repetat mandatul Său: „De aceea, voi sunteţi chemaţi să propovăduiţi pocăinţa către acest popor”.³

Biserica Domnului are responsabilitatea de a predica Evanghelia în lume. Aceasta este baza muncii misionare, iar datoria misionarilor noştri este de „a-i invita pe alţii să vină la Hristos ajutându-i să primească Evanghelia restaurată prin credinţa în Isus Hristos şi ispăşirea Sa, prin pocăinţă, botez, prin primirea Duhului Sfânt şi prin îndurarea până la sfârşit”.⁴

Aş dori să vorbesc şi să mărturisesc despre impactul important şi despre binecuvântările muncii misionare în vieţile convertiţilor, ale generaţiilor viitoare şi ale viitorilor misionari şi despre modul în care putem participa la munca misionară.

Când aveam 14 ani, într-o dimineaţă frumoasă a lunii august, vârstnicul Prina şi vârstnicul Perkins au bătut la uşa noastră. Ei au început să înveţe familia noastră despre adevărata natură a lui Dumnezeu. În vizitele care au urmat, ei ne-au învăţat cum să ne rugăm. Ei ne-au învăţat, de asemenea, despre restaurare şi despre planul salvării. După a treia sau a patra vizită, cei mai mulţi din familia mea au încetat să-i mai asculte pe misionari, cu excepţia mea şi a surorii mele Dina, care avea 17 ani. Noi, amândouă, am simţit mărturia Duhului Sfânt în inimile noastre şi am primit confirmarea spirituală că mesajul este adevărat.

Am cumpărat un exemplar al Cărţii lui Mormon şi am început să citim. În fiecare zi, după şcoală, fugeam în mare grabă acasă pentru a fi prima care să pună mâna pe carte. În timp ce prima care ajungea acasă citea, cealaltă aştepta cu nerăbdare până la ora mesei, mânca în grabă şi, apoi, îşi lua rândul la citit până la ora de culcare. Aşa de mare era emoţia pe care o simţeam. Am început să mergem la Biserică şi curând am cerut să fim botezate. Tatăl nostru ne-a dat repede încuviinţarea lui, dar mama noastră a ezitat şi a fost necesară încă o lună pentru a o convinge să semneze că este de acord. În ziua botezului nostru, mama şi ceilalţi fraţi şi surori au mers la Biserică pentru prima oară. Mama a simţit Spiritul. După ce a auzit mărturiile noastre, ea s-a dus la misionari şi le-a cerut să înceapă din nou să o înveţe. Câteva săptămâni mai târziu, mama, sora noastră mai mică şi fraţii noştri au fost botezaţi. Viaţa mea s-a schimbat pentru totdeauna şi Evanghelia lui Isus Hristos a devenit o forţă de neînfrânt în viaţa mea.

Nu am cuvinte să exprim sentimentele profunde de recunoştinţă pentru Domnul şi pentru misionarii pe care i-a trimis în casa noastră. Domnul m-a binecuvântat cu cunoaşterea Evangheliei restaurate şi am simţit o nevoie urgentă de a împărtăşi această cunoaştere cu alţii. Doream să fiu misionară.

În câteva luni, sora mea, Dina, şi cu mine am fost chemate ca misionare temporare în San Salvador. Această chemare ne-a dat ocazia să mergem din uşă în uşă să împărtăşim vestea cea bună a Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos şi să aducem mulţi oameni în apele botezului. Mai târziu, amândouă am slujit în misiuni depline în Misiunea America Centrală.

Misiunea mea a avut un mare impact în viaţa mea. Am învăţat să mă bazez mai mult pe Domnul, să caut îndrumarea Spiritului şi să simt o dragoste covârşitoare pentru copiii lui Dumnezeu. Cunoştinţele mele despre scripturi şi înţelegerea doctrinelor au crescut. La fel a crescut şi dorinţa mea de a fi supusă şi de a respecta legămintele cu exactitate. Mărturia mea despre Salvator şi despre ispăşirea Sa infinită s-a întărit. Experienţa mea misionară a devenit o parte din cine sunt şi ce sunt. Munca misionară a devenit pasiunea mea. Ea a influenţat viaţa mea şi pe cea a familiei mele mai mult decât orice altceva.

Vârstnicul Jeffrey R. Holland a descris impactul pe care misiunea sa a avut-o în viaţa lui cu aceste cuvinte: „De 47 de ani, după încheierea ei, misiunea mea înseamnă totul pentru mine. S-ar putea să fi fost o zi în aceşti 47 de ani în care să nu mă fi gândit la misiunea mea; nu sunt chiar sigur ce zi ar fi fost aceasta”.⁵

Acum doi ani, nepotul meu Christian a împlinit 8 ani şi s-a pregătit pentru botezul lui cu multă nerăbdare. El a întrebat-o pe mama lui dacă eu aş putea fi unul dintre vorbitori şi dacă aş putea împărtăşi povestea mea de convertire. Când l-am întrebat de ce vroia să fac acest lucru, el a răspuns: „Bunico, acest lucru este foarte important. Îţi dai seama că dacă tu n-ai fi acceptat Evanghelia, eu n-aş fi fost botezat? Eu chiar n-aş fi fost cine sunt”.

Nu ştiu dacă misionarii îşi dau seama cât de departe ajunge impactul muncii lor. În familia mea, binecuvântările Evangheliei au influenţat până acum patru generaţii. Nu a spus preşedintele Hinckley că „atunci când salvăm o tânără, salvăm generaţii”?⁶ Eu m-am căsătorit în templu şi am opt copii. Ei sunt toţi membri credincioşi ai Bisericii, înzestraţi în templu. Şase dintre ei sunt acum căsătoriţi şi au proprii lor copii. În prezent, noi suntem 34 de membri în familia noastră. Dar, aceasta nu este totul. Atât soţul meu, cât şi eu, am slujit în misiuni şi cei doi fii ai noştri şi trei dintre cele şase fiice, de asemenea, au slujit în misiuni. În ansamblu, am ajutat sute de persoane din multe ţări să îmbrăţişeze Evanghelia. Unii dintre acei convertiţi şi copiii lor au slujit, de asemenea, în misiuni.

Munca misionară reprezintă sângele dătător de viaţă pentru Biserica noastră. Nu există lucrare mai mare, nici lucrare mai importantă. Ea binecuvântează vieţile tuturor celor care participă la ea. Ea va continua să binecuvânteze generaţiile viitoare.

Puteţi să vă întrebaţi: Cum pot ajuta eu munca misionară? În ce mod pot să particip eu? Sunt două adevăruri fundamentale pe care trebuie să le aveţi în vedere când porniţi în această muncă. În primul rând, trebuie să ştiţi clar că Dumnezeu îi iubeşte pe toţi copiii Săi şi doreşte salvarea lor. În Doctrină şi legăminte 18:13 citim: „Şi ce mare este bucuria Sa, pentru sufletul care se pocăieşte”. În al doilea rând, mesajul nostru despre Hristos şi Evanghelia Sa restaurată este cel mai important dar pe care trebuie să-l oferiţi.

Aşa cum este subliniat în manualul Predicaţi Evanghelia Mea, munca misionară este un efort compus din patru părţi: găsirea simpatizanţilor, propovăduirea şi botezarea, înfrăţirea noilor membri şi înfrăţirea şi propovăduirea către membri mai puţin activi.⁷ Toţi membrii Bisericii – copii, tineri şi adulţi – pot sprijini în oricare sau în toate aceste eforturi.

Începeţi prin a fi un vecin bun şi un prieten bun. Fiţi un exemplu de neprihănire şi bunătate. Lăsaţi ca zâmbetul dumneavoastră să radieze dragoste, pace şi fericire. Trăiţi o viaţă bazată pe principiile Evangheliei.

După aceea, fiţi mai exacţi în eforturile dumneavoastră misionare. Permiteţi-mi să vă sugerez câteva idei. Puteţi găsi doi sau trei care să lucreze pentru dumneavoastră:

dacă aveţi copii acasă, ajutaţi-i să se pregătească pentru munca misionară;
pregătiţi-vă dumneavoastră înşivă pentru slujire misionară;
invitaţi familia şi prietenii să-i asculte pe misionari sau să participe la adunările şi activităţile Bisericii;
întovărăşiţi-i pe misionari acasă la simpatizanţi sau invitaţi-i pe misionari să predea lecţiile celor care nu sunt membri la dumneavoastră acasă;
invitaţi persoane să participe la o seară de familie acasă la dumneavoastră;
invitaţi persoane la un centru de istorie a familiei sau ajutaţi-le să facă cercetări cu privire la istoria familiei lor;
recomandaţi persoane misionarilor. Membrii pot fi cea mai mare şi cea mai bună sursă de potenţiali simpatizanţi;
împărtăşiţi credinţa şi mărturia dumneavoastră prietenilor şi celor din familie care nu sunt membri ai Bisericii;
căutaţi ocazii de a întinde mâna altora;
dezvoltaţi prietenie faţă de simpatizanţi şi noii convertiţi;
faceţi cele mai bune eforturi pentru găsirea celor care caută adevărul;
dacă aveţi membri ai familiei sau prieteni care sunt în misiune, scrieţi-le scrisori arătându-le dragostea şi încurajarea dumneavoastră şi rugaţi-vă pentru ei.

Veţi trăi bucuria de a vedea rezultatele muncii dumneavoastră. Existenţa unui mai mare entuziasm pentru munca misionară va întări întreaga dumneavoastră episcopie sau ramură. Întreaga Biserică va simţi efectele muncii dumneavoastră.

Când fiica noastră Margie era în clasa a doua, ea şi-a invitat cea mai bună prietenă să meargă cu ea la Societatea Primară. Amândurora li s-au încredinţat sarcini pentru prezentarea adunării de împărtăşanie. Tatăl prietenei sale îi respinsese pe misionari în trecut, dar când Magie s-a prezentat la el acasă cu o mână de broşuri, el a ascultat cu atenţie explicaţiile ei simple şi mărturia despre Joseph Smith şi Prima Viziune. El nu doar i-a permis fiicei lui să continue să meargă la Societatea Primară, ci i-a dat şi permisiunea să primească lecţiile de la misionari şi să fie botezată. El şi soţia sa au participat la ceremonia de botez.

Noi toţi putem participa la munca misionară. Aceasta este lucrarea Domului şi El ne va ajuta să o facem. Evanghelia Sa trebuie să meargă la fiecare naţiune şi noi putem fi instrumente în mâinile Sale pentru a binecuvânta vieţile altora împărtăşindu-le adevărul Său. Vom fi binecuvântaţi din belşug în acest proces.

Noi suntem copiii unui Tată Ceresc iubitor. El L-a trimis pe Fiul Său să deschidă calea, astfel încât să putem trăi veşnic alături de El. Despre aceasta mărturisesc, în numele lui Isus Hristos, amin.