Îndeplinirea scopului Societăţii de Alinare
Societatea de Alinare a fost stabilită de Domnul pentru a organiza, învăţa şi inspira pe fiicele Sale să se pregătească pentru binecuvântările vieţii veşnice.
Dragele noastre surori, ce privelişte frumoasă oferiţi şi cât suntem de recunoscătoare să ne aflăm alături de dumneavoastră. Dragostea şi aprecierea noastră faţă de dumneavoastră sunt profunde.
Ca preşedinţie generală a Societăţii de Alinare, am avut prilejul, în acest an, să vă vizităm, pe dumneavoastră surorile noastre din întreaga lume. Ne-am sfătuit cu dumneavoastră în Germania, în Danemarca, în Australia şi în Ghana. Ne-am rugat împreună cu dumneavoastră în Singapore, Hong Kong, India şi Sri Lanka. Am fost înălţate şi edificate spiritual împreună cu dumneavoastră în Brazilia, Chile, Canada, Puerto Rico şi Statele Unite.
Ne bucurăm ştiind că dumneavoastră „[umblaţi] din loc în loc, făcând bine” aşa cum a făcut Salvatorul. Faceţi o lucrare magnifică. Totuşi, noi simţim imboldul să vă spunem că mai sunt multe de făcut. Noi am căutat inspiraţie de la Domnul pentru a şti cum să sprijinim preoţia în clădirea împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Este timpul ca Societatea de Alinare să-şi îndeplinească scopul mai bine ca niciodată înainte. Pentru a progresa şi a realiza ceea ce doreşte Domnul, noi trebuie să înţelegem clar scopul Societăţii de Alinare.
Voi începe prin a vă reaminti câte ceva din istoria Societăţii de Alinare pentru a vă explica de ce a fost creată Societatea de Alinare. Voi insista apoi asupra a trei responsabilităţi pe care le are fiecare soră din Societatea de Alinare. De asemenea, voi explica faptul că Domnul se aşteaptă ca noi să ne îndeplinim misiunea divină pe care am primit-o, atât la nivel individual, cât şi la nivel de organizaţie.
I. De ce a fost creată Societatea de Alinare
Este imposibil să înţelegem de ce avem o organizaţie pentru femeile din Biserică dacă nu înţelegem restaurarea Evangheliei lui Isus Hristos. Domnul, cunoscând nenorocirile care aveau să vină în aceste zile din urmă, a vorbit slujitorului Său, Joseph Smith, fiul, „[i-a] dat porunci…
ca să poată creşte credinţa pe pământ;
pentru ca legământul [Său] nepieritor să poată fi stabilit;
pentru ca plenitudinea Evangheliei [Sale] să poată fi proclamată de cei slabi şi simpli până la marginile pământului”1.
Lucrarea Domnului este împlinită pe măsură ce Evanghelia Sa este ”predicată tuturor naţiunilor, neamurilor, limbilor şi popoarelor”2 şi legământul Său nepieritor este stabilit prin rânduielile templului.
Aşa cum Salvatorul le-a invitat pe Maria şi Marta3 din timpurile Noului Testament să participe la lucrarea Sa, femeile din această dispensaţie au misiunea oficială de a participa la lucrarea Domnului. Din primele zile ale restaurării, femeile au avut un rol activ ajutând la întemeierea Bisericii prin sprijinirea activităţii misionare, contribuind la construirea de temple şi întemeind comunităţi în care sfinţii puteau să preaslăvească împreună. Organizarea Societăţii de Alinare în anul 1842 a mobilizat puterea colectivă a femeilor şi responsabilităţile specifice pe care le aveau la clădirea împărăţiei Domnului, aşa cum organizarea cvorumurilor preoţiei a dat bărbaţilor responsabilităţi specifice.
De la organizarea sa, Societatea de Alinare s-a răspândit în întreaga lume şi a fost numită ”cea mai mare şi, sub toate aspectele, cea mai măreaţă organizaţie a femeilor de pe pământ”4. Noi ştim prin profetul Joseph Smith că Societatea de Alinare a fost o parte oficială a restaurării şi că o organizaţie similară pentru femei a existat în Biserică în vechime5. Preşedintele Joseph F. Smith ne-a învăţat că Societatea de Alinare a fost ”creată de divinitate, autorizată de divinitate, instituită de divinitate, rânduită divin de Dumnezeu”6, „potrivit legii cerului”7 pentru a-L ajuta pe Domnul „să [realizeze]… viaţa veşnică a omului”8.
Prin Societatea de Alinare, femeile au un rol oficial în această Biserică ce are responsabilităţi mari „inclusiv munca în templu şi propovăduirea Evangheliei”9. Mai mult, Societatea de Alinare este menită să le ajute pe femei „să planteze şi să dezvolte… mărturia despre [Isus Hristos] şi despre Evanghelie”10, „să întărească familia şi căminul”11 şi să „[participe] la toate îndatoririle familiei”12. Are responsabilitatea de a se îngriji de „nevoile celor săraci, celor bolnavi şi celor nevoiaşi”, dar preşedintele Joseph F. Smith a spus că cea mai mare parte a lucrării ei „este să se îngrijească de bunăstarea spirituală şi de salvarea… tuturor membrelor Bisericii”13.
Pe scurt, scopul Societăţii de Alinare, aşa cum a fost ea stabilită de Domnul, este să organizeze, să propovăduiască şi să le inspire pe fiicele Sale pentru a le pregăti pentru binecuvântările vieţii veşnice. Aş dori să repet acest lucru. Pe scurt, scopul Societăţii de Alinare, aşa cum a fost ea stabilită de Domnul, este să organizeze, să propovăduiască şi să le inspire pe fiicele Sale pentru a le pregăti pentru binecuvântările vieţii veşnice.
II. Responsabilităţile noastre
Pentru a îndeplini scopul Societăţii de Alinare, Domnul a dat următoarele responsabilităţi fiecărei surori din Societatea de Alinare şi organizaţiei în totalitatea sa:
-
să crească în credinţă şi în neprihănire personală;
-
să-şi întărească familiile şi căminele;
-
să-L slujească pe Domnul şi pe copiii Săi.
Fiecare dintre aceste responsabilităţi le susţine şi le întăreşte pe celelalte două. Când ne mărim credinţa, rezultatul acestei acţiuni ne întăreşte familia. Când Îl slujim pe Domnul şi pe copiii Săi, credinţa noastră şi capacitatea de a fi neprihăniţi cresc. Cele trei responsabilităţi sunt inseparabile. Să începem cu prima responsabilitate.
1. Creşterea în credinţă şi în neprihănire personală. Pentru a ne îndeplini partea în planul Domnului, trebuie să ne mărim credinţa şi neprihănirea personale. Calitatea de membră a Bisericii necesită existenţa credinţei, pe care o hrănim întreaga viaţă cu „răbdare şi sârguinţă şi îndelungi suferinţe”14. În moştenirea pe care o avem împreună, avem exemple remarcabile de credinţă în rândul femeilor de la începuturile Bisericii. Primele femei pionier au fost alungate din casele lor şi persecutate din cauza credinţei lor. Altele au supravieţuit focului şi apelor. Ele au traversat oceane şi au mers mii de kilometri îndurând mizeria, boala şi înfometarea pentru a ajuta la clădirea împărăţiei Domnului pe pământ. Multe dintre ele au înmormântat soţi, copii, părinţi şi fraţi şi surori de-a lungul drumului. De ce au făcut acestea? Le-au făcut pentru că focul credinţei a ars în sufletul lor. Aceste femei remarcabile nu au căutat îmbrăcăminte frumoasă, mai multă relaxare, case pământene spaţioase sau mai multe bunuri. Ca şi dumneavoastră, ele aveau o convingere şi o mărturie că Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos era adevărată şi că Domnul avea nevoie ca ele să-şi facă partea lor în întemeierea împărăţiei Sale pe pământ. Atingerea neprihănirii personale era un efort zilnic de a deveni mai asemănătoare Salvatorului prin pocăinţă, studiul scripturilor, rugăciune, supunere faţă de porunci şi prin căutarea a tot ce este „virtuos, vrednic de iubit, care are bună reputaţie sau este demn de laudă”15.
2. Întărirea familiilor şi căminelor. A doua responsabilitate pe care o avem este întărirea familiilor şi căminelor. Familiile din întreaga lume sunt asaltate şi slăbite de practici corupte şi învăţături false. De aceea, fie că suntem căsătorite, fie necăsătorite, vârstnice sau tinere, noi avem datoria de a apăra şi de a pune în practică adevărurile din „Familia: declaraţie oficială către lume”.
Prima Preşedinţie ne-a sfătuit: „Oricât de demne şi potrivite ar fi alte cerinţe sau activităţi, nu trebuie să li se permită să înlocuiască îndatoririle primite de la Dumnezeu pe care numai părinţii şi familiile le pot îndeplini în mod corespunzător”16. Copiii care se nasc în prezent cresc într-o lume din ce în ce mai păcătoasă. Căminele noastre trebuie să fie refugiul lor de la întâlnirile zilnice pe care le au cu răul.
Societatea de Alinare trebuie să fie organizată, aliniată şi mobilizată pentru a întări familiile şi a ne ajuta căminele să fie sanctuare sacre care să ne protejeze de lume. Am învăţat acest lucru cu ani în urmă, când eram proaspăt căsătorită. Părinţii mei, care îmi fuseseră vecini, au anunţat că aveau să se mute în altă parte a lumii. Mă bizuisem pe exemplul înţelept şi încurajator al mamei mele, care ne hrănea spiritual. Acum ea avea să fie plecată multă vreme. Aceasta se întâmpla înainte ca poşta electronică, faxul, telefonul mobil sau camerele de luat vederi Web să existe şi în perioada în care poşta era cunoscută pentru ritmul lent în care funcţiona. Cu o zi înainte de a pleca, am stat plângând alături de ea şi am întrebat: „Cine va fi mama mea?”. Mama s-a gândit o vreme şi, prin Spiritul şi puterea revelaţiei pe care o au femeile de acest fel, ea mi-a spus: „Dacă nu mă mai întorc, dacă nu mă mai vei vedea niciodată, dacă nu voi mai fi în stare să te învăţ alte lucruri, ţine o legătură strânsă cu Societatea de Alinare. Societatea de Alinare va fi mama ta”.
Mama ştia că, dacă am fost bolnavă, surorile s-au îngrijit de mine şi, când am avut copiii, ele m-au ajutat. Dar cea mai mare speranţă a mamei era ca surorile din Societatea de Alinare să fie conducătoare spirituale, puternice pentru mine. De atunci, am început să învăţ multe lucruri de la femei cu reputaţie şi credinţă.
Trei femei diferite au avut chemarea de preşedinte ale Societăţii de Alinare în episcopia mea în anii în care părinţii meu au fost plecaţi. Alta Chamberlain m-a invitat să predau organizarea timpului şi a căminului celorlalte surori, probabil pentru că a văzut că aveam nevoie să-mi îmbunătăţesc aceste deprinderi. Jeanne Horne m-a încurajat să-mi duc la bun sfârşit primul studiu personal serios al Cărţii lui Mormon. Norma Healey mi-a dat primele responsabilităţi la fabrica de conserve şi m-a învăţat multe despre slujire. Aceste femei minunate au înţeles scopul Societăţii de Alinare.
3. Slujirea Domnului şi a copiilor Săi. O a treia responsabilitate a tuturor femeilor din Biserică este să-L slujească pe Domnul şi pe copiii Săi. Mi se pare interesant faptul că, în anii în care mama a fost plecată, eu am slujit ca preşedintă a Societăţii Primare din episcopie şi, mai târziu, ca preşedintă a Tinerelor Fete din episcopie. Am fost membră în Consiliul episcopiei, lucrând sub îndrumarea episcopatului. Preşedintele Boyd K. Packer ne-a învăţat că „aşa cum [slujirea multor fraţi din Preoţia aaronică] întăreşte preoţia mai înaltă, slujirea altruistă [în Societatea Tinerelor Fete şi Societatea Primară] înseamnă să arăţi devotament faţă de Societatea de Alinare”17. Când slujim într-o altă organizaţie auxiliară, nu suntem eliberate din calitatea de surori în cadrul Societăţii de Alinare. Pentru că noi nu intrăm sau ieşim din Societatea de Alinare, suntem întotdeauna conectate la scopul şi responsabilităţile Societăţii de Alinare şi suntem binecuvântate de toate prilejurile de a fi exemple şi păstori plini de credinţă ai copiilor Tatălui nostru.
Societatea de Alinare are, în sfera responsabilităţilor sale, unele dintre cele mai remarcabile prilejuri de a sluji pe pământ, care sunt oferite tuturor surorilor. În călătoriile mele prin lume, am văzut că mii şi mii dintre dumneavoastră, cele care nu aveţi soţi sau copii în prezent, sunteţi un incredibil rezervor de credinţă, talent şi dedicare. Nimeni nu este mai indicat ca dumneavoastră pentru a face munca în temple, a sluji în misiuni, a propovădui generaţiei care se ridică şi a-i ajuta pe cei nefericiţi. Domnul are nevoie de dumneavoastră.
M-am minunat, de asemenea, de tinereţea şi energia acelora dintre dumneavoastră care tocmai intră în Societatea de Alinare de la Tinerele Fete. Am văzut cum inimile dumneavoastră tânjesc să aducă o schimbare în bine în această lume. Îmi imaginez deseori ce s-ar putea întâmpla cu munca de istorie a familiei, de exemplu, dacă v-aţi împărtăşi cunoştinţele tehnice cu surorile mai vârstnice (ca mine!). Pur şi simplu nu ne permitem să vă risipim tinereţea şi energia sugerându-vă să staţi deoparte, urmărindu-le pe femeile mai vârstnice şi cu mai multă experienţă ocupându-se de întreaga planificare, organizare şi activitate ale Societăţii de Alinare.
III. Realizarea scopului
Noi putem face lucrarea Domnului în felul Său atunci când căutăm, primim şi acţionăm pe baza revelaţiei personale. Fără revelaţie personală, nu putem reuşi. Dacă acţionăm potrivit revelaţiei personale, nu putem da greş. Profetul Nefi ne-a învăţat că Duhul Sfânt ne va arăta „toate lucrurile pe care trebuie să le facem”18. S-a profeţit că, în zilele din urmă, Domnul va revărsa Spiritul Său asupra roabelor Sale19. Aceasta se va întâmpla dacă vom fi destul de liniştite şi destul de calme pentru a asculta glasul Spiritului. Vârstnicul Neal A. Maxwell ne-a învăţat că pentru a primi revelaţie pentru chemarea pe care o avem şi în viaţa personală „este nevoie de un efort mental serios din partea noastră… Revelaţia nu înseamnă un mecanism pe care să-l punem în acţiune, ci înseamnă să acţionăm asupra noastră înşine pentru a ne strădui mai mult, ajutate deseori de post, de studiul scripturilor şi de meditaţie personală.
Mai mult ca orice, revelaţia ne cere să fim neprihănite în suficientă măsură pentru ca, uneori, revelaţia să vină la cele neprihănite fără a fi solicitată”20.
IV. Concluzie
Preşedintele Spencer W. Kimball a afirmat, cu ani în urmă, că „există o putere în această organizaţie, care nu a fost, încă, folosită pe deplin, pentru a întări căminele Sionului şi a clădi Împărăţia lui Dumnezeu - şi nici nu va fi folosită până când atât surorile, cât şi preoţia nu vor înţelege misiunea Societăţii de Alinare”21. Societatea de Alinare a fost creată de Domnul pentru a le organiza, a le instrui şi a le inspira pe fiicele Sale pentru a le pregăti pentru binecuvântările vieţii veşnice. Scopul nostru este să le sprijinim pe femeile din Biserică în îndeplinirea responsabilităţilor lor individuale asigurându-ne că fiecare adunare, fiecare lecţie şi fiecare activitate pe care o desfăşurăm le ajută să crească în credinţă şi în neprihănire personală, să-şi întărească familiile şi căminele şi să-L slujească pe Domnul şi pe copiii Săi.
Singura modalitatea prin care putem realiza acest lucru este să căutăm, să primim şi să acţionăm pe baza revelaţiei personale. Adevărata putere în această măreaţă societate a surorilor din întreaga lume rezidă din fiecare femeie. Deşi ne-am putea considera slabe şi simple, noi toate avem o moştenire nobilă şi ne putem dezvolta o credinţă care este egală cu cea a remarcabilelor femei credincioase care au fost înaintea noastră. Avem de îndeplinit un rol vital în sprijinirea clădirii împărăţiei lui Dumnezeu şi în pregătirea pentru venirea Domnului. De fapt, Domnul nu poate îndeplini lucrarea Sa fără ajutorul fiicelor Sale. Din acest motiv, Domnul se aşteaptă ca noi să slujim mai mult. El se aşteaptă să îndeplinim scopul Societăţii de Alinare mai bine ca niciodată înainte. Sunt recunoscătoare că pot depune mărturie despre adevărul Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos şi despre profetul în viaţă de astăzi, care conduce lucrarea Sa. În numele lui Isus Hristos, amin.