Uniţi într-o inimă
Sfinţii pot împlini orice scop al Domnului când sunt cu desăvârşire uniţi în neprihănire.
Iubiţii mei fraţi şi surori, este o bucurie să fiu împreună cu dumneavoastră în această duminică dimineaţă. Trăim în condiţii foarte diferite. Noi vom veni din toate naţiunile şi din multe culturi etnice în împărăţia lui Dumnezeu. Şi acea adunare profeţită se va dezvolta repede.
Vedem conflicte crescânde între popoare în lumea din jurul nostru. Aceste împărţiri şi diferenţe au loc printre noi. De aceea, mesajul meu de speranţă este că o mare zi de unitate va veni. Domnul Iehova se va întoarce să trăiască alături de cei care au devenit poporul Său şi îi va găsi uniţi, într-o inimă, uniţi cu El şi cu Tatăl Ceresc.
Aţi auzit acest mesaj de unitate din partea mea mai mult decât o singură dată. Foarte probabil voi mai vorbi în viitor despre unitate. În viaţa mea, am auzit despre unitate de la fiecare profet al lui Dumnezeu. Un apel pentru unitate a fost ultimul mesaj pe care mi-l amintesc de la preşedintele David.O. McKay. Profetul Domnului a chemat totdeauna la unitate. Nevoia ca acest dar să ne fie acordat şi greutatea de a-l menţine vor creşte mai mult în perioada următoare, în care ne vom pregăti ca un popor pentru destinul nostru glorios.
Mesajul meu este că noi acţionăm mai bine. Taţii şi mamele fac apel la unitate în căminele lor şi acelor rugăciuni li se răspunde. Familiile se roagă împreună noaptea şi dimineaţa. Am fost invitat să îngenunchez la ora de culcare cu o familie când eram oaspete în casa lor. Copilului cel mai mic i s-a cerut să spună rugăciunea. El s-a rugat, ca un patriarh, pentru fiecare persoană din familie, numind-o. Mi-am deschis o secundă ochii să văd feţele celorlalţi copii şi ale părinţilor. Pot spune că ei toţi îşi manifestau credinţa şi dorinţele lor sincere împreună cu credinţa şi dorinţele exprimate în rugăciunea micuţului băiat.
Câteva Surori de la Societatea de alinare s-au rugat, recent, împreună în timp ce se pregăteau să viziteze pentru prima oară o tânără văduvă al cărei soţ a murit subit. Ele doreau să ştie ce să facă şi cum să lucreze împreună pentru a ajuta la pregătirea casei pentru familia şi prietenii care urmau să vină în momentul funeraliilor. Ele aveau nevoie să ştie ce cuvinte de alinare puteau spune din partea Domnului. Răspunsul la rugăciunea lor a venit. Când au ajuns la casa respectivă, fiecare soră a acţionat pentru a realiza o sarcină. Casa a fost gata foarte repede, încât unele surori au regretat că nu au putut face mai mult. Cuvintele de alinare spuse au fost cele mai potrivite. Ele au oferit slujirea Domnului unite într-o singură inimă.
Dumneavoastră, la fel ca şi mine, aţi văzut evidenţa faptului că acţionăm spre a fi unul. Miracolul unităţii ne este dăruit când ne rugăm şi lucrăm pentru a-l avea în felul Domnului. Inimile noastre vor fi legate în unitate. Dumnezeu a promis această binecuvântare sfinţilor Săi credincioşi, indiferent de diferenţele de cultură şi indiferent de conflictul dezlănţuit în jurul lor. El se ruga pentru noi ca şi pentru ucenicii Săi când a cerut Tatălui Său, ca noi să fim unul.1
Motivul pentru care ne rugăm şi cerem acea binecuvântare este acelaşi motiv pentru care Tatăl o acordă. Ştim din experienţă că bucuria vine când suntem binecuvântaţi cu unitate. Fiind copiii de spirit ai Tatălui nostru Ceresc, noi tânjim după acea bucurie pe care am avut-o odată lângă El în viaţa de dinaintea acestei vieţi. El vrea să ne acorde acea dorinţă sacră de unitate datorită dragostei Sale pentru noi.
El nu poate să ne-o acorde ca persoane individuale. Bucuria unităţii, pe care El doreşte foarte mult să ne-o dea, nu este solitară. Noi trebuie să o căutăm şi să fim demni de ea împreună cu ceilalţi. Nu este surprinzător atunci că Dumnezeu ne îndeamnă să ne unim aşa încât să ne poată binecuvânta. El doreşte să ne adunăm în familii. El a stabilit ore de curs, episcopii şi ramuri şi a poruncit să ne întâlnim împreună deseori. În aceste adunări, pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru noi, se află marea noastră ocazie. Noi putem să ne rugăm şi să muncim pentru unitatea care ne va aduce bucurie şi va spori puterea noastră de slujire.
Celor trei nefiţi Salvatorul le-a promis bucurie în unitate cu El drept răsplata lor finală după slujirea lor credincioasă. El a spus: „Voi veţi avea bucurie deplină; şi voi veţi fi aşezaţi în împărăţia Tatălui Meu; da, bucuria voastră va fi deplină, tot aşa cum Tatăl Mi-a dat Mie bucurie deplină; şi voi veţi fi tot aşa cum este Tatăl; iar Tatăl şi cu Mine suntem una”2.
Domnul ne-a dat îndrumări ca să ştim ce să facem pentru a primi binecuvântarea şi bucuria creşterii continue a unităţii. Cartea lui Mormon povesteşte despre oameni care au reuşit să devină uniţi. Era în zilele lui Alma la Apele lui Mormon. Ceea ce au făcut oamenii în acele condiţii grele şi periculoase ne dă atât îndrumare, cât şi încurajare.
Tot ceea ce Alma şi poporul său au fost inspiraţi să facă avea drept scop să-i ajute pe oameni să aleagă să-şi schimbe inimile prin ispăşirea lui Isus Hristos. Aceasta este singura cale prin care Dumnezeu poate acorda binecuvântarea de a fi o singură inimă.
În Mosia citim:
„Şi au fost numiţi Biserica lui Dumnezeu sau Biserica lui Hristos de atunci încolo. Şi s-a întâmplat că oricine a fost botezat prin puterea şi autoritatea lui Dumnezeu a fost adăugat la această Biserică….
Şi le-a poruncit să nu predice nimic altceva decât ceea ce el i-a învăţat şi care fuseseră spuse de către gura sfinţilor profeţi.
Da, chiar le-a poruncit să nu predice nimic altceva decât pocăinţă şi credinţă în Domnul care a mântuit poporul Său.
Şi le-a poruncit să nu existe niciun conflict între ei, ci să privească înainte cu un singur ochi, având o singură credinţă şi un singur botez, având inimile legate în unitate şi iubire unul pentru altul.
Şi astfel le-a poruncit să predice. Şi astfel ei au devenit copiii lui Dumnezeu”3.
De aceea a poruncit Alma poporului său să predice credinţa şi ispăşirea. De aceea copiii mei aşteaptă la fiecare lecţie din seara în familie ca eu să găsesc o cale de încuraja pe cineva să mărturisească despre Salvator şi despre misiunea Sa. Uneori, părinţii mărturisesc despre Salvator şi misiunea Sa. Am reuşit să o facem mai bine atunci când am găsit o cale prin care să-i încurajăm pe copii să facă ei aceasta, fie prin prezentarea lecţiei, fie prin răspunsurile la întrebări. Când mărturia despre Salvator lua naştere, Duhul Sfânt o verifica. În acele seri, noi am simţit că inimile noastre erau unite într-una.
Pe lângă rânduieli, sunt principii pe care le urmăm şi care ne conduc spre o unitate mai mare.
Unul dintre aceste principii este revelaţia. Revelaţia este singura cale prin care putem să ştim cum să urmăm voinţa Domnului împreună. Revelaţia necesită lumină de sus. Duhul Sfânt va mărturisi inimilor noastre şi inimilor acelora adunaţi în jurul nostru, ceea ce ar vrea El să facem noi. Şi prin ţinerea poruncilor noi putem avea inimile noastre unite în una.
Un al doilea principiu de a îndruma progresul nostru ca să devenim unul este acela de a fi umili. Mândria este un mare duşman al unităţii. Aţi văzut şi aţi simţit efectele ei groaznice. Chiar acum câteva zile, am privit cum doi oameni – oameni buni – au început cu o uşoară neînţelegere. A început ca o discuţie despre ceea ce era adevărat, dar a devenit o ceartă despre cine avea dreptate. Treptat, glasurile au devenit mai tari. Feţele au devenit puţin mai roşii. În loc să vorbească despre problema în sine, oamenii au început să vorbească despre ei înşişi, dovedind de ce părerea lor, având în vedere inteligenţa şi cunoştinţele lor, era mult mai probabil adevărată.
V-aţi fi neliniştit, la fel cum am făcut şi eu. Noi am văzut efectele distrugerii vieţii din cauza unei asemenea tragic conflict. Dumneavoastră şi cu mine cunoaştem oameni care au părăsit tovărăşia Spiritului datorită mândriei rănite.
Din fericire, văd din ce în ce mai mulţi oameni împăciuitori, îndemânateci, care calmează apele înainte ca răul să fie făcut. Puteţi fi dumneavoastră unul dintre aceşti împăciuitori, fie că dumneavoastră sunteţi în conflict, fie că sunteţi observator.
Un mod prin care am văzut aceasta rezolvându-se este de a căuta ceva cu care toţi sunt de acord. Pentru a fi acel împăciuitor trebuie să aveţi credinţa simplă că în calitate de copii ai lui Dumnezeu, cu toate diferenţele dintre noi, este probabil ca într-o opinie fermă pe care o luăm să existe şi elemente de adevăr. Marele împăciuitor, cel care restaurează unitatea este acela care găseşte o cale pentru a-i ajuta pe oameni să vadă adevărul pe care îl împărtăşesc ambele părţi. Acel adevăr pe care îl împărtăşesc este întotdeauna mai mare şi mult mai important pentru ei decât diferenţele dintre ei. Puteţi să vă ajutaţi singuri şi să-i ajutaţi şi pe alţii să vadă ceea ce au în comun dacă cereţi ajutor de la Dumnezeu şi, apoi, acţionaţi. El vă va răspunde la rugăciunea dumneavoastră de a vă ajuta să restabiliţi pacea, aşa cum a făcut pentru mine.
Acelaşi principiu se aplică atunci când clădim unitatea cu oameni care sunt de culturi foarte diferite. Copiii lui Dumnezeu au mai multe lucruri în comun decât au diferenţe. Şi chiar şi diferenţele pot fi văzute ca o ocazie. Dumnezeu ne va ajuta să vedem o diferenţă la altcineva nu ca pe o sursă de iritare, ci ca o contribuţie. Domnul vă poate ajuta să vedeţi şi să evaluaţi partea pe care o aduce o altă persoană şi care vă lipsea dumneavoastră. Mai mult decât o dată, Domnul m-a ajutat să văd bunătatea Sa, dându-mi ocazia să mă asociez cu cineva a cărui diferenţă faţă de mine era exact ajutorul de care aveam nevoie. Acesta a fost felul în care Domnul a adăugat ceva ce mi-a lipsit pentru a-L sluji mai bine.
Aceasta conduce la un alt principiu al unităţii. Este acela de a vorbi de bine unul de celălalt. Gândiţi-vă la ultima oară când aţi fost întrebat ce gândiţi despre ceea ce face altcineva din familia dumneavoastră sau din Biserică. Mie mi s-a întâmplat mai mult decât o dată săptămâna trecută. Acum, există situaţii când trebuie să-i judecăm pe alţii. Uneori, ni cere să ne pronunţăm asemenea opinii. Dar de cele mai multe ori putem face o alegere. De exemplu, să presupunem că cineva vă întreabă ce părere aveţi despre noul episcop.
În timp ce ajungem din ce în ce mai mult să stabilim unitatea, ne vom gândi la o scriptură când auzim acea întrebare: „Şi acum, fraţii mei, văzând că voi cunoaşteţi lumina prin care să judecaţi, care lumină este lumina lui Hristos, vedeţi să nu judecaţi greşit; căci cu aceeaşi judecată cu care voi judecaţi, voi, de asemenea, veţi fi judecaţi.”4
Realizând că dumneavoastră îi vedeţi pe alţii imperfecţi, veţi fi probabil mai generoşi în ceea ce spuneţi. În plus faţă de acea scriptură, aţi putea să vă amintiţi ce spunea mama dumneavoastră – şi spunea şi mama mea – „Dacă nu poţi spune nimic bun despre o persoană, nu spune nimic”.
Aceasta vă va ajuta să căutaţi ceea ce este mai bun în realizările şi caracterul episcopului. Salvatorul, în calitate de judecătorul dumneavoastră iubit, cu siguranţa va face astfel când va judeca realizările dumneavoastră şi ale mele. Scripturile şi ceea ce aţi auzit de la mama dumneavoastră vă pot conduce să descrieţi ceea ce este mai bun în realizările episcopului şi bunele lui intenţii. Vă pot promite un sentiment de pace şi de bucurie atunci când veţi vorbi cu generozitate despre alţii în lumina lui Hristos. Veţi simţi, de exemplu, unitate cu episcopul şi cu persoana care v-a cerut opinia, nu pentru că episcopul este perfect sau pentru că persoana care întreabă împărtăşeşte evaluarea dumneavoastră generoasă. Va fi aşa, deoarece Domnul vă va lăsa să simţiţi aprecierea Sa pentru faptul că v-aţi abţinut de la posibilitatea de a semăna seminţele dezbinării.
Noi trebuie să urmăm acelaşi principiu pe măsură ce Domnul adună tot mai mulţi oameni care nu sunt ca noi. Ceea ce va deveni mult mai evident pentru noi este că ispăşirea aduce aceleaşi schimbări în noi toţi. Noi devenim ucenici umili, iubitori, gata de a răspunde la ruga altora şi, în acelaşi timp, fără teamă şi credincioşi în toate lucrurile. Noi trăim încă în diferite ţări, dar intrăm în Biserică printr-un proces care ne schimbă. Devenim prin darurile Spiritului ceea ce apostolul Pavel a văzut:
„Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh.
Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu”.5
Cu unitatea pe care o văd crescând, Domnul va putea să realizeze ceea ce lumea va gândi că este miraculos. Sfinţii pot împlini orice scop al Domnului când sunt uniţi cu desăvârşire în neprihănire.
Preşedinţi de ţări, guvernatori şi conducători ai organizaţiilor caritabile din toată lumea ne-au lăudat – eu personal auzind – cu asemenea cuvinte: „Biserica dumneavoastră a fost primul grup care a sosit să ajute când dezastrul s-a produs. Sute dintre oamenii dumneavoastră au ajuns aducând cu ei tot ceea ce le era necesar supravieţuitorilor. Ei au adus chiar corturile şi mijloacele lor personale. Erau neobosiţi şi plini de entuziasm. Păreau să ştie unde să meargă şi când”. Apoi, au venit următoarele cuvinte, de obicei ceva de acest gen: „Biserica dumneavoastră ştie cum să organizeze pentru ca lucrurile să fie făcute bine”.
Le mulţumesc fără să spun că miracolul constă nu doar în organizare, ci şi în inimile oamenilor. Sfinţii au mers în numele Domnului pentru a da ajutorul pe care El urma să îl dea. Ei au venit să asculte îndrumarea conducătorilor aleşi ai Domnului. Deoarece inimile lor erau unite, puterea lor a crescut.
Vă depun mărturia mea solemnă că unitatea pe care o avem acum va creşte. Dumnezeu, Tatăl, trăieşte. El aude şi răspunde rugăciunilor noastre cu dragoste. Salvatorul Isus Hristos, înviat şi glorios, trăieşte şi ne întinde mâna cu milostenie. Aceasta este adevărata Sa Biserică. Preşedintele Monson este profetul în viaţă al lui Dumnezeu. Dacă suntem uniţi în susţinerea lui din toată inima, cu dorinţa de a ne supune să facem ceea ce Dumnezeu ne va cere să facem, noi vom înainta împreună în putere pentru a merge oriunde va vrea Dumnezeu să mergem şi pentru a deveni ceea ce doreşte El să fim.
Vă las binecuvântarea mea ca dumneavoastră să vă bucuraţi de unitate în căminele dumneavoastră şi în Biserică. Şi vă las promisiunea Domnului că veţi avea împlinită dorinţa neprihănită din inima dumneavoastră pentru acea bucurie în unitate. În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.