Temple sfinte, legăminte sacre
Templele sunt locuri sacre, sfinte. Ele sunt o sursă de putere şi tărie spirituală. Sunt un loc al revelaţiei.
Inima mea este plină de bucurie şi recunoştinţă în timp ce privesc această adunare unică a femeilor din toată lumea. Ce privilegiu este să facem parte din această măreaţă asociaţie feminină, unite în dorinţa noastră de a ne întări credinţa în Domnul Isus Hristos şi de a clădi împărăţia Sa. Mă rog să pot fi îndrumată de Spirit în timp ce vă vorbesc despre subiectul sacru al preaslăvirii în templu.
Cele mai sfinte locuri de pe pământ sunt templele. În templu, membrii demni ai Bisericii primesc cele mai măreţe binecuvântări la care cineva poate aspira, în timp ce facem legăminte sacre cu Dumnezeu. De asemenea, ajutăm ca aceleaşi binecuvântări să fie îndeplinite pentru strămoşii noştri care au murit fără să primească rânduielile necesare salvării.
Vă voi vorbi despre semnificaţia profundă a construirii templelor, de ce rânduielile îndeplinite în temple sunt importante pentru salvarea noastră şi despre modul în care să ne pregătim pentru a intra în templu.
Am fost martoră la sacrificiile pe care le fac mulţi membri pentru a merge la templu şi am fost profund impresionată. Permiteţi-mi să vă împărtăşesc o asemenea întâmplare.
În 1976, pe când trăiam în Costa Rica, preşedintele de misiune i-a cerut soţului meu să ajute la organizarea primei călătorii la templu din cadrul misiunii. Misiunea America Centrală cuprindea pe atunci Costa Rica, Panama, Nicaragua şi Honduras. Cel mai apropiat templu era Templul Mesa, Arizona. Trebuia să călătorim câte cinci zile atât la dus, cât şi la întors, traversând şase frontiere. Sacrificiul financiar era foarte mare pentru cei mai mulţi dintre cei care participau. Şi-au vândut televizoarele, bicicletele, patinele şi orice altceva au putut vinde. Am călătorit cu două autobuze incomode, zi şi noapte. Unii dintre membri îşi folosiseră toţi banii pentru a plăti biletul de călătorie şi luaseră de mâncat pe drum doar biscuiţi şi margarină.
De ce membrii Bisericii fac de bunăvoie şi cu bucurie asemenea mari sacrificii pentru a merge la templu?
N-am uitat niciodată măreaţa revărsare de Spirit pe care am simţit-o în timpul celor trei zile pe care le-am petrecut la Templul Mesa. Am fost profund impresionată în timp ce priveam membrii familiei îmbrăţişându-se unul pe altul, cu lacrimile şiroind pe feţe, după ce fuseseră pecetluiţi pentru eternitate.
Douăzeci şi patru de ani mai târziu a fost dedicat templul din San Jose, Costa Rica. Printre cei prezenţi la sesiunea de dedicare la care am participat erau multe dintre familiile care fuseseră în acea primă călătorie la templu. Ei aşteptaseră plini de credinţă şi demnitate acest moment sacru. Ei, toţi, pot acum să meargă mai des la templu, deoarece un templu a fost dedicat recent în Panama şi a fost anunţată construirea unui templu în Honduras.
Domnul a cerut întotdeauna oamenilor Săi să construiască temple. Domnul i-a poruncit lui Moise: „Să-mi facă un locaş sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor”.1 Tabernacolul portabil pe care l-au construit a slujit ca locul central al preaslăvirii de către poporul lui Israel în timpul pelerinajului lui către pământul promis. Modelul şi structura lui i-au fost revelate lui Moise de către Domnul. Era menit să fie casa sfântă a Domnului.
Mai târziu, regele Solomon a construit templul din Ierusalim folosind cele mai bune materiale de construcţie disponibile.2
În timpul slujirii Sale pe pământ, Domnul a considerat templul un loc sacru şi a învăţat oamenii să aibă o atitudine pioasă faţă de el.
Nefiţii, de asemenea, au construit Domnului temple în America. Ei erau adunaţi în jurul templului când Hristos le-a apărut după învierea Sa.3
Imediat după ce Biserica a fost restaurată în această dispensaţie, Domnul le-a poruncit sfinţilor să construiască un templu: „Organizaţi-vă; pregătiţi tot ce este necesar; şi întemeiaţi o casă, chiar o casă de rugăciuni, o casă de post, o casă de credinţă, o casă de învăţătură , o casă de slavă, o casă a ordinii, o casă a lui Dumnezeu”.4
Ca răspuns, sfinţii au construit cu mari sacrificii templul din Kirtland. În acest templu sfânt, cheile importante ale preoţiei au fost restaurate şi Însuşi Salvatorul Şi-a făcut apariţia.5
În prezent, există 128 de temple în funcţiune în toată lumea şi multe altele sunt în construcţie.
Am fost instruiţi să construim temple, astfel încât să poată fi îndeplinite rânduieli sfinte atât pentru cei vii, cât şi pentru cei morţi. Aceste rânduieli includ rânduieli de iniţiere, înzestrări, căsătorii, pecetluiri, botezuri pentru morţi şi rânduiri.
Rânduielile de iniţiere ne furnizează binecuvântări specifice imediate şi viitoare.
Înzestrarea cuprinde legăminte sacre. Include primirea instrucţiunilor, putere din înalturi şi promisiunea binecuvântărilor cu condiţia să fim credincioase legămintelor pe care le facem.
Preşedintele Brigham Young a definit înzestrarea în modul următor:
„Înzestrarea dumneavoastră înseamnă să primiţi toate acele rânduieli din casa Domnului, care vă sunt necesare după ce părăsiţi această viaţă, pentru a putea să vă întoarceţi în prezenţa Tatălui… şi să câştigaţi exaltarea eternă”.6
Rânduielile de pecetluire, cum ar fi căsătoria în templu, leagă familiile pentru eternitate.
Legămintele pe care le facem odată cu rânduielile pe care le primim în templu devin dovada calificării noastre pentru admiterea în prezenţa lui Dumnezeu. Aceste legăminte ne poartă dincolo de limitele propriilor noastre puteri şi perspective. Facem legăminte pentru a ne arăta devotamentul faţă de clădirea împărăţiei. Devenim popor de legământ atunci când ne aflăm sub legământ cu Dumnezeu. Toate binecuvântările promise sunt ale noastre când ne dovedim fidelitatea faţă de aceste legăminte.
Templul este o casă a învăţăturii. Multe dintre instrucţiunile împărtăşite în templu sunt simbolice şi învăţate prin Spirit. Aceasta înseamnă că suntem învăţaţi din înalturi. Legămintele şi rânduielile templului sunt un simbol puternic al lui Hristos şi al ispăşirii Lui. Noi, toţi, primim aceleaşi instrucţiuni, dar înţelegerea sensului rânduielilor şi legămintelor va creşte pe măsură ce ne întoarcem la templu mai des, cu dorinţa de a învăţa şi cugeta la adevărurile eterne învăţate.
Preaslăvirea în templu furnizează ocazii de a sluji morţilor, îndeplinind rânduieli în numele lor. Cercetarea pentru istoria familiei poate fi făcută de oricine în afara templului, dar rânduielile sacre de care au nevoie strămoşii noştri pentru exaltarea lor pot fi efectuate numai în templu.
Templul este casa Domnului. El stabileşte situaţiile în care poate fi folosit, rânduielile care trebuie efectuate şi standardele care ne califică să intrăm şi să participăm la preaslăvirea în templu.
Domnul i-a spus lui Moise: „Scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt”.7 În Psalmi citim: „Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt?
Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună şi nu jură ca să înşele”.8 Casa Sa este sfântă şi nici unui lucru care nu este curat nu i se permite să intre în ea.9
Domnul i-a desemnat pe episcop şi pe preşedintele de ţăruş să stabilească demnitatea persoanelor de a primi recomandarea pentru a intra în casa Sa sfântă. Trebuie să fim complet oneşti cu episcopul sau preşedintele de ţăruş când ne intervievează înainte de a ne elibera recomandarea pentru templu. Darul pe care îl aducem la altar este o inimă frântă şi un suflet smerit. Demnitatea personală este o cerinţă esenţială pentru a ne bucura de binecuvântările templului.
Ne pregătim supunându-ne poruncilor şi căutând să facem voia lui Dumnezeu. Dacă nu aţi mers încă la templu, începeţi acum să vă pregătiţi, astfel încât atunci când se va ivi ocazia să fiţi pregătite şi demne.
Când mergem la templu, îndepărtăm din minţile şi inimile noastre gândurile sau sentimentele care pot să nu fie în armonie cu experienţele sacre din templu. De asemenea, ne îmbrăcăm într-un mod modest, adecvat şi demn. Rochiile şi ţinuta noastră pentru acestă ocazie sacră sunt semnele evlaviei şi respectului faţă de Domnul şi casa Sa sfântă. Odată aflate în templu, ne schimbăm în haine albe, care simbolizează curăţenia şi puritatea. Suntem gata, apoi, să participăm cu evlavie tăcută la preaslăvirea în templu. Această binecuvântare eternă este pusă la dispoziţia tuturor acelora care sunt demni s-o primească.
Ce pot face femeile din Biserică pentru a revendica binecuvântările templului?
Prin profeţii Săi, Domnul îi invită pe toţi cei care n-au primit încă binecuvântările templului să facă tot ceea ce poate fi necesar pentru a se califica să le primească. El îi invită pe cei care au primit deja aceste binecuvântări să se întoarcă, oricât de des este posibil, pentru a se bucura din nou de această experienţă, pentru a-şi îmbunătăţi viziunea şi înţelegerea pe care le au despre planul Său etern.
Să fim demne de a avea o recomandare de templu valabilă. Să mergem la templu pentru a pecetlui familiile noastre pentru eternitate. Să ne întoarcem la templu cât de des ne vor permite împrejurările. Să le dăm rudelor noastre moarte ocazia de a primi rânduielile exaltării. Să ne bucurăm de puterea spirituală şi de revelaţia pe care o primim atunci când mergem în mod regulat la templu. Să fim credincioase, să facem şi să ţinem legămintele templului pentru a primi binecuvântările complete ale ispăşirii.
Vă mărturisesc că templele sunt locuri sacre, sfinte. Ele sunt o sursă de putere şi tărie spirituală. Sunt un loc al revelaţiei. Sunt casa Domnului. În numele sacru al Salvatorului şi Mântuitorului nostru, Isus Hristos, amin.