În ultima parte a lunii mai a anului 1829, Joseph Smith şi Oliver Cowdery au avut de îndurat amenințări din partea gloatelor în timp ce se apropiau de terminarea traducerii Cărții lui Mormon. Pentru a-i ajuta să scape de persecuții, David Whitmer i-a ajutat să se mute din Harmony, Pennsylvania, în casa Whitmer din Fayette, New York. Familia Whitmer era foarte interesată de desfășurarea evenimentelor privind restaurarea. Joseph Smith i-a descris pe David, John şi Peter Whitmer jr. ca fiind „prieteni şi asistenți zeloşi în lucrare; şi … nerăbdători să-şi cunoască îndatoririle” (în History of the Church, 1:49). Profetul s-a rugat şi Domnul i-a revelat cuvintele Sale adresate fiecărui dintre aceşti trei frați.
Domnul îl cheamă pe David Whitmer să ajute în lucrarea din zilele din urmă.
Următoarea relatare descrie evenimentele miraculoase care i-au permis lui David Whitmer să-i ajute pe Oliver Cowdery şi Joseph Smith să scape de persecutorii lor.
David Whitmer planta grâu la ferma familiei din Waterloo, New York, de lângă Fayette, când a fost rugat să meargă în Harmony, Pennsylvania, pentru a-i ajuta pe Joseph Smith şi Oliver Cowdery. El era hotărât să facă acest lucru după ce avea să-şi îndeplinească responsabilitățile de la fermă. El a putut să grăpeze tot câmpul său într-o singură zi, lucrând de dimineață până seara. În ziua următoare, el urma să fertilizeze câmpul, iar sora sa i-a spus despre trei bărbați pe care i-a văzut împrăştiind îngrăşământ pe câmp în cursul „dimineții”. Mai jos este citată relatarea lui Lucy Mack Smith despre acest eveniment miraculos:
Imagine
Lucy Mack Smith
„David s-a dus pe câmp şi şi-a dat seama că-l aşteptau două zile de muncă asiduă… Şi-a legat caii la grapă şi, în loc să-şi împartă pământul în ceea ce agricultorii numesc, de obicei, parcele, el a început să lucreze tot pământul său şi, la prânz, când s-a oprit să servească masa, s-a uitat împrejur şi, spre surprinderea lui, a văzut că a grăpat jumătate din întreaga suprafață. După prânz, a continuat ca înainte şi, până seara, a terminat ceea ce s-ar fi făcut în două zile de muncă.
Tatăl său, care a venit pe câmp în seara aceleiaşi zile, a văzut ceea ce el făcuse şi a exclamat: «Trebuie să fi fost o putere superioară care a făcut aceasta, iar eu cred că ar fi bine să te duci în Pennsylvania imediat ce ai terminat de pus îngrăşământul».
În dimineața următoare, David a luat un instrument de măsurat din lemn şi l-a pus sub braț, pornind să ia îngrăşământul pe care-l lăsase cu două zile înainte, sub formă de grămezi, în vecinătatea casei surorii sale, însă, când a ajuns acolo, a văzut că dispăruse! A fugit la sora lui şi a întrebat-o dacă ştia ce se întâmplase cu el. Surprinsă, ea i-a spus: «De ce mă întrebi? Nu a fost pus tot ieri?”.
«Nu din câte ştiu eu…», a răspuns David.
«Mă surprinde acest lucru», a răspuns sora lui, «căci copiii au venit de dimineață la mine şi m-au rugat să vin să văd bărbații care împrăştiau îngrăşământ pe câmp, spunându-mi că nu mai văzuseră niciodată pe cineva care să împrăştie îngrăşământ atât de repede. Aşadar, m-am dus şi am văzut trei bărbați care munceau pe câmp, aşa cum spuseseră copiii, însă presupunând că ai angajat câteva ajutoare, având în vedere că doreai să termini cât mai repede, m-am întors imediat acasă şi nu am mai acordat importanță subiectului».
David a adresat multe întrebări pentru a afla ce se întâmplase, atât rudelor cât şi vecinilor, însă nu a reuşit să afle cine făcuse acel lucru” (History of Joseph Smith by His Mother, redactată de Preston Nibley [1958], p. 148-149).
Imaginați-vă că vă aflați în situația lui David Whitmer. În ce mod v-ar afecta aceste miracole?
După ce David Whitmer i-a adus pe profet şi pe Oliver Cowdery în Fayette, New York, Domnul a anunțat apariția lucrării Sale în zilele din urmă şi a promis binecuvântări tuturor celor care iau parte la ea (vezi D&L 14:1-5). Citiți Doctrină şi legăminte 14:6-7 pentru a afla ce l-a îndrumat Domnul pe David să facă şi ce dar urma să-i ofere dacă se supunea. Ce dar i-a promis Domnul? Ce trebuia David să facă pentru a primi această binecuvântare?
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieți-vă gândurile despre următoarele întrebări:
Viața veşnică înseamnă a trăi împreună ca familii în prezența lui Dumnezeu şi a deveni ca El. În ce mod vă ajută această definiție să înțelegeți de ce viața veşnică „este cel mai mare dintre toate darurile lui Dumnezeu”?
Cum vă poate inspira promisiunea de a primi viață veşnică să țineți poruncile lui Dumnezeu şi să îndurați până la sfârşit?
În Doctrină şi legăminte 14:7, Domnul ne-a învățat un principiu important valabil pentru noi toți: Dacă ținem poruncile lui Dumnezeu şi îndurăm până la sfârşit, vom primi viață veşnică. Puteți nota acest principiu în scripturile voastre sau în jurnalul pentru studiul scripturilor.
Pentru a înțelege mai bine acest principiu, gândiți-vă ce înseamnă să îndurăm până la sfârşit în următoarele situații:
un tânăr băiat care s-a alăturat de curând Bisericii simte că nu are niciun prieten în episcopie;
o tânără fată suferă de o boală care necesită atenție medicală continuă şi îngrijire personală din partea altora;
părinții unui tânăr băiat sau a unei tinere fete au divorțat de curând şi unul dintre părinți nu este activ în Biserică;
un tânăr băiat sau o tânără fată se luptă în mod constant cu o ispită care poate duce la dependență.
Citiți Doctrină şi legăminte 14:8 pentru a găsi o altă binecuvântare despre care Domnul i-a spus lui David Whitmer că o va primi în funcție de supunerea sa.
La scurt timp după primirea acestei revelații, David Whitmer a devenit unul dintre cei trei martori ai Cărții lui Mormon. El l-a văzut pe îngerul Moroni, a văzut plăcile de aur şi a auzit glasul lui Dumnezeu depunând mărturie despre veridicitatea cronicilor.
Citiți partea din Doctrină şi legăminte 14:11 în care Domnul i-a făcut o altă promisiune lui David Whitmer bazată pe credința sa. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieți, folosind propriile cuvinte, un principiu de tipul „dacă – atunci” pe care îl găsiți în acest verset. (Un mod de a scrie acest principiu se găseşte la sfârşitul acestei lecții.)
Isus Hristos îi învață pe John şi Peter Whitmer care este lucrul cel mai valoros pentru ei.
Pentru a studia revelațiile date lui John şi Peter Whitmer, invitați un membru al familiei sau un prieten să citească împreună cu voi câteva versete, dacă este posibil. Citiți, singuri, Doctrină şi legăminte 15:1 şi, apoi, rugați acel membru al familiei sau prieten să citească Doctrină şi legăminte 16:1. În mod asemănător, citiți versetele 2-6 din ambele secțiuni, alternând versetele din aceste secțiuni. Găsiți ce este neobişnuit în legătură cu aceste două revelații.
Care este singura diferență de cuvinte dintre aceste două revelații?
Întrucât versetele 2-6 din aceste revelații sunt identice, se pare că Domnul a dat o singură revelație pe care a adresat-o ambilor bărbați. Ce putem învăța din faptul că El şi-a făcut timp pentru a vorbi cu John şi Peter în mod individual?
Uneori, Domnul poate revela acelaşi mesaj unor persoane diferite, deoarece pot avea aceleaşi nevoi, circumstanțe şi dorințe. Pentru a identifica dorința pe care John şi Peter Whitmer o aveau în comun, citiți din nou Doctrină şi legăminte 15:3-4 şi Doctrină şi legăminte 16:3-4. Ce şi-au dorit John şi Peter Whitmer?
În aceste revelații, Domnul ne învață că eforturile noastre de a-i aduce pe alții la Isus Hristos reprezintă lucrul cel mai valoros pentru noi. Pe măsură ce ajutați să aduceți oameni la Isus Hristos, ei vor înțelege, de asemenea, că Dumnezeu îi cunoaşte şi îi iubeşte.
Aceste revelații ne învață, de asemenea, că Dumnezeu ne cunoaşte personal. El ştie ce este cel mai bine pentru noi.
Imagine
Tânără fată având mâini aşezate pe capul ei.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieți gândurile voastre despre modul în care o binecuvântare a preoției sau o chemare în misiune ne poate arăta că Dumnezeu ne cunoaşte personal.
Vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a oferit un exemplu despre adevărul că Dumnezeu ne cunoaşte pe toți personal:
Imagine
Vârstnicul David A. Bednar
„Cu ceva timp în urmă, am vorbit cu un conducător al preoției care simțise îndemnul de a memora numele tuturor tinerilor cu vârste cuprinse între 13-21 de ani din țăruşul său. Folosind fotografii cu acei tineri băieți şi acele tinere fete, el a creat cartonaşe cu pozele acestora şi cu numele lor pe verso pe care le recapitula în timp ce călătorea în scop de afaceri sau cu alte ocazii. Acest conducător al preoției a învățat repede toate numele tinerilor.
Într-o noapte, conducătorul preoției a avut un vis despre unul dintre tinerii băieți pe care-l cunoştea doar din fotografie. În vis, l-a văzut pe tânărul băiat îmbrăcat într-o cămaşă albă şi purtând un ecuson de misionar. Având un coleg alături, tânărul predica unei familii. Tânărul ținea în mână Cartea lui Mormon şi arăta ca şi cum îşi depunea mărturia despre adevărul cărții. Apoi, conducătorul preoției s-a trezit din vis.
Ulterior, în cadrul unei adunări a deținătorilor preoției, conducătorul l-a abordat pe tânărul pe care-l văzuse în visul său şi i-a cerut să discute cu el timp de câteva minute. După o prezentare scurtă, conducătorul l-a numit pe nume şi i-a spus: «Eu nu sunt un visător. N-am avut niciodată un vis despre vreun membru al acestui țăruş, cu excepția ta. Intenționez să-ți povestesc visul meu şi apoi, mi-ar plăcea să mă ajuți să înțeleg ce înseamnă».
Conducătorul preoției i-a povestit visul şi l-a întrebat pe tânăr înțelesul acestuia. Copleşit de emoție, tânărul a răspuns simplu: «Înseamnă că Dumnezeu ştie cine sunt». Restul conversației dintre acest tânăr şi conducătorul preoției a fost extrem de productiv şi au convenit să se întâlnească şi să discute, din când în când, în decursul lunilor următoare” („Îndurarea blândă a Domnului”, Ensign sau Liahona, mai 2005, p. 100).
Gândiți-vă (sau discutați cu persoana care a citit cu voi) de ce poate fi util să înțelegem că Dumnezeu ne cunoaşte personal.
Scrieți în jurnalul pentru studiul scripturilor despre o situație în care înțelegerea faptului că Dumnezeu vă cunoaşte personal v-a ajutat într-un mod anume sau scrieți despre modul în care înțelegerea faptului că Dumnezeu vă cunoaşte personal vă poate influența deciziile pe care le luați în fiecare zi.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieți următoarele:
Alte întrebări, gânduri şi cunoştințe pe care aş dori să le împărtăşesc învățătorului meu:
Notă pentru tema 2: Un mod prin care puteți formula un principiu care se găseşte în Doctrină şi legăminte 14:11 este: Dacă Îl ajutăm cu credință pe Domnul în lucrarea Sa, Domnul ne va binecuvânta spiritual şi material.