În vara anului 1831, când profetul Joseph Smith supraveghea dedicarea pământului în care sfinții aveau să clădească Sionul în Independence, Missouri, unii membri ai Bisericii s-au îndepărtat de la poruncile Domnului și au comis păcate grave. Profetul s-a întors în Kirtland, Ohio, în data de 27 august și, pe 30 august, el a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 63. În această revelație, Domnul i-a avertizat pe sfinți cu privire la consecințele ticăloșiei și răzvrătirii, le-a promis binecuvântări sfinților care sunt credincioși în ultimele zile și i-a îndemnat pe slujitorii Săi să-și amintească de caracterul sacru al numelui Său.
Domnul îi avertizează pe sfinți cu privire la consecințele ticăloșiei și răzvrătirii.
De ce credeți că este important să trăim conform credințelor noastre în calitate de membri ai Bisericii lui Isus Hristos?
Citiți din nou introducerea acestei lecții. Apoi, citiți Doctrină și legăminte 63:1-2, 6 și căutați ce le-a spus Domnul ticăloșilor și răzvrătiților.
De ce credeți că este important ca membrii Bisericii să-și deschidă inimile și să asculte cuvintele Domnului?
Remarcați expresia „cei necredincioși să-și țină gura” (D&L 63:6). Atunci, unii membri ai Bisericii nu mai credeau în veridicitatea Bisericii și îi criticau, în public, pe Joseph Smith și pe alți conducători ai Bisericii. Unul dintre cei care criticau Biserica cel mai mult era un bărbat pe nume Ezra Booth.
Înainte de a se alătura Bisericii, Ezra Booth a fost un predicator metodist. El a început să fie interesat de restaurare la începutul anului 1831, după ce a citit din Cartea lui Mormon. El a călătorit în Kirtland împreună cu John și Alice Johnson pentru a-l întâlni pe profet. Doamna Johnson suferea de reumatism care îi provoca multă durere, umflături și rigiditate în braț. Când l-a întâlnit pentru prima dată pe Joseph Smith, nu-și putuse ridica mâna deasupra capului de aproximativ doi ani.
„În timpul discuției, conversația s-a îndreptat spre subiectul darurilor supranaturale, cum au fost cele conferite în zilele apostolilor. Cineva a spus: «Aici este doamna Johnson care are un braț bolnav; a dat Dumnezeu vreunui om, acum, pe pământ, puterea de a o vindeca?» Câteva clipe mai târziu, când conversația se îndreptase în altă direcție, [Joseph] Smith s-a ridicat, a mers până la doamna Johnson și, luându-o de mână, i-a spus în cel mai solemn și impresionant mod: «Femeie, în numele Domnului Isus Hristos, îți poruncesc să te vindeci» și a părăsit imediat încăperea… Dintr-o dată, domana Johnson și-a ridicat [brațul] cu ușurință și, la întoarcerea acasă, în ziua următoare, a putut să spele fără greutate sau durere” (din Haydn’s History of the Disciples, citat în History of the Church, 1:215-216).
Imagine
Vindecarea umărului Elsei Johnson
Gândiți-vă la cum v-ați simți dacă ați fi asistat la un miracol ca acesta.
La scurt timp după ce Ezra Booth a asistat la acest miracol, el a fost botezat.
Citiți Doctrină și legăminte 63:7-9 și identificați ce ne-a învățat Domnul despre semne și credință. Apoi, completați următorul principiu: Credința nu vine prin intermediul .
După ce Ezra Booth a fost botezat, el a primit preoția și a fost trimis în misiune în Missouri. Se pare că el și-a început misiunea cu așteptări mari, presupunând că va putea să convertească mulți oameni arătând semne și făcând miracole. Totuși, după ce a propovăduit o scurtă perioadă și nu a văzut rezultatele pe care le aștepta, Ezra Booth „s-a îndepărtat” și a căzut în apostazie (Joseph Smith, în History of the Church, 1:216). Profetul Joseph Smith a făcut următoarea observație cu privire la Ezra Booth: „Când a învățat că, de fapt, credința, umilința, răbdarea și suferința vin înaintea binecuvântării și că Dumnezeu coboară înainte de a exalta; aceasta în loc ca «Salvatorul să-i dea puterea de a lovi oamenii și a-i face să creadă»… atunci a fost dezamăgit” (în History of the Church, 1:216).
Citiți Doctrină și legăminte 63:10-12 și căutați principii suplimentare despre semne și credință. Puteți marca cuvinte sau expresii din versetul 10 care ne învață următorul principiu: Semnele vin prin credință, potrivit voinței lui Dumnezeu.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, explicați de ce credeți că primim semne după ce ne exercităm credința. Scrieți unul sau două exemple de oameni din scripturi care au asistat la mari semne sau miracole, dar nu au dat dovadă de credință îndelungată și neprihănire. (Pentru ajutor, vezi 1 Nefi 17:43-45.)
Este util să vă amintiți că semnele și minunile nu sunt întotdeauna spectaculoase în exterior. Deseori, noi putem primi un semn sau o mărturie a veridicității Evangheliei într-un mod liniștit, personal atunci când exercităm credința. Ne putem exercita credința rugându-ne, studiind din scripturi, postind, slujind și trăind conform principiilor Evangheliei.
Imagine
Fată citind din scripturi
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieți cum v-a ajutat exercitarea credinței pe voi sau pe cineva pe care cunoașteți în a primi o mărturie despre veridicitatea Evangheliei.
Așa cum este menționat mai sus, în afara faptului că au căutat semne, unii membri ai Bisericii „[au respins] poruncile” (D&L 63:13) și comiteau păcate grave. Citiți Doctrină și legăminte 63:14-19 și identificați câteva dintre păcatele pe care le-au comis. Vă poate ajuta să înțelegeți versetul 17 dacă înțelegeți următorul lucru: un desfrânat este o persoană care comite păcate sexuale. Un vrăjitor este o persoană care participă la activități care invită influența spiritelor rele. Expresia „iaz care arde cu foc și cu pucioasă” este folosită ca o metaforă pentru starea de nefericire gravă ce îi așteaptă pe păcătoși după ce mor (vezi Mosia 3:27). La același lucru se referă și expresia „a doua moarte” din Doctrină și legăminte 63:17 (vezi, de asemenea, Ghid pentru scripturi, „Moarte, spirituală”, scriptures.lds.org).
Puteți marca cuvinte din Doctrină și legăminte 63:16 care ne învață următorul principiu: Dacă ne uităm la alții cu poftă, nu vom avea Spiritul, ci vom nega credința. Poftele includ vizionarea de materiale pornografice.
Domnul promite binecuvântări credincioșilor din ultimele zile.
În revelația consemnată în Doctrină și legăminte 63, Domnul a vorbit despre distrugerea care va veni asupra păcătoșilor în ultimele zile, dar a făcut, de asemenea, promisiuni puternice sfinților.
Pe măsură ce învățați despre distrugerea și promisiunile despre care a vorbit Domnul, răspundeți la următoarele afirmații marcându-le cu adevărat (A) sau fals (F) după ce citiți referințele scripturale asociate. Puteți marca în scripturile voastre principii importante pe care le învățați îndeplinind această însărcinare.
În timpul războaielor din ultimele zile, oamenii răi se vor distruge unii pe alții (vezi D&L 63:32-33).
Sfinții vor scăpa, cu ușurință, de toate judecățile și distrugerile din ultimele zile (vezi D&L 63:34).
Când Isus Hristos va veni din nou, El va distruge toți oamenii răi care vor mai trăi pe pământ (vezi D&L 63:34).
Cei care sunt credincioși vor depăși, într-un final, toate încercările acestei vieți (vezi D&L 63:47-48).
Oamenii neprihăniți care mor înainte de a Doua Venire vor fi înviați când Salvatorul va veni pe pământ (vezi D&L 63:49).
Oamenii neprihăniți care trăiesc pe pământ în timpul celei de a Doua Veniri nu vor muri niciodată (vezi D&L 63:50-51).
Afirmația 1 este adevărată și a doua este falsă. Următoarea declarație a profetului Joseph Smith explică de ce este falsă a doua afirmație: „Ideea că sfinții vor scăpa de judecăți în timp ce ticăloșii vor suferi, este falsă; căci toți cei care au un trup trebuie să sufere și «sfinții vor scăpa cu greu»; totuși, mulți dintre sfinți vor scăpa căci cei neprihăniți vor trăi prin credința lor; totuși, mulți dintre cei neprihăniți vor fi victime ale bolilor, molimelor etc. din cauza slăbiciunii trupului, dar, totuși, vor fi salvați în împărăția lui Dumnezeu” (în History of the Church, 4:11).
Afirmațiile 3-5 sunt adevărate, iar a șasea este falsă.
Doctrină și legăminte 63:47 cuprinde o promisiune a Domnului. Pe baza acestui verset, completați următorul principiu: Dacă suntem , atunci vom fi .
În ce moduri vă poate ajuta Domnul să „[biruiți] lumea” în viața de zi cu zi?
Așa cum a explicat profetul Joseph Smith, nu vom putea evita toate dificultățile care apar în lume, în această viață. Totuși, dacă suntem neprihăniți, noi „[vom] fi salvați în împărăția lui Dumnezeu” (în History of the Church, 4:11). Studiați Doctrină și legăminte 63:49 pentru a căuta binecuvântările primite de cei care biruie prin credință lumea.
Un mod prin care ne putem arăta credința este felul în care folosim numele Domnului, după cum este explicat în Doctrină și legăminte 63:59-64. Pe măsură ce studiați aceste versete, căutați cuvinte și expresii care ne învață următorul principiu: Numele lui Isus Hristos este sacru și trebuie rostit cu grijă. Puteți marca în scripturile voastre cuvintele și expresiile care ne învață acest principiu.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, enumerați câteva situații în care ați putea folosi, în mod corespunzător, numele lui Isus Hristos. Apoi, răspundeți la următoarele întrebări:
De ce credeți că folosim numele Salvatorului când ne rugăm, depunem mărturie și îndeplinim rânduielile preoției?
Când folosiți numele Salvatorului, ce puteți face pentru a vă aminti că este sacru și trebuie rostit cu grijă?
Acest principiu nu se aplică doar numelui Salvatorului. Gândiți-vă la alte cuvinte sau subiecte care „vin de sus” și sunt sacre. Apoi, gândiți-vă cum vă puteți asigura că vorbiți despre ele „cu grijă”.
Imagine
Vârstnicul Dallin H. Oaks
Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus că principiul pe care l-ați învățat despre numele lui Isus Hristos se aplică, de asemenea, numelui Tatălui Ceresc: „Nu există cuvinte mai sacre sau importante în limba noastră decât numele lui Dumnezeu Tatăl și al Fiului Său, Isus Hristos” („Reverent and Clean”, Ensign, mai 1986, p. 50).
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârșitul temelor pentru astăzi, scrieți următoarele: