În luna martie a anului 1831, profetul Joseph Smith a primit revelațiile consemnate în Doctrină și legăminte 47 și 48. În Doctrină și legăminte 47, Domnul l-a desemnat pe John Whitmer să slujească în locul lui Oliver Cowdery în calitate de istoric și cronicar al Bisericii. În Doctrină și legăminte 48, Domnul i-a instruit pe sfinții din Ohio să-i ajute pe membrii Bisericii care veneau din New York. De asemenea, Domnul a îndrumat membrii Bisericii să se pregătească să cumpere pământ pentru a construi orașul Sion în Missouri.
Domnul îl desemnează pe John Whitmer să țină o istorie scrisă a Bisericii.
Gândiți-vă la un eveniment de importanță spirituală la care ați participat și credeți că merită amintit (de exemplu, dedicarea unui templu, o adunare a Bisericii sau un eveniment în familie, cum ar fi o nuntă sau o înmormântare).
Dacă este posibil, spuneți unui membru al familiei despre acest eveniment și împărtășiți răspunsurile voastre la întrebările de mai jos. (Dacă niciun membru al familiei nu este disponibil, pur și simplu cugetați asupra acestor întrebări.)
Ce v-a impresionat cel mai mult în legătură cu acest eveniment?
De ce este important să vă amintiți acest eveniment?
În ce mod ar putea cunoașterea acestui eveniment să-i binecuvânteze pe urmașii voștri o sută de ani de acum încolo?
Citiți introducerea secțiunii pentru Doctrină și legăminte 47 și versetele 1-3 din această secțiune pentru a afla ce l-a chemat Domnul pe John Whitmer să facă. De ce credeți că este important ca cineva să scrie istoria Bisericii?
Imagine
Cartea revelațiilor I
John Whitmer a copiat revelațiile pe care Joseph Smith le primise într-o carte cunoscută acum sub numele de Cartea revelațiilor I. Această carte conține multe dintre primele transcrieri ale acestor revelații.
Gândiți-vă la un eveniment din istoria Bisericii care vă inspiră. Cum ați aflat despre acest eveniment?
Știm despre evenimente trecute din istoria Bisericii deoarece cineva a consemnat și a ținut cronici despre ele cu scopul de a fi păstrate pentru generația noastră și pentru cele viitoare. Amintiți-vă că, într-o revelație anterioară, Domnul a spus: „Un registru va fi ținut printre voi” (D&L 21:1). Astăzi, în Biserică, există un istoric și cronicar care a fost desemnat de Prima Președinție. Totuși, istoricul nu poate observa și consemna tot ceea ce se întâmplă în Biserică, prin urmare el este instruit să adune istorii de la alții. Într-un fel, lucrurile de care au parte membrii Bisericii reprezintă o parte a istoriei Bisericii și pot influența generațiile viitoare.
Vârstnicul Marlin K. Jensen, din Cei Șaptezeci, care a slujit în calitate de istoric și cronicar al Bisericii în perioada 2005-2012, ne-a învățat: „Multe dintre cele mai importante povestiri ale Bisericii se găsesc în istoriile personale și ale familiilor, iar acestea fac parte din moștenirea noastră și a familiei noastre” („There Shall Be a Record Kept among You”, Ensign sau Liahona, dec. 2007, p. 31).
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la următoarea întrebare: De ce este importantă istoria voastră?
Gândiți-vă la evenimente spirituale importante la care ați participat și care credeți că merită amintite. Imaginați-vă că nepoții și copiii voștri vor citi relatările voastre cu privire la unul dintre aceste evenimente. În jurnalul pentru studiul scripturilor, menționați evenimentul și răspundeți la următoarele întrebări:
Despre ce parte a evenimentului ați scrie?
Ce ați dori să simtă și să știe urmașii voștri în legătură cu acest eveniment?
Citiți Doctrină și legăminte 47:4 și aflați ce a promis Domnul că urma să îi dea lui John Whitmer dacă avea să fie credincios în eforturile sale de a „[ține] registrul și istoria Bisericii în mod continuu” (D&L 47:3).
Ținând cont de ceea ce ați citit în Doctrină și legăminte 47:4, completați următorul principiu: Dacă noi , Spiritul ne poate ajuta să .
Duhul Sfânt ne poate ajuta să ne aducem aminte de anumite lucruri (vezi Ioan 14:26) și ne poate ajuta să scriem despre evenimente și situații în moduri care îi vor binecuvânta pe membrii familiei și pe alții în generațiile viitoare. Pe măsură ce depuneți efortul de a consemna o istorie personală, rugați-vă să primiți ajutorul Spiritului și trăiți astfel încât să fiți demni de el.
Gândiți-vă la alte moduri în care vă puteți îmbunătăți eforturile de a ține un jurnal personal sau de a scrie o istorie personală în care să consemnați evenimente, rânduieli și oameni importanți din viața voastră.
Sfinții din Ohio trebuie să îi ajute pe cei care vin din New York și să se pregătească pentru moștenirea lor în Sion.
Imaginați-vă că membri ai Bisericii dintr-o zonă îndepărtată au fost afectați recent de un dezastru natural și a trebuit să fie evacuați din locuințele lor. Conducătorii Bisericii v-au rugat pe voi și familiile voastre să găzduiți, timp de mai multe luni, câțiva dintre oamenii evacuați. Ce întrebări și îngrijorări ați putea avea voi și familiile voastre? Ce îngrijorări și sentimente credeți că ar avea cei care s-ar muta în casele voastre?
Deschideți la Harta 3 din secțiunea Hărți din scripturi, fotografii și date cronologice din istoria Bisericii din scripturile voastre: „Zona New York, Pennsylvania și Ohio din SUA”. Găsiți Palmyra, New York, și Kirtland, Ohio. Câți kilometri sunt, aproximativ, între aceste orașe?
În luna februarie a anului 1831, profetul Joseph Smith s-a mutat din Palmyra, New York, în Kirtland, Ohio. Mulți membri ai Bisericii i s-au alăturat pe parcursul următoarelor câteva luni. Acești membri și-au abandonat multe bunuri și resurse temporale pentru a se supune poruncii lui Dumnezeu și a veni în Ohio și aveau nevoie de ajutor. Ce credeți că v-ar cere Domnul dacă ați locui în Ohio și ați fi văzut pe unii dintre acești sfinți mutându-se în zona voastră, neavând o locuință și având foarte puține lucruri necesare traiului zilnic?
Citiți Doctrină și legăminte 48:1-3 și aflați ce le-a spus Domnul membrilor Bisericii din Ohio să facă pentru membrii Bisericii care se mutau în regiune. Un principiu pe care îl putem învăța din aceste versete este că Domnul le poruncește sfinților din zilele din urmă să împartă ceea ce au cu cei nevoiași. Puteți scrie acest principiu lângă versetul 2.
Observați că, în Doctrină și legăminte 48:3, Domnul Se aștepta ca cei care se mutau în Ohio și aveau resurse și mijloace să cumpere pământ acolo. În mod asemănător, Domnul Se așteaptă ca noi să ne folosim resursele, nu să ne bizuim pe alții pentru a ne oferi cele necesare traiului.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la întrebarea următoare: Cum putem împărți cu alții ceea ce avem în Biserică astăzi?
Pe măsură ce citiți următoarea relatare a președintelui James E. Faust, din Prima Președinție, gândiți-vă la modul în care un tânăr băiat s-a supus poruncii de a împărți ce are cu cei nevoiași:
Imagine
Președintele James E. Faust
„În urmă cu mai mulți ani, un cvorum al preoților a hotărât să adune hrană pentru cei nevoiași, ca proiect de slujire. Jim, unul dintre preoți, era entuziasmat să participe și era hotărât să adune mai multă hrană decât oricine altcineva. Timpul în care preoții trebuiau să se întâlnească la capelă sosise. Ei, toți, au plecat în același timp și s-au întors, mai târziu în acea seară, la o oră stabilită. Spre surpriza tuturor, căruciorul lui Jim era gol. El era tăcut, iar unii dintre băieți au făcut glume pe seama lui. Observând acest lucru și știind că lui Jim îi plăceau mașinile, supraveghetorul i-a spus: «Vino afară, Jim. Vreau să te uiți la mașina mea. Îmi creează unele probleme».
Când au ajuns afară, supraveghetorul l-a întrebat pe Jim dacă era supărat. Jim i-a spus: «Nu, nu chiar. Când am mers să adun hrana, am adunat foarte multă. Căruciorul meu era plin. În timp ce mă întorceam la capelă, m-am oprit la casa unei femei divorțate care nu este membră a Bisericii și care locuiește în limitele episcopiei noastre. Am bătut la ușă și i-am explicat ce făceam, iar ea m-a invitat în casă. A început să caute ceva pentru a-mi oferi. A deschis frigiderul și am observat că era aproape gol. Dulapurile erau goale. În cele din urmă, a găsit o conservă mică de piersici.
Nu mi-a venit să cred. Acolo erau toți acei copilași care alergau împrejur și care trebuiau hrăniți, iar ea îmi dădea acea conservă cu piersici. Am luat-o, am pus-o în căruciorul meu și am pornit pe stradă. Am ajuns cam la jumătatea străzii când am simțit o căldură în tot corpul și am știut că trebuia să mă întorc la casa aceea. I-am dat toată hrana».
Supraveghetorul a spus: «Jim, să nu uiți niciodată ceea ce ai simțit în această seară, deoarece la aceasta se rezumă totul»” („Nutrimente spirituale”, Ensign sau Liahona, nov. 2006, p. 54).
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la următoarele întrebări:
Ce credeți că s-a întâmplat cu Jim când a simțit că trebuie să se întoarcă?
La ce credeți că s-a referit supraveghetorul când i-a spus lui Jim că „la aceasta se rezumă totul” în ceea ce privește sentimentele sale?
Identificați un mod prin care puteți ajuta la îndeplinirea nevoilor cuiva, poate împărțind din ceea ce aveți. De exemplu, puteți ajuta un membru al familiei, un prieten, pe cineva de la o clasă sau un cvorum al Bisericii sau pe cineva din cartierul vostru sau de la școala voastră. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieți ce veți face pentru a ajuta persoana la care v-ați gândit și, apoi, puneți în practică planul vostru.
În Doctrină și legăminte 48:4-6, Domnul a explicat că El dorea ca sfinții să se pregătească să cumpere pământ atunci când El avea să reveleze locul unde avea să se afle orașul Sion, sau Noul Ierusalim. Domnul le-a cerut sfinților să economisească cât de mulți bani puteau pentru a se pregăti să întemeieze acest oraș.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârșitul temelor pentru astăzi, scrieți următoarele: