Unitatea 30: ziua 1

Succesiunea la preşedinţie

Introducere

După martiriul profetului Joseph Smith, la data de 27 iunie 1844, mulţi oameni au fost nelămuriți cu privire la cine urma să conducă Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Dar, înaintea morţii sale, profetul a pregătit acest transfer al conducerii conferind membrilor Cvorumului celor Doisprezece Apostoli toate cheile şi puterile preoţiei. Când Brigham Young, care era preşedintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, le-a vorbit sfinţilor, în data de 8 august 1844, mulţi membri ai Bisericii au primit o mărturie spirituală conform căreia el fusese chemat şi pregătit de Dumnezeu pentru a conduce Biserica.

Cronologia succesiunii la preşedinţie după martiriul lui Joseph Smith.
Data	Eveniment
27 iunie 1844	Joseph şi Hyrum Smith sunt omorâţi în Carthage, Illinois.
29 iunie 1844	Oamenii aduc un ultim omagiu trupurilor neînsufleţite ale lui Joseph şi Hyrum Smith.
27 iunie - 7 iulie 1844	Willard Richards şi rănitul John Taylor sunt singurii apostoli în Nauvoo, Illinois.
8 iulie 1844	Parley P. Pratt se întoarce în Nauvoo şi îi ajută pe Willard Richards şi John Taylor să menţină ordinea în Biserică.
3 august 1844	Sidney Rigdon ajunge în Nauvoo din Pittsburg, Pennsylvania.
4 august 1844	Sidney Rigdon spune unui grup de sfinţi că el trebuie să fie apărătorul Bisericii şi că doreşte ca o adunare specială să aibă loc, în data de 6 august, în cadrul căreia să se ratifice desemnarea lui. Adunarea a avut loc în ziua de joi, 8 august.
6 august 1844	Cei mai mulţi dintre restul apostolilor, inclusiv Brigham Young, se întorc în Nauvoo din misiunile lor.
7 august 1844	Dimineaţa, apostolii şi Sidney Rigdon se întâlnesc în casa lui John Taylor, care era rănit. După amiaza, în cadrul unei adunări a apostolilor, Înaltului Consiliu şi înalţilor preoţi, Sidney Rigdon susţine din nou că el ar trebui să fie apărătorul Bisericii. Brigham Young declară că el deţine cheile şi vrea să facă voia Domnului în această privinţă.
8 august 1844	În timpul unei adunări desfăşurate dimineaţă, la ora 10:00, Sidney Rigdon vorbeşte timp de o oră şi jumătate miilor de sfinţi adunaţi explicând de ce trebuia ca el să fie apărătorul Bisericii. Brigham Young vorbeşte, de asemenea, şi îi cheamă pe sfinţi să se adune din nou la ora 2:00 după-amiază. Pe parcursul zilei, mulţi membri ai Bisericii au primit o mărturie că mantaua sau autoritatea profetului Joseph Smith a căzut asupra lui Brigham Young. În timpul adunării de la ora 2:00 după-amiază, sfinţii îi susţin pe Brigham Young şi pe cei Doisprezece Apostoli în calitate de conducători ai Bisericii. Mulţi sfinţi au fost martori că, în timpul celor două adunări, în unele momente, înfățișarea lui Brigham Young a părut ca cea a lui Joseph Smith iar glasul său a sunat ca cel al lui Joseph Smith.

După martiriul profetului Joseph Smith, unii oameni au pretins dreptul de a conduce Biserica.

Imaginaţi-vă că aţi aflat că preşedintele Bisericii a decedat seara trecută. Cine va fi următorul preşedintele al Bisericii? Cum va fi ales? Cum sunt transmise cheile preoţiei de a prezida asupra Bisericii următorului preşedinte al Bisericii?

După ce profetul Joseph Smith a fost martirizat, sfinţii au avut parte de o tristeţe profundă şi mulţi membri ai Bisericii au fost nelămuriți cu privire la cine urma să conducă Biserica. În această perioadă, diverşi oameni au pretins că ei aveau dreptul de a conduce Biserica. Printre aceştia s-au numărat Sidney Rigdon, James Strang şi Brigham Young.

În timp ce citiţi paragrafele de mai jos, căutaţi motivele pentru care Sidney Rigdon, care fusese un conducător important în Biserică timp de mai mulţi ani, a pretins că el era cel care trebuia să conducă Biserica:

„Sidney Rigdon, primul consilier în Prima Preşedinţie, a ajuns [în Nauvoo] din Pittsburgh, Pennsylvania, în data de 3 august 1844. Cu un an în urmă, el a început să meargă pe o cale care era contrară sfatului profetului Joseph Smith şi s-a înstrăinat [separat] de Biserică. A refuzat întâlnirea cu cei trei membri din Cei Doisprezece care erau deja în Nauvoo şi, în schimb, s-a adresat unui grup mare de sfinţi adunaţi pentru adunarea de preaslăvire de duminica” (Our Heritage: A Brief History of The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints [1996], p. 66).

Sidney Rigdon a cerut ca o adunare specială să aibă loc marţi, 6 august, pentru ca membrii Bisericii să aleagă un apărător al Bisericii. Părea că el a încercat să desfăşoare această adunare pentru ca membrii Bisericii să ratifice poziţia lui ca apărător al Bisericii înainte ca toţi cei Doisprezece Apostoli să se întoarcă din misiunile lor din estul Statelor Unite. Unii conducători ai Bisericii au simţit că fratele Rigdon complota să „profite de situaţia sfinţilor” (History of the Church, 7:225). Din fericire, datorită eforturilor vârstnicilor Willard Richards şi Parley P. Pratt, adunarea a fost amânată pentru joi, 8 august, dată la care cei mai mulţi dintre apostoli s-au întors în Nauvoo.

Fratele Rigdon a susţinut că, deoarece fusese chemat anterior şi rânduit ca purtător de cuvânt al lui Joseph Smith, era responsabilitatea lui să se „asigure că Biserica este condusă în mod corespunzător” (în History of the Church, 7:229). A susţinut, de asemenea, că el trebuia să fie un „apărător al oamenilor” şi că, îndeplinind această responsabilitate, el făcea ceea ce Dumnezeu îi poruncise să facă (vezi History of the Church, 7:230).

Sidney Rigdon

Sidney Rigdon

1. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:

   1. Dacă aţi fi fost în Nauvoo la vremea respectivă, ce aţi fi crezut despre pretenţiile lui Sidney Rigdon?

   2. Ce îngrijorări aţi fi putut avea în legătură cu fratele Rigdon?

Pe măsură ce citiţi paragraful de mai jos, aflaţi de ce a pretins James Strang că el trebuia să conducă Biserica.

James Strang, care fusese botezat în luna februarie a anului 1844, căuta, în primăvara anului 1844, un loc în Wisconsin în care sfinţii să se poată opri. După martiriu, fratele Strang a susţinut că primise o revelaţie prin intermediul unei scrisori de la Joseph Smith, în care se spunea că el fusese desemnat să fie succesorul lui Joseph. Scrisoarea fratelui Strang, pe care a arătat-o membrilor Bisericii, părea să aibă semnătura lui Joseph Smith. Fratele Strang a susţinut că el avea să fie următorul profet şi a anunţat poziţia sa la o conferinţă a Bisericii desfăşurată în Michigan, în data de 5 august 1844.

2. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:

   1. Dacă aţi fi fost cu sfinţii în Michigan, ce credeţi că ar fi fost, dacă într-adevăr era ceva, convingător în pretenţiile lui James Strang?

   2. Ce îngrijorări aţi fi putut avea în legătură cu pretenţiile lui?

În timp ce citiţi paragrafele de mai jos, aflaţi ce a spus Brigham Young celorlalţi conducători ai preoţiei, inclusiv membrilor Cvorumului celor Doisprezece Apostoli care erau în Nauvoo, despre cine trebuia să conducă Biserica.

Vârstnicii John Taylor, Willard Richards şi Parley P. Pratt erau deja în Nauvoo când a ajuns Sidney Rigdon. Cei mai mulţi dintre restul apostolilor, inclusiv Brigham Young, s-au întors în Nauvoo în seara zilei de 6 august 1844. A doua zi, în data de 7 august, apostolii s-au întâlnit în cadrul unui consiliu, în casa lui John Taylor. Mai târziu în acea după-amiază, cei Doisprezece Apostoli, Înaltul Consiliu şi înalţii preoţi s-au întâlnit în Nauvoo. Preşedintele Young, preşedinte al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, l-a rugat pe Sidney Rigdon să spună mesajul său sfinţilor. Sidney Rigdon a declarat cu mult curaj că avusese o viziune şi că niciun om nu putea fi succesorul lui Joseph Smith în calitate de preşedinte al Bisericii. Apoi, el a propus să fie desemnat apărătorul oamenilor.

După ce Sidney Rigdon şi-a terminat mesajul, a vorbit Brigham Young.

Preşedintele Brigham Young

„Nu este important pentru mine cine conduce Biserica… însă un lucru trebuie să ştiu, şi anume ce spune Dumnezeu despre acest lucru. Deţin cheile şi mijloacele de a afla voia lui Dumnezeu cu privire la acest subiect…

Joseph ne-a conferit [referindu-se la cei Doisprezece Apostoli] toate cheile şi puterile aparţinând apostolatului pe care el însuşi le-a deţinut înainte să fie ucis…

Joseph le-a spus adesea Celor Doisprezece: «Eu am pus temelia, iar voi trebuie să clădiţi pe ea, căci pe umerii voştri se sprijină împărăţia»” (în History of the Church, 7:230).

3. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:

   1. Prin ce se deosebeau dorinţele preşedintelui Brigham Young de cele ale lui Sidney Rigdon şi James Strang?

   2. De ce a fost importantă mărturia lui Brigham Young despre cheile preoţiei?

Preşedintele Brigham Young şi alţi membri ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli au propovăduit următorul adevăr: Apostolii deţin toate cheile preoţiei necesare pentru a prezida asupra Bisericii.

Acele puteri şi chei ale preoţiei sunt deţinute astăzi de apostoli. Când un apostol este rânduit, îi sunt date toate cheile preoţiei pe pământ (vezi D&L 112:30-32), însă autoritatea de a exercita acele chei este permisă doar apostolului cu cea mai mare vechime în oficiul respectiv, şi anume, preşedintelui Bisericii.

În luna ianuarie a anului 1836, cu mai mult de opt ani înainte să moară, profetul Joseph Smith a instruit Cvorumul celor Doisprezece Apostoli precizând că „Cei Doisprezece sunt supuși doar autorității Primei Preşedinţii” şi, apoi, a spus: „Şi când eu nu sunt, nu mai există Prima Preşedinţie asupra Celor Doisprezece” (în History of the Church, 2:374).

Ţinând cont de această instrucţiune a profetului Joseph Smith, ce se întâmplă cu Prima Preşedinţie când preşedintele Bisericii decedează?

Cine este capabil să conducă Biserica atunci când Prima Preşedinţie este dizolvată?

Citiţi Doctrină şi legăminte 124:127-128 şi aflaţi cine era apostolul cu ce mai mare vechime în oficiul respectiv şi preşedinte al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli în momentul morţii profetului Joseph Smith.

Brigham Young era preşedintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, deoarece el era apostolul cu cea mai mare vechime în oficiul respectiv. Când cvorumul a fost format pentru prima dată, în anul 1835, vechimea era stabilită după vârstă. Pe măsură ce alţi membri au fost adăugaţi, vechimea a fost determinată de data rânduirii. Aşadar, astăzi, vechimea este determinată de data şi ordinea rânduirii unui apostol.Când preşedintele Bisericii decedează, Prima Preşedinţie este dizolvată şi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli devine cvorumul care prezidează sub conducerea apostolului cu cea mai mare vechime în acest oficiu.

Succesiunea la preşedinţia Bisericii a fost stabilită de către Domnul, astfel încât Biserica să nu fie niciodată fără conducere inspirată şi să nu fie motive pentru speculaţii sau controverse cu privire la cine va fi următorul preşedinte al Bisericii. Preşedintele Harold B. Lee ne-a explicat: „[Domnul] ştie pe cine vrea ca să prezideze asupra acestei Biserici şi El nu va face nicio greşeală. Domnul nu face lucrurile la întâmplare. El nu a făcut niciodată ceva la întâmplare” (în Conference Report, oct. 1970, p. 153).

Pe scurt, cheile împărăţiei sunt conferite fiecărui membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli la timpul rânduirii lor la apostolat. Apostolul cu cea mai mare vechime în oficiul respectiv, cel care prezidează asupra Cvorumului celor Doisprezece, este stabilit în funcţie de data şi ordinea rânduirii sale. Când preşedintele Bisericii moare, Cvorumul Primei Preşedinţii este dizolvat şi consilierii, dacă anterior au fost membri ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, îşi ocupă locurile din nou în cadrul cvorumului, în funcţie de vechimea lor în cadrul acestuia. Apoi, Cvorumul celor Doisprezece Apostoli devine cvorumul care prezidează în conducerea Bisericii. Apostolul cu cea mai mare vechime în oficiul respectiv, ca preşedinte al Celor Doisprezece Apostoli, deţine şi exercită în mod automat şi activ toate cheile preoţiei ale împărăţiei şi prezidează asupra întregii Biserici. În calitate de oficiant care prezidează al Bisericii, preşedintele Cvorumului celor Doisprezece are dreptul să primească revelaţie cu privire la momentul reorganizării Primei Preşedinţii. În Biserica Domnului, toate lucrurile sunt făcute cu înţelepciune şi în ordine.

Mulţi primesc mărturie că preşedintele Brigham Young trebuie să conducă Biserica.

În data de 8 august 1844, sfinţii din Nauvoo, Illinois, s-au adunat la ora 10:00 dimineaţa pentru a-l asculta pe Sidney Rigdon susţinând că el trebuia să fie apărătorul Bisericii. Deoarece vântul sufla către pupitru, fratele Rigdon s-a aşezat într-o căruţă din spatele congregaţiei adunate pentru ca oamenii să-i poată auzi mai bine glasul. Congregaţia s-a întors pentru a-l putea vedea pe fratele Rigdon în timp ce predica. El le-a vorbit miilor de sfinţi adunaţi timp de o oră şi jumătate, explicând de ce trebuia ca el să fie apărătorul Bisericii. Mulţi oameni i-au descris cuvântarea ca fiind fără inspiraţie.

Preşedintele Brigham Young şi alţi conducători ai Bisericii au venit şi s-au aşezat la pupitru, în partea opusă celei de unde vorbea Sidney Rigdon. Vântul se mai liniştise la momentul respectiv. După ce Sidney Rigdon a terminat, a vorbit preşedintele Young. Auditoriul s-a întors pentru a-l auzi pe Brigham vorbind şi s-a întors cu spatele la căruţa în care se afla Sidney Rigdon. (Vezi „Discourse by President Geo. Q. Cannon”, Deseret News, 21 febr. 1883, p. 67.) Preşedintele Young a vorbit puţin timp şi a spus că ar fi preferat să se întoarcă în Nauvoo pentru a-l jeli pe profet şi nu să trebuiască să desemneze un nou conducător. A anunțat că adunarea conducătorilor și membrilor Bisericii va avea loc în acea zi la ora 2:00 p.m. În timp ce vorbea, mai mulți membri ai Bisericii au văzut cum înfățișarea și glasul lui Bringham Young s-au schimbat semănând cu cele ale profetului Joseph Smith. Acest eveniment miraculos i-a ajutat pe mulţi dintre sfinţi să ştie că Domnul dorea ca Brigham Young să conducă Biserica.

În timp ce citiţi experienţele de mai jos, aflaţi cum i-a binecuvântat Domnul pe sfinţi să ştie pe cine a desemnat El să conducă Biserica. Termenul „mantie” se referă la trecerea autorităţii de la profetul şi preşedintele Bisericii (Joseph Smith) la succesorul său (Brigham Young).

Benjamin F. Johnson

Benjamin F. Johnson a spus: „Preşedintele Brigham Young s-a ridicat şi a vorbit. L-am văzut ridicându-se, dar imediat ce el a vorbit, am sărit în picioare, căci din toate punctele de vedere era glasul lui Joseph, iar persoana lui, ca înfăţişare, atitudine, îmbrăcăminte şi aspect exterior era întruchiparea lui Joseph; şi mi-am dat seama aproape imediat că spiritul şi mantaua lui Joseph erau asupra lui” (My Life’s Review [1947], p. 103-104).

William C. Staines l-a descris pe Brigham Young ca vorbind cu un „glas asemănător cu cel al profetului Joseph. Am crezut că era el şi la fel au crezut şi miile care l-au auzit” (în History of the Church, 7:236).

Preşedintele Wilford Woodruff

Wilford Woodruff a scris: „Dacă nu îl vedeam cu ochii mei, n-ar fi putut nimeni să mă convingă de faptul că nu era Joseph Smith şi toţi cei care i-au cunoscut pe cei doi bărbaţi pot depune mărturie despre aceasta” (în History of the Church, 7:236).

Preşedintele Brigham Young şi alţi membri ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli au vorbit în cadrul adunării de după-amiază. Mulţi alţii au spus că Brigham Young a arătat ca Joseph Smith şi glasul său a sunat ca al lui Joseph Smith când a vorbit în acea zi. George Q. Cannon, care avea 17 ani în anul 1844, şi-a amintit: „Dacă Joseph s-ar fi ridicat din morţi şi ar fi vorbit din nou la acea adunare, efectul nu putea fi mai surprinzător decât era pentru mulţi dintre cei prezenţi la acea adunare; era glasul lui Joseph însuşi; şi nu era doar glasul lui Joseph care era auzit; ci, în ochii oamenilor părea că era într-adevăr persoana lui Joseph cea care stătea în faţa lor… Domnul a dat oamenilor Săi o mărturie care n-a lăsat nicio posibilitate de îndoială despre omul pe care îl alesese să îi conducă” (în History of the Church, 7:236).

În afara acestui miracol, mulţi dintre sfinţi au simţit, de asemenea, Duhul Sfânt depunând mărturie că Brigham Young şi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli erau chemaţi de Dumnezeu să conducă Biserica. La încheierea acestei adunări, sfinţii din Nauvoo au votat în majoritate zdrobitoare susţinerea Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, condus de Brigham Young, pentru a conduce Biserica. Cu toate acestea, nu toţi membrii Bisericii au ales, în final, să-i urmeze pe apostoli. Unii oameni au ales să urmeze persoane precum Sidney Rigdon şi James Strang, care şi-au format propriile biserici.

Dacă aţi fi fost la oricare dintre adunările din data de 8 august 1844, la ce concluzii aţi fi ajuns cu privire la cel chemat de Dumnezeu să conducă Biserica?

Când profetul Joseph Smith a murit, apostolul cu cea mai mare vechime în oficiul respectiv (Brigham Young) putea să exercite imediat toate cheile preoţiei. El avea dreptul să primească revelaţie cu privire la momentul în care să organizeze noua Prima Preşedinţie. În anul 1847 – după mai mult de doi ani de la martiriu – preşedintele Brigham Young a fost inspirat să reorganizeze Prima Preşedinţie şi să nu mai continue să conducă Biserica în calitate de preşedinte al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. Pe măsură ce Biserica creşte şi se extinde, este important să ne amintim că, prin Duhul Sfânt, putem primi o mărturie că cei care conduc Biserica sunt chemaţi de Dumnezeu.

Prima Preşedinţie, 2013

Prima Preşedinţie, 2013

4. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:

   1. De ce credeţi că este important să primim o mărturie despre faptul că respectivii noştri conducători din cadrul Bisericii sunt chemaţi de Dumnezeu?

   2. Gândiţi-vă când aţi primit o mărturie despre faptul că un conducător al Bisericii a fost chemat de Dumnezeu. Dacă aţi avut acea experienţă, ce aţi făcut pentru a primi acea mărturie? Dacă nu aţi avut parte de o astfel de mărturie despre conducătorii Bisericii, scrieţi ce puteţi face pentru a primi o astfel de mărturie.

5. Rugaţi un membru al familiei sau un prieten să vă împărtăşească experienţa lor cu privire la primirea unei mărturii de la Duhul Sfânt că un conducător al Bisericii a fost chemat de Dumnezeu. Le puteţi împărtăşi, de asemenea, ceea ce aţi scris în jurnal la tema anterioară. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi ce aţi învăţat din experienţa acelei persoane.

6. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

   Am studiat lecţia „Succesiunea la preşedinţie” şi am încheiat-o în data de (data).

   Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: