În luna noiembrie a anului 1831, un grup de vârstnici s-au adunat pentru o conferință specială în Hiram, Ohio. Un subiect de discuție în cadrul conferinței era publicarea revelațiilor pe care le primise profetul Joseph Smith. În timpul acestei adunări, Domnul i-a dat o revelație lui Joseph Smith și a desemnat-o drept prefața cărții cu revelații care avea să fie publicată. Acum, acea revelație este prima secțiune din Doctrină și legăminte. Mai târziu, în cadrul conferinței, Domnul a dat revelația care este consemnată acum în Doctrină și legăminte 67. În acea revelație, Domnul le-a vorbit fraților care aveau întrebări în legătură cu limbajul revelațiilor pe care i le dăduse profetului.
V-ați întrebat vreodată de ce unii oameni primesc o mărturie despre principii ale Evangheliei și alții nu?
În luna noiembrie a anului 1831, un grup de vârstnici, inclusiv profetul Joseph Smith, s-au adunat pentru a discuta despre publicarea revelațiilor pe care le primise profetul. Câțiva dintre vârstnici primiseră o mărturie despre veridicitatea revelațiilor. Totuși, alții poate că încă mai sperau să primească o asemenea mărturie.
Pe baza a ceea ce ați învățat din versetele 1-2, completați următorul principiu: Domnul aude și știe .
Imagine
Femeie rugându-se
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la întrebarea următoare: Cum vă ajută cunoașterea acestui principiu să vă îmbunătățiți rugăciunile? Apoi, scrieți despre o experiență care v-a ajutat pe voi sau o persoană pe care o cunoașteți să obțineți o confirmare spirituală a adevărurilor Evangheliei.
Citiți Doctrină și legăminte 67:3, și aflați de ce unii vârstnici nu au primit binecuvântarea pe care Domnul le-o oferise. Puteți marca expresiile care vă atrag atenția.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la următoarea întrebare: Cum poate să vă împiedice faptul de a permite sentimentului de teamă să pătrundă în inima voastră să primiți binecuvântări? Apoi, faceți o listă cu temeri care îi pot împiedica pe oameni să primească binecuvântări.
Cugetați la puterea Domnului de a ne ajuta să înlocuim teama cu credința. Cum poate această cunoaștere să ajute pe cineva să continue să-și dezvolte o mărturie?
Domnul îi îndeamnă să facă un test pe cei care critică revelațiile Sale.
V-ați întrebat vreodată de ce trebuie să-i urmăm pe conducătorii Bisericii chiar dacă sunt imperfecți?
Citiți introducerea secțiunii Doctrină și legăminte 67 și versetul 5 și căutați diferitele atitudini pe care le-au avut unii vârstnici cu privire la revelații. (Amintiți-vă că prima colecție a revelațiilor profetului Joseph Smith s-a intitulat Cartea poruncilor. Mai târziu, titlul a fost schimbat în Doctrină și legăminte.) Remarcați în introducerea secțiunii că „mulți frați au mărturisit solemn” cu privire la veridicitatea revelațiilor. Totuși, „au existat unele comentarii negative cu privire la modul de exprimare folosit în revelații”. Conform celor relatate în versetul 5, unii vârstnici au crezut că se pot „[exprima] mai bine ca [Joseph Smith]”. Din cauza mândriei din mințile lor, ei au crezut că sunt mai potriviți să scrie revelații decât profetul uns al Domnului (vezi 2 Nefi 9:28-29).
Citiți Doctrină și legăminte 67:4 și, de asemenea, citiți, din nou, versetul 5. Căutați răspunsul Domnului cu privire la îngrijorarea vârstnicilor în privința limbajului revelațiilor.
De ce credeți că a fost important ca vârstnicii să înțeleagă că Domnul știa că lucrează prin intermediul unor slujitori imperfecți?
Citiți Doctrină și legăminte 67:6-9 și căutați îndemnul pe care Domnul l-a dat celor care erau îngrijorați cu privire la limbajul revelațiilor.
William E. McLellin a decis să accepte îndemnul Domnului de a scrie o revelație care putea fi comparată cu cele primite de profetul Joseph Smith. Joseph Smith a consemnat următoarele în biografia sa: „William E. M’Lellin, fiind cel mai înțelept bărbat, așa cum considera el, având parte de mai multă educație decât înțelepciune, a încercat să scrie o poruncă asemănătoare cu una dintre cele mai mici ale Domnului, dar nu a reușit; era o responsabilitate teribilă să scrii în numele Domnului. Vârstnicii și toți cei prezenți care au fost martori ai acestei încercări inutile a unui bărbat de a imita limbajul lui Isus Hristos, și-au reînnoit credința în plenitudinea Evangheliei și în veridicitatea poruncilor și revelațiilor pe care Domnul le-a dat Bisericii prin intermediul meu; și vârstnicii și-au manifestat dorința de a depune mărturie despre adevărul lor întregii lumi” (în History of the Church, 1:226).
După acest eveniment, toți vârstnicii prezenți au fost de acord să semneze un document depunându-și oficial mărturiile despre veridicitatea revelațiilor din Cartea poruncilor.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la următoarele întrebări:
De ce credeți că Joseph Smith, care avea o educație școlară limitată, a putut scrie aceste revelații, dar William E. McLellin, care era foarte educat, nu a putut?
Ce puteți învăța din această relatare despre a-i judeca pe conducătorii noștri din cauza imperfecțiunilor?
Cugetați la angajamentul vostru de a-i urma pe conducătorii voștri în neprihănire, în pofida imperfecțiunilor pe care voi sau alții le puteți observa la ei.
Domnul îi sfătuiește pe cei care Îl urmează cum să se pregătească pentru a suporta prezența lui Dumnezeu.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, desenați un tabel cu două coloane. Denumiți prima coloană Răsplata și a doua, Cum să obții răsplata. Citiți Doctrină și legăminte 67:10-14 și căutați răsplata pe care a promis-o Salvatorul acestor frați și faptele necesare pentru ca ei să obțină acea răsplată. Scrieți răspunsurile voastre în coloanele corespunzătoare.
Potrivit celor relatate în aceste versete, ce trebuiau să facă acești frați pentru a suporta prezența lui Dumnezeu? (Aici, cuvântul a suporta se referă la a îndura sau a rămâne într-un anumit loc.) Dacă urmau să se elibereze de invidie și teamă și să devină umili, ei puteau suporta prezența lui Dumnezeu.
După cum este consemnat în Doctrină și legăminte 67:13, acești frați au fost încurajați să „[continue] cu răbdare” până când aveau să devină perfecți. Citiți următoarea relatare împărtășită de președintele Dieter F. Uchtdorf, din Prima Președinție, care ne învață despre importanța răbdării în procesul de a deveni perfecți:
Imagine
Președintele Dieter F. Uchtdorf
„[La sfârșitul anilor 1960], un profesor de la Universitatea Stanford a început un modest experiment prin care se testa puterea voinței copiilor în vârstă de patru ani. El le-a pus în față câte o bezea mare și, apoi, le-a spus că puteau s-o mănânce imediat sau, dacă așteptau 15 minute, primeau două bezele.
Apoi, el i-a lăsat pe copii singuri și a privit ce se întâmpla din spatele unui geam-oglindă. Unii dintre copii au mâncat bezeaua imediat; alții au putut să aștepte doar câteva minute înainte de a ceda ispitei. Numai 30 la sută au fost capabili să aștepte” („Continuă cu răbdare”, Ensign sau Liahona, mai 2010, p. 56).
În ce fel credeți că experimentul profesorului și rezultatele lui se pot aplica tinerilor astăzi?
Apoi, președintele Uchtdorf a vorbit despre rezultatele experimentului cu bezele:
Imagine
Președintele Dieter F. Uchtdorf
„De-a lungul anilor, [profesorul] a continuat să-i urmărească pe copii și a început să observe o corelație interesantă: copiii care nu au putut aștepta s-au confruntat cu dificultăți mai târziu în viață și au avut mai multe probleme comportamentale, în timp ce aceia care au așteptat au tins să aibă o atitudine mai pozitivă și să fie mai motivați, au avut note și venituri mai mari, precum și relații mai sănătoase.
Ceea ce a început ca simplu experiment cu copii și bezele a devenit un studiu de referință care sugera că puterea de a aștepta – de a fi răbdător – era o trăsătură de caracter cheie care ar fi putut prevesti succesul în viață de mai târziu…
Așteptarea poate fi grea. Copiii știu aceasta și adulții la fel. Trăim într-o lume care oferă fast food-uri, mesaje instantanee, filme la cerere și răspunsuri pe loc la cele mai simple sau mai profunde întrebări. Nu ne place să așteptăm…
Răbdarea – capacitatea de a ne amâna împlinirea dorințelor pentru o vreme – este o virtute prețioasă și rară. Noi vrem ceea ce vrem și îl vrem acum. Drept urmare, însăși ideea de a avea răbdare ar putea părea neplăcută și, uneori, greu de acceptat.
Cu toate acestea, fără răbdare, noi nu-I putem face pe plac lui Dumnezeu, nu putem deveni desăvârșiți. Într-adevăr, răbdarea este un proces purificator care rafinează înţelegerea, mărește fericirea, concentrează atenția și oferă speranța de a avea pace” („Continuă cu răbdare”, p. 56).
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la următoarea întrebare: De ce credeți că este necesară răbdarea în eforturile voastre de a fi demni și de a rămâne în prezența lui Dumnezeu? De asemenea, cugetați câteva minute la părți ale vieții voastre în care ați putea avea nevoie de mai multă răbdare cu voi sau cu alții. Dacă vă simțiți confortabil făcând aceasta, consemnați un țel care include a fi mai răbdător în eforturile voastre de a deveni puri în fața lui Dumnezeu.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârșitul temelor pentru astăzi, scrieți următoarele: