Revelația din Doctrină și legăminte 18 a fost dată în luna iunie 1829, la scurt timp după ce Petru, Iacov și Ioan au conferit Preoția lui Melhisedec lui Joseph Smith și Oliver Cowdery. Vizita lor a subliniat rolul important al apostolilor în întemeierea Bisericii lui Isus Hristos.Doctrină și legăminte 8:1-16 se concentrează asupra chemării primite de Oliver Cowdery și David Whitmer de a fi slujitori ai lui Isus Hristos și de a predica pocăința către alții. Doctrină și legăminte 18:17-47 ne învață importanța faptului de a lua asupra noastră numele lui Isus Hristos. Domnul, de asemenea, a menționat viitoarea chemare a Celor Doisprezece Apostoli și dorința pe care o vor avea aceștia de a lua asupra lor numele Salvatorului „cu toată inima” (D&L 18:27). Domnul le-a dat lui Oliver Cowdery și David Whitmer responsabilitatea unică de „a-i căuta pe Cei Doisprezece” (D&L18:37).
Domnul propovăduiește despre modul în care să fie zidită Biserica Sa.
Ați trecut vreodată prin experiența tulburărilor și distrugerilor provocate de un cutremur? În data de 7 octombrie 1989, la ora 17:04 p.m. un puternic cutremur (măsurând 6,9 pe scara Richter) a lovit San Francisco, California, zonă din Statele Unite. Mii de clădiri au fost deteriorate sau distruse. Unele case păreau a fi în stare bună pe din afară, dar oficialitățile au considerat că ele sunt periculoase deoarece fundațiile erau fisurate sau nu mai erau sigure. Ce îngrijorări ați avea dacă ați trăi într-o casă cu o fundație nesigură?
Imagine
diagrama clădirii bisericii
Potrivit celor relatate în Doctrină și legăminte 18, Domnul a revelat lui Joseph Smith și Oliver Cowdery cum să clădească Biserica Sa pe o temelie sigură. La începutul acestei revelații, Domnul S-a referit la lucrurile pe care Oliver Cowdery le scrisese, adică acele cuvinte din Cartea lui Mormon pe care Oliver le consemnase în timp ce lucra în calitate de copist pentru profetul Joseph Smith.
Citiți Doctrină și legăminte 18:2-5 și identificați ce a fost scris în Cartea lui Mormon referitor la porunca pe care le-a dat-o Domnul slujitorilor Săi cu privire la temelia pe care să clădească Biserica.
Din instrucțiunile date de Domnul, noi reținem o trăsătură esențială a Bisericii adevărate a Domnului. Completați principiul următor bazat pe revelația dată în aceste versete: Adevărata Biserică este clădită pe .
Profetul Joseph Smith a propovăduit următoarele cu privire la temelie și stâncă:
Imagine
Joseph Smith
„Hristos a fost capul Bisericii, piatra din capul unghiului, stânca spirituală pe care Biserica a fost construită, iar porțile iadului nu o vor birui [vezi Matei 16:18;Efeseni 2:20]. El a clădit împărăția, a ales apostoli și i-a rânduit la Preoția lui Melhisedec dându-le puterea [cheile preoției] de a administra rânduielile Evangheliei” (Învățături ale președinților Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 147).
„Isus spune în predicile Sale: «Pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile locuinței morților nu o vor birui» [Matei 16:18]. Ce piatră? Revelația” (Învățături: Joseph Smith, p. 195).
Domnul a făcut o promisiune specială slujitorilor Săi dacă ei vor clădi Biserica Sa pe temelia sigură a Evangheliei Sale. Citiți Doctrină și legăminte 18:5 și identificați promisiunea Domnului.
Oliver Cowdery și David Whitmer sunt chemați să predice pocăință.
Cum ați descrie atmosfera spirituală și morală a lumii în care trăim în prezent? Citiți Doctrină și legăminte 18:6 și observați modul în care Domnul descrie lumea. Identificați soluția Domnului față de nedreptățile crescânde din lume consemnată în Doctrină și legăminte 18:9.
Gândiți-vă la un obiect din casa voastră pe care îl considerați valoros. Știți cu aproximație câți bani valorează acel obiect? Un mod de a stabili valoarea unui obiect este acela de a determina prețul pe care cineva este dornic să-l plătească pentru el. O persoană poate pretinde că un obiect anume valorează o anumită sumă de bani, dar prețul este corect doar dacă o altă persoană este dornică să plătească acea sumă pentru obiectul respectiv.
Care este valoarea unui suflet? Doctrină și legăminte 18:10 ne învață care este valoarea unei persoane în ochii lui Dumnezeu. Citiți acest verset și căutați să identificați de ce a declarat Domnul că suntem valoroși.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieți de ce credeți că valoarea voastră este mare înaintea lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos.
Imagine
Dieter F. Uchtdorf
Președintele Dieter F. Uchtdorf, din Prima Președinție, a explicat care este valoarea noastră înaintea Tatălui nostru Ceresc: „Dumnezeu vă vede nu doar ca pe o ființă muritoare de pe o mică planetă, care trăiește o perioadă scurtă – El vă vede ca pe copilul Său. El vă vede ca pe ființa care sunteți în stare să deveniți și care sunteți meniți să deveniți. El vrea să știți că dumneavoastră contați pentru El” („Dumneavoastră contați pentru El”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 22).
Fiecare suflet este important pentru Domnul și conducătorii Bisericii sunt, deseori, îndrumați de Spirit să slujească unei anume persoane. De exemplu, președintele Thomas S. Monson a urmat îndemnurile Spiritului și și-a schimbat mesajul pe care îl pregătise pentru a se adresa unei tinere fete în timpul unei conferințe generale:
Imagine
Președintele Thomas S. Monson
„În balconul din stânga mea, văd o fată frumoasă care are probabil zece ani. Micuță încântătoare, nu știu numele tău sau de unde ai venit. Totuși, știu aceasta: inocența zâmbetului tău și expresia caldă a ochilor tăi m-au convins să las deoparte, pentru o dată viitoare, mesajul pe care-l pregătisem pentru această ocazie. Astăzi, mă simt atras să mă adresez ție”.
Apoi, președintele Monson a împărtășit o experiență care i-a întărit înțelegerea despre dragostea mare pe care Isus Hristos o are pentru copii. Dânsul a povestit despre Christal Methvin, o fetiță în vârstă de 10 ani, care trăia, împreună cu familia ei, în țărușul Shreveport, Louisiana. Christal fusese diagnosticată cu cancer la plămâni. „Familia Methvin nu a disperat, ci a planificat un zbor în orașul Salt Lake. Christal putea primi o binecuvântare de la una dintre autoritățile generale. Familia Methvins nu cunoșteau personal pe niciunul dintre frați, astfel încât arătându-i lui Christal o fotografie cu toate autoritățile generale, s-a făcut o alegere la întâmplare. Printr-o simplă coincidență, numele meu a fost ales.
Christal n-a făcut niciodată zborul spre orașul Salt Lake. Sănătatea ei s-a înrăutățit. Sfârșitul se apropia. Dar credința ei era neclintită. Ea le-a spus părinților: «Nu se apropie conferința de țăruș? Nicio autoritate generală nu este desemnată să participe? Și de ce nu fratele Monson? Dacă eu nu pot merge la dânsul, Domnul îl poate trimite pe dânsul la mine».
Între timp, în orașul Salt Lake, fără nicio legătură cu evenimentele din Shreveport, se petrecea o situație foarte neobișnuită. La sfârșitul săptămânii în care urma să aibă loc conferința țărușului Louisiana, eu fusesem desemnat să merg la El Paso, Texas. Președintele Ezra Taft Benson m-a chemat în biroul dânsului și mi-a explicat că unul dintre frați făcuse unele lucrări pregătitoare în vederea împărțirii țărușului El Paso. Dânsul m-a întrebat dacă m-ar supăra ca altcineva să fie desemnat să meargă la El Paso și eu să fiu desemnat să merg altundeva. Desigur, nu era nicio problemă – pentru mine, oriunde era bine. Apoi, președintele Benson a spus: «Frate Monson, ți-aș propune să vizitezi țărușul Shreveport, Lousiana». Însărcinarea a fost acceptată. A sosit ziua. Am ajuns în Shreveport.
Acea după amiază de sâmbătă era plină de adunări… Scuzându-se, președintele de țăruș Charles F. Cagle m-a întrebat dacă programul meu mi-ar permite să dau o binecuvântare unei fete în vârstă de 10 ani bolnavă de cancer. Numele ei: Christal Methvin. I-am răspuns că, dacă va fi posibil, o voi face și, apoi, am întrebat dacă ea urma să fie la conferință sau era într-un spital din Shreveport? Știind că aveam un program foarte strict, președintele Cagle aproape a șoptit că această fetiță, Christal, era constrânsă să stea acasă – la o distanță de peste 120 de km de Shreveport!
Am examinat programul adunărilor din acea seară și următoarea dimineață – chiar și zborul meu de întoarcere. Era clar că nu exista timp disponibil. M-am gândit la o alternativă. N-am putea să o amintim pe micuță în rugăciunile publice la conferință? Cu siguranță, Domnul va înțelege. Pe baza acestei propuneri, am continuat adunările planificate.
Când vestea a fost comunicată familiei Methvin, acest lucru a fost înțeles, dar a existat, de asemenea, și o undă de dezamăgire. Nu a auzit Domnul rugăciunile lor? Nu S-a asigurat El de venirea fratelui Monson la Shreveport? Din nou, familia s-a rugat pentru o ultimă favoare – ca fiicei lor Christal să i se îndeplinească dorința.
Exact în momentul în care familia Methvin a îngenunchiat în rugăciune, ceasul din centrul țărușului arăta ora 7:45. Adunarea conducerii fusese inspirată. Mi-am scos notițele, pregătindu-mă să pășesc spre pupitru, când am auzit un glas vorbind spiritului meu. MesajuI a fost scurt, cuvintele familiare: «Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți; căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei». (Marcu 10:14.) Notițele mele deveniseră ca o ceață. Gândurile mele se întorceau la micuța fetiță care avea nevoie de o binecuvântare. Decizia a fost luată. Programul adunării s-a modificat. La urma urmelor, oamenii sunt mult mai importanți decât adunările…
Îmi voi aminti totdeauna și nu voi uita niciodată acea călătorie făcută dis-de-dimineață spre cerul pe care familia Methvin îl numește cămin…
Familia înconjura patul lui Christal. Am privit în jos la copilul care era prea bolnav pentru a se ridica – aproape prea slab pentru a vorbi. Boala o făcuse să nu mai poată vedea. Spiritul pe care l-am simțit a fost atât de puternic încât am căzut în genunchi, i-am luat mâna fragilă în mâna mea și, simplu, am spus: «Christal, sunt aici». Ea și-a mișcat buzele și a șoptit: «Frate Monson, chiar știam că ai să vii». M-am uitat în jurul camerei. Nimeni nu era în picioare. Toți erau în genunchi. S-a dat o binecuvântare. Un zâmbet vag i-a străbătut fața. Un «mulțumesc» șoptit i-a asigurat o binecuvântare corespunzătoare
Patru zile mai târziu, în ziua de joi, când membrii din Shreveport și-au unit credința cu familia Methvin și numele lui Christal a fost amintit într-o rugăciune specială adresată unui Tată Ceresc, blând și iubitor, spiritul pur al lui Christal Methvin a părăsit trupul distrus de boală și a intrat în paradisul lui Dumnezeu…
Ție, micuța mea prietenă din balconul de sus și credincioșilor de pretutindeni, vă depun mărturie că Isus din Nazaret iubește copilașii, că vă ascultă rugăciunile și răspunde la ele” („The faith of a Child”, Ensign, nov. 1975, p. 20-22).
Citiți Doctrină și legăminte 18:11-12 și căutați prețul pe care Salvatorul nostru, Isus Hristos, l-a plătit pentru a ne mântui. (Cuvintele „toți oamenii” se referă la fiecare – toți bărbații, toate femeile și toți copiii.) (Doctrină și legăminte 18:10‑11 este un fragment care conține o scriptură de bază. O puteți marca într-un mod distinct pentru a o putea găsi în viitor.)
Deoarece valoarea fiecărui suflet este atât de mare, ce credeți că simt Tatăl Ceresc și Isus Hristos când cineva se pocăiește și acceptă sacrificiul Salvatorului? Citiți Doctrină și legăminte 18:13 și identificați răspunsul Domnului. Gândiți-vă de ce credeți că, atunci când ne pocăim, aducem bucurie mare Domnului.
Din Doctrină și legăminte 18:14 învățăm că Domnul i-a chemat pe Oliver Cowdery și David Whitmer să „[propovăduiască] pocăința către acest popor”. Vârstnicul Neil L. Andersen, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat: „A propovădui pocăința înseamnă, pur și simplu, a-i ajuta pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu” („Preparing for Your Spiritual Destiny” [10 ian.2010], p.7, speeches.byu.edu).
În jurnalul pentru studiul scripturilor, enumerați unele moduri prin care o persoană tânără poate ajuta pe cineva să se pocăiască sau să se pregătească să se întoarcă la Dumnezeu.
Citiți Doctrină și legăminte 18:15-16 și căutați experiențele pe care le au oamenii atunci când ajută pe cineva să vină la Isus Hristos. (Doctrină și legăminte 18:15-16 este un fragment care conține o scriptură de bază. Puteți marca acest fragment într-un mod distinct pentru a-l putea găsi mai ușor în viitor.) Ținând seama de promisiunea Domnului din aceste versete, completați următorul principiu: Dacă îi ajutăm pe alții să se pocăiască și să vină la Domnul, bucuria noastră .
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieți despre o experiență care v-a adus bucurie vouă sau unei persoane pe care o cunoașteți pentru că ați ajutat pe cineva să se pocăiască sau să se apropie mai mult de Domnul. De asemenea, notați un lucru pe care îl veți face pentru a ajuta în lucrarea de salvare a sufletelor. Aveți în vedere anumite persoane pe care le-ați putea ajuta.
Imagine
icon indicând scriptură de bază
Scriptură de bază – Doctrină și legăminte 18:10-11
Scrieți cuvintele din Doctrină și legăminte 18:10-11 pe un cartonaș sau o bucată mică de hârtie. Purtați hârtia cu voi și citiți-o, din când în când, în cursul zilei, pentru a vă ajuta să vă amintiți valoarea voastră și valoarea celorlalți înaintea lui Dumnezeu.
Scrieți următoarea expresie în jurnalul pentru studiul scripturilor, scriind numele vostru în locul liber: Valoarea lui este atât de mare încât Isus Hristos a suferit și a murit pentru ca să se poată pocăi și întoarce la Tatăl Ceresc. Apoi, răspundeți la următoarele întrebări:
Cum poate cunoașterea acestui adevăr să influențeze modul în care vă percepeți propria persoană?
Cum poate fi influențat modul în care îi tratați pe ceilalți atunci când vă amintiți de prețul plătit de Isus Hristos?
Rugați un membru al familiei sau un prieten să vă ajute să memorați Doctrină și legăminte 18:15-16. Rugați o persoană să înceapă cu primul rând al fragmentului care conține o scriptură de bază, după cum se arată mai jos. Cealaltă persoană trebuie să încerce apoi să repete primul rând din memorie și, după aceea, să adauge rândul următor. Repetați acest proces, alternând de la persoană la persoană, spunând rândurile precedente și adăugând un rând din fragment, până când se termină fragmentul. Puteți repeta procesul până când ați parcurs fragmentul de câteva ori.
„Și dacă va fi ca voi să lucrați toate zilele
propovăduind pocăința către acest popor
și veți aduce chiar numai un suflet la Mine,
ce mare va fi bucuria voastră cu el
în împărăția Tatălui Meu!
Și acum, dacă bucuria voastră va fi mare cu un singur suflet
pe care l-ați adus la Mine,
în împărăția Tatălui Meu,
ce mare va fi bucuria voastră,
dacă veți aduce mai multe suflete la Mine!”
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieți cât de mult puteți din ce ați memorat din acest fragment care conține o scriptură de bază.
Isus Hristos îi învață pe Oliver Cowdery și David Whitmer despre puterea numelui Său.
Gândiți-vă un moment la numele vostru de familie. Ați avut vreodată în vedere binecuvântările și responsabilitățile care vin odată cu numele vostru și cu faptul că aparțineți familiei voastre? Unele dintre aceste privilegii pot include dragostea și acceptarea, un loc pentru a locui, siguranță și oameni care au grijă de voi. Responsabilitățile voastre ar putea include tratarea membrilor familiei cu respect, îndeplinirea treburilor casnice și respectarea numelui familiei.
Chiar dacă aveți o familie care este mai puțin decât ideală și considerați că numele familiei nu este important, ați luat asupra voastră numele lui Isus Hristos când ați fost botezați. Citiți Doctrină și legăminte 18:17-25 și identificați privilegiile și responsabilitățile care vin când luați asupra voastră numele Său. Scrieți răspunsurile voastre în tabelul următor:
Privilegii
Responsabilități
Potrivit celor relatate în Doctrină și legăminte 18:23, de ce este important pentru noi să luăm asupra noastră numele lui Isus Hristos?
În jurnalul pentru studierea scripturilor, notați câteva moduri prin care puteți arăta altora că ați luat asupra voastră numele lui Isus Hristos.
Domnul revelează chemarea și misiunea celor Doisprezece Apostoli.
În cadrul primei conferințe generale la care a participat în calitate apostol nou-chemat, vârstnicul Jeffrey R. Holland a spus :
Imagine
Vârstnicul Jeffrey R. Holland
„Evident, cea mai mare emoție și cea mai fericită dintre toate realizările este ocazia pe care o am, după cum a definit-o Nefi, de a «[vorbi] despre Hristos… [a mă bucura] în Hristos… [a predica] despre Hristos [și a profeți] despre Hristos (2 Nefi 25:26) oriunde aș fi și cu oricine m-aș afla până la ultima suflare a vieții mele. Cu siguranță n-ar putea fi un scop mai înalt sau un privilegiu mai mare decât acela de a fi «[martor special al] numelui lui Hristos în toată lumea» (D&L 107:23)…
În afară de cuvintele și învățăturile și mărturiile rostite, viața mea trebuie să reprezinte o parte din acea mărturie a lui Isus. Adevărata mea ființă trebuie să reflecte divinitatea acestei lucrări. N-aș putea suporta dacă ceva ce aș putea spune sau face vreodată ar micșora în vreun fel credința dumneavoastră în Hristos, dragostea dumneavoastră pentru această Biserică sau prețuirea pe care o aveți pentru apostolatul sfânt.
Vă promit în mod solemn – așa cum am promis Domnului și acestor frați ai mei – că mă voi strădui din răsputeri să trăiesc demn de această încredere și voi sluji la întreaga capacitate a înzestrării mele” („Miracles of the Restoration”, Ensign, nov. 1994, p. 31).
Potrivit celor relatate în Doctrină și legăminte 18:26-29, cei Doisprezece Apostoli sunt chemați să propovăduiască și să administreze Evanghelia în întreaga lume. Citiți versetele 30-32; apoi, în jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieți ce a mai spus Domnul celor Doisprezece Apostoli că trebuiau să facă.
De ce sunt unele glasuri mai ușor de recunoscut decât altele? Găsiți vreodată că este greu de recunoscut glasul Domnului și este greu să știți când vi se adresează?
Noi putem auzi glasul Domnului prin slujitorii Săi. În Doctrină și legăminte 18, Domnul a explicat un mod suplimentar prin care putem auzi și ne putem obișnui cu glasul Său. Citiți Doctrină și legăminte 18:34-36, 47 și căutați acest mod important prin care comunică Domnul cu noi. În Doctrină și legăminte 18:34, „aceste cuvinte” se referă la revelațiile care fuseseră date de Domnul și care acum se găsesc în Doctrină și legăminte. Conform acestor versete, ce veți spune cuiva care vrea să știe cum putem să-L auzim pe Domnul când ne vorbește?
Scrieți acest principiu în scripturile voastre sau în jurnalul pentru studiul scripturilor: Noi putem auzi glasul lui Isus Hristos când citim scripturile prin puterea Spiritului.
Putem auzi glasul Domnului în moduri care nu sunt percepute de urechile noastre. Prin intermediul Duhului Sfânt putem să primim impresii și mesaje în mintea noastră și în inima noastră (vezi D&L 8:2-3). Vârstnicul M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat: „Când citim și studiem revelațiile, Spiritul poate confirma în inimile noastre adevărul lucrurilor pe care le învățăm; în acest mod, glasul Domnului vorbește fiecăruia dintre noi” („Marvelous Are the Revelations of the Lord”, Ensign, mai 1998, p. 32).
Gândiți-vă la o experiență în care ați simțit că Domnul v-a inspirat în timp ce citeați sau meditați asupra scripturilor. Cugetați asupra următoarelor întrebări:
Cum poate cunoașterea faptului că Duhul Sfânt ne poate ajuta să auzim glasul Salvatorului când citim cuvintele Sale să influențeze modul în care gândiți despre scripturi?
Cum ar putea să vă îndrume acel adevăr în timp ce alegeți timpul, locul sau mediul înconjurător în care să citiți scripturile?
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârșitul temelor pentru astăzi, scrieți următoarele: