Unitatea 31: ziua 1

Războiul din Utah şi masacrul de la Mountain Meadows

Introducere

În timpul anilor 1850, tensiunile şi lipsa comunicării dintre sfinţii din zilele din urmă şi reprezentanți ai guvernului Statelor Unite au dus la războiul din Utah care a avut loc în perioada 1857-1858. În luna septembrie a anului 1857, au izbucnit, de asemenea, conflicte între unii sfinţi din zilele din urmă şi membrii unei caravane de emigranţi care trecea prin Utah. Conduşi de furie şi frică, câţiva sfinţi din zilele din urmă din sudul ţinutului Utah au plănuit şi au dus la îndeplinire masacrarea a aproximativ 120 de emigranţi care călătoreau spre California. Această atrocitate este cunoscută astăzi sub numele de masacrul de la Mountain Meadows. Pentru mai multe informaţii accesaţi Lds.org, selectaţi Gospel Topics (Subiecte din Evanghelie) şi căutaţi Mountain Meadows Massacre (Masacrul de la Mountain Meadows).

Se acumulează tensiuni între sfinţii din zilele din urmă şi guvernul Statelor Unite.

În data de 24 iulie 1857, preşedintele Brigham Young sărbătorea alături de un grup de sfinţi a 10-a aniversare a sosirii lor în Valea Salt Lake când au primit confirmarea unor veşti anterioare despre o armată, trimisă de guvernul Statelor Unite, care se îndrepta spre oraşul Salt Lake. În anii precedenţi, neînţelegerile şi lipsa comunicării au dus la creşterea tensiunilor între sfinţii din zilele din urmă şi reprezentanți ai guvernului Statelor Unite. Sfinţii voiau să fie guvernaţi de conducători aleşi de ei şi au refuzat delegaţii federali care nu le împărtăşeau valorile. Aceasta a făcut ca unii oficiali federali să considere că ei se răzvrăteau împotriva guvernului Statelor Unite. Fără aprobarea Congresului, preşedintele Statelor Unite, James Buchanan, a trimis aproximativ 1.500 de soldaţi în oraşul Salt Lake pentru a-i obliga pe cei din Utah să accepte noi reprezentanți.

Dacă aţi fi trăit în anul 1857 ca sfânt din zilele din urmă şi aţi fi auzit că o armată mare se apropie de oraşul vostru, ce îngrijorări aţi fi putut avea? Nu uitaţi că amintirile legate de alungarea violentă din Ohio, Missouri şi Illinois erau încă proaspete în memoria multora dintre sfinţii din zilele din urmă. Mulţi au pierdut obiecte de valoare şi pământ, iar unii membri ai Bisericii fuseseră ucişi sau muriseră în timpul acestor persecuţii. Veştile apropierii soldaţilor au creat îngrijorări că asemenea evenimente ar fi putut avea loc şi în Utah.

În cuvântările adresate sfinţilor, preşedintele Young şi alţi conducători ai Bisericii i-au descris pe soldaţii care se îndreptau spre ei ca fiind duşmani. Preşedintele Young, care timp de mulţi ani îi rugase pe sfinţi să strângă grâne, le-a cerut din nou să facă acele lucruri pentru ca ei să aibă mâncare în caz că trebuiau să fugă din calea acelor soldaţi. De asemenea, în calitate de guvernator al teritoriului Utah, el a dat instrucţiuni miliţiei teritoriale să se pregătească pentru apărarea ţinutului. (Miliţia este un grup de cetăţeni, care poate fi organizată pentru acţiuni militare în caz de urgenţe.)

Izbucnesc conflicte între unii sfinţi din zilele din urmă şi membrii unei caravane de emigranţi.

Hartă, din Arkansas spre California

O caravană de emigranţi, care călătorea spre vest, din Arkansas spre California, a ajuns în Utah chiar când sfinţii din zilele din urmă se pregăteau să apere teritoriul împotriva soldaţilor Statelor Unite care urmau să vină. În timp ce citiţi următoarele paragrafe, subliniaţi motivele pentru care au existat sentimente rele între unii membri ai caravanei şi unii sfinţi din zilele din urmă.

Unii membri ai caravanei s-au înfuriat pentru că le-a fost greu să cumpere proviziile şi grânele de care aveau nevoie de la sfinţii care fuseseră instruiţi să le păstreze. De asemenea, emigranţii au intrat în conflict cu sfinţii care nu voiau ca vitele şi caii caravanei să consume resursele de mâncare şi apă de care ei aveau nevoie pentru propriile animale.

Tensiunile au erupt în oraşul Cedar, ultima aşezare din Utah în drumul spre California. S-au produs confruntări între unii membri ai caravanei şi unii sfinţi din zilele din urmă. Unii membri ai caravanei au ameninţat că se vor alătura trupelor guvernamentale care veneau împotriva sfinţilor. Deşi conducătorul caravanei i-a mustrat pe cei care au făcut asemenea ameninţări, unii dintre conducătorii şi coloniştii oraşului Cedar i-au considerat pe emigranţi duşmani. Caravana a părăsit oraşul după aproximativ o oră de la sosire, dar unii dintre coloniştii şi conducătorii oraşului Cedar au vrut să-i urmărească şi să-i pedepsească pe bărbaţii care-i jigniseră.

Gândiţi-vă la momente în care aţi avut conflicte cu o altă persoană sau cu un grup de persoane. Citiţi 3 Nefi 12:25 şi găsiţi principiul predat de Isus Hristos care ne poate îndruma atunci când există tensiuni între noi şi alte persoane.

Ce credeţi că înseamnă „[să] fii de acord cu duşmanul tău repede”? Vârstnicul David E. Sorensen, din Cei Șaptezeci, ne-a învățat că expresia respectivă înseamnă să „ne rezolvăm diferențele cât mai repede, pentru ca trăirile momentului să nu se transforme în violență fizică sau psihică și să devenim robii mâniei noastre” („Iertarea va schimba amărăciunea în dragoste”, Ensign sau Liahona, mai 2003, p. 11).

Ţinând cont de învăţăturile Domnului din 3 Nefi 12:25 şi de explicaţia vârstnicului Sorensen, învăţăm că, dacă rezolvăm, în felul Domnului, conflictele pe care le avem cu alţii, atunci putem evita efectele distrugătoare ale disputelor.

1. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:

   1. Cum ar fi putut supunerea faţă de principiul din 3 Nefi 12:25 să-i ajute pe sfinţii din zilele din urmă care s-au supărat pe membrii caravanei?

   2. Cum v-a ajutat, pe voi sau pe cineva pe care cunoaşteţi, să evitaţi efectele distrugătoare ale disputelor faptul că aţi căutat să vă rezolvaţi diferendele în felul Domnului?

Din cauza faptului că unii colonişti ai oraşului Cedar nu au rezolvat în felul Domnului conflictele cu emigranţii, situaţia a devenit gravă. Pe măsură ce continuaţi să studiaţi, gândiţi-vă la pericolul de a fi mânat de furie sau răzbunare.

Isaac Haight, primar al oraşului Cedar, conducător al miliţiei şi preşedinte de ţăruş, a cerut permisiunea comandantului miliţiei, care locuia în Parowan, o aşezare învecinată, să cheme miliţia pentru a-i înfrunta pe membrii caravanei care îi ameninţaseră. Comandantul miliţiei, William Dame, l-a sfătuit pe Isaac Haight să ignore ameninţările emigranţilor. În loc să urmeze acest sfat, Isaac Haight şi alţi conducători ai oraşului Cedar au decis să-i convingă pe câţiva indieni locali să atace caravana şi să fure vitele drept pedeapsă pentru emigranţi. Isaac Haight l-a rugat pe John D. Lee, membru local al Bisericii şi maior în cadrul miliţiei, să conducă acest atac, iar cei doi au plănuit să dea vina pe indieni pentru această faptă.

Ce ar fi trebuit să facă acei conducători ai oraşului Cedar când William Dame i-a sfătuit să nu implice miliţia? La ce i-a condus refuzul de a urma sfatul?

Principiul învăţat din exemplul acestor conducători ai oraşului Cedar este că, dacă ignorăm sfatul de a face ce este drept, atunci suntem mai predispuşi să luăm decizii greşite. Căutaţi dovezi ale acestui principiu în timp ce continuaţi să învăţaţi despre acţiunile acestor conducători. În timp ce citiţi următoarele paragrafe, subliniaţi modurile în care conducătorii oraşului Cedar au continuat să ia decizii greşite după ce au ignorat sfatul primit.

Isaac Haight a prezentat planul de a ataca acea caravană unui consiliu format din conducători locali ai Bisericii, comunităţii şi miliţiei. Unii membri ai consiliului au respins categoric planul şi l-au întrebat pe Haight dacă s-a sfătuit cu preşedintele Brigham Young în privinţa acestuia. Spunând că nu a făcut aceasta, Haight a acceptat să trimită un mesager, pe James Haslam, în oraşul Salt Lake cu o scrisoare în care se explica situaţia şi se întreba ce era de făcut. Cu toate acestea, pentru că oraşul Salt Lake este la aproximativ 400 de kilometri de oraşul Cedar, era nevoie de aproximativ o săptămână de călărit rapid pentru ca mesagerul să ajungă la Salt Lake şi să revină în oraşul Cedar cu instrucţiunile preşedintelui Young.

La scurt timp după ce Isaac Haight a trimis mesagerul cu scrisoarea, John D. Lee şi un grup de indieni au atacat tabăra emigranţilor într-un loc numit Mountain Meadows. Lee a condus atacul, dar şi-a ascuns identitatea pentru a lăsa impresia că doar indienii erau implicaţi. Unii dintre emigranţi au fost ucişi sau răniţi, dar cei rămaşi s-au luptat cu atacatorii lor, forţându-i pe Lee şi pe indieni să se retragă. Emigranţii şi-au tras repede căruţele formând un cerc strâns sau o barieră pentru protecţie. Alte două atacuri au urmat în cele cinci zile de asediu asupra caravanei.

Dealuri şi mlaştini

La un moment dat, miliţienii oraşului Cedar au descoperit doi emigranţi în afara barierei de căruţe. Miliţienii au tras spre ei şi l-au omorât pe unul dintre ei. Celălalt bărbat a scăpat şi le-a dat de ştire celor din tabăra caravanei că bărbaţi albi erau implicaţi în atacul asupra lor. Cei care plănuiseră atacurile erau acum prinşi în propria înşelătorie. Dacă emigranţilor li s-ar fi permis să-şi continue drumul spre California, s-ar fi răspândit veşti că sfinţii din zilele din urmă erau responsabili pentru atacul asupra caravanei. Conspiratorilor le-a fost frică de faptul că această veste avea să aibă consecinţe negative pentru ei şi oamenii lor.

2. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:

   1. În acel moment, ce opţiuni aveau cei responsabili pentru atacurile asupra emigranţilor?

   2. Ce ar fi trebuit să facă? De ce?

Luând acele decizii greşite, acei bărbaţi au acţionat contrar responsabilităţilor pe care le aveau în cadrul preoţiei. Citiţi Doctrină şi legăminte 121:36-37 şi marcaţi avertizările Domnului adresate deţinătorilor preoţiei care acţionează în ticăloşie.

Gândiţi-vă la ce faceţi după ce vă daţi seama că aţi greşit. Vă mărturisiţi greşeala şi suportaţi consecinţele sau încercaţi să vă ascundeţi păcatul prin înşelăciune?

Unii sfinţi din zilele din urmă plănuiesc şi duc la capăt masacrul de la Mountain Meadows.

Membrii Bisericii implicaţi în atacul împotriva emigranţilor au ales să încerce să-şi ascundă păcatele. În încercarea de a împiedica răspândirea veştilor că sfinţii din zilele din urmă erau implicaţi în atacul asupra caravanei, Isaac Haight, John D. Lee şi alţi conducători locali ai Bisericii şi conducători ai miliţiei au plănuit să-i omoare pe toţi emigranţii rămaşi în viaţă, cu excepţia copiilor mici. Urmând planul, John D. Lee s-a apropiat de emigranţi şi le-a spus că miliţia avea să-i protejeze împotriva altor posibile atacuri ducându-i înapoi, în siguranţă, în oraşul Cedar. În timp ce emigranţii călătoreau spre oraşul Cedar, miliţienii au început să-i împuşte. Câţiva indieni au ieşit din locurile în care se ascundeau pentru a se alătura atacului. Din aproximativ 140 de emigranţi care făceau parte din caravană, doar 17 copii au fost cruţaţi.

Piatră comemorativă

Monumentul care comemorează tragedia de la Mountain Meadows.

La două zile după masacru, James Haslam a ajuns în oraşul Cedar cu răspunsul preşedintelui Young, care le cerea conducătorilor locali să permită caravanei să plece în linişte. „Când Haight a citit cuvintele lui Young, a plâns ca un copil şi nu a putut spune decât: «Prea târziu, prea târziu»” (Richard E. Turley jr., „The Mountain Meadows Massacre”, Ensign, sept. 2007, p. 20).

Alegerile unora dintre conducătorii sfinţilor din zilele din urmă şi a coloniştilor din sudul teritoriului Utah au dus la tragicul masacru de la Mountain Meadows. Pe de altă parte, conducătorii Bisericii şi ai teritoriului din oraşul Salt Lake au rezolvat conflictul cu guvernul Statelor Unite prin discuţii paşnice şi negocieri în anul 1858. În timpul acestui conflict – numit mai târziu războiul din Utah – între soldaţi ai Statelor Unite şi miliţieni din Utah au avut loc agresiuni, dar niciodată lupte.

Preşedintele Henry B. Eyring

Vorbind despre masacrul de la Mountain Meadows, preşedintele Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie, a spus: „Evanghelia lui Isus Hristos conform căreia noi trăim se opune total uciderii cu sânge rece a bărbaţilor, femeilor şi copiilor. În mod sigur, ea încurajează pacea şi iertarea. Ceea ce a fost făcut [la Mountain Meadows], cu mulţi ani în urmă de către membri ai Bisericii noastre, reprezintă o abatere teribilă şi de neiertat de la învăţăturile şi conduita creştină” („150th Anniversary of Mountain Meadows Massacre”, 11 sept. 2007, mormonnewsroom.org/article/150th-anniversary-of-mountain-meadows-massacre).

Masacrul de la Mountain Meadows nu a dus doar la moartea a aproximativ 120 de victime, ci a provocat şi mari suferinţe copiilor care au supravieţuit şi altor rude ale victimelor. Indienii Paiute au suferit, de asemenea, fiind acuzaţi pe nedrept pentru crimă. Mai mult, unii dintre cei „care au participat la masacru au avut tot restul vieţii lor mustrări de conştiinţă greu de suportat şi coşmaruri repetate despre ce au făcut şi au văzut” (Richard E. Turley jr., „The Mountain Meadows Massacre”, p. 20).

3. În jurnalul pentru studiul scripturilor, faceţi următoarele însărcinări:

   1. Rezumaţi greşelile care au dus la masacrul de la Mountain Meadows.

   2. Scrieţi un principiu sau o învăţătură care se poate desprinde din această tragedie, despre faptul de a alege să ne ascundem păcatele.

   3. Răspundeţi la următoarele întrebări: Ce puteţi face în viitor pentru a vă asigura că urmaţi sfaturile conducătorilor voştri şi vă feriţi să ascundeţi păcatele pe care le-aţi putea comite? Ce binecuvântări puteţi primi asumându-vă responsabilitatea pentru greşelile voastre şi neîncercând să vă ascundeţi păcatele?

Dacă aţi pornit pe calea păcatelor şi greşelilor, puteţi preveni suferinţele şi regretele viitoare întorcându-vă către Domnul şi pocăindu-vă de păcatele voastre.

Isus Hristos

Deoarece unii dintre sfinţii din zilele din urmă din acea zonă au fost responsabili de plănuirea şi înfăptuirea masacrului de la Mountain Meadows, unii oameni au permis acestui eveniment să le afecteze părerea despre Biserică. Ceva asemănător s-a întâmplat în Cartea lui Mormon, atunci când fiul misionar al lui Alma a încălcat legea castităţii şi ceilalţi nu mai credeau în cuvintele lui Alma din cauza comportamentului fiului său (vezi Alma 39:11).

4. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarea întrebare: De ce este important să înţelegem că acţiunile greşite ale unor membri ai Bisericii nu stabilesc veridicitatea Evangheliei?

Citiţi Helaman 5:12 şi fiţi atenţi la ce putem face pentru a ne dezvolta şi păstra mărturiile ca, în momentele dificile, precum situaţiile în care aflăm că membri ai Bisericii nu au trăit conform învăţăturilor lui Isus Hristos, credinţa noastră să nu fie zdruncinată. Rezumaţi ceea ce aţi aflat:

Un principiu pe care-l putem învăţa din Helaman 5:12 este că ne putem dezvolta mărturii puternice clădindu-ne credinţa pe temelia lui Isus Hristos.

Următorul exemplu ilustrează principiul de mai sus: „James Sanders este strănepotul… unuia dintre copiii care au supravieţuit masacrului [şi, de asemenea, membru al Bisericii]. «Încă simt durere; încă simt furie şi tristeţe că masacrul a avut loc», a spus fratele Sanders. «Dar ştiu că oamenii care au făcut aceasta vor răspunde în faţa Domnului şi aceasta îmi aduce pace.» [El] a spus că aflarea faptului că strămoşul său a fost ucis în acel masacru, «nu [i-a] afectat credinţa pentru că ea se bazează pe Isus Hristos, nu pe vreo persoană din Biserică»” (Richard E. Turley jr., „The Mountain Meadows Massacre”, p. 21).

5. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:

   1. Cum poate credinţa noastră în Isus Hristos să ne întărească atunci când aflăm despre situaţii în care membri ai Bisericii nu au trăit conform învăţăturilor Salvatorului?

   2. Care sunt unele dintre lucrurile pe care le faceţi şi care vă ajută să vă clădiţi credinţa pe temelia lui Isus Hristos?

   3. Care este lucrul pe care îl veţi face pe parcursul acestei săptămâni pentru a vă clădi mai bine credinţa pe temelia lui Isus Hristos? (Puteţi scrie mai multe lucruri.)

6. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

   Am studiat lecţia „Războiul din Utah şi masacrul de la Mountain Meadows” şi am încheiat-o în data de (data).

   Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: