Supunându-se instrucțiunilor Domnului, profetul Joseph Smith și aproximativ alți 200 de voluntari și recruți au format ceea ce a devenit cunoscut ca fiind Tabăra Sionului pentru a se duce și a-i ajuta pe sfinții care fuseseră exilați din ținutul Jackson, Missouri. În data de 22 iunie 1834, în timp ce campau lângă Fishing River în Missouri, Joseph Smith a primit revelația cuprinsă în Doctrină și legăminte 105. În această revelație, Domnul a oferit instrucțiuni cu privire la mântuirea Sionului.
Domnul îi instruiește pe sfinți să aștepte mântuirea Sionului.
Imagine
Violoniste
Imaginați-vă că sunteți membru al unei orchestre. În mijlocul unui număr muzical, câțiva violoniști hotărăsc să interpreteze o altă partitură decât restul orchestrei. Chiar înainte ca ei să înceapă să facă acest lucru, unii flautiști se hotărăsc să cânte într-un ritm mai rapid. În același moment, întregul grup de suflători se hotărăște să nu mai cânte deloc.
Ca membru al acestei orchestre, cum ați fi afectat de aceste hotărâri? Care va fi rezultatul interpretării muzicale? De ce sunt scopul comun și conlucrarea esențiale pentru ca o orchestră să poată interpreta muzică frumoasă?
Amintiți-vă că, în luna februarie a anului 1834, Domnul i-a îndrumat pe Joseph Smith și pe alții să strângă resurse temporale și să recruteze voluntari pentru a ajuta sfinții care fuseseră izgoniți din ținutul Jackson, Missouri, să-și redobândească pământul. În timp ce studiați Doctrină și legăminte 105, fiți atenți la rolul avut de unitate în încercările sfinților de a redobândi ținutul Sionului.
Într-o revelație anterioară (vezi D&L 103:30-34), Domnul Și-a afirmat dorința ca 500 de voluntari să fie implicați în Tabăra Sionului. Dacă nu puteau fi strânși 500, El dorea cel puțin 100 de voluntari. Reacția față de eforturile profetului Joseph Smith și ale altora de a recruta voluntari și de a aduna resurse pentru Tabăra Sionului nu a avut succesul scontat. Până la momentul în care tabăra și-a început marșul, la începutul lunii mai a anului 1834, doar 122 de persoane se oferiseră să meargă. Tabără Sionului a recrutat alți voluntari de-a lungul drumului către Missouri. Când grupul de oameni recrutați de Hyrum Smith și Lyman Wight din ținutul Michigan s-a întâlnit cu cel al lui Joseph, la începutul lunii iunie a anului 1834, Tabăra Sionului era formată din puțin peste 200 de bărbați, 12 femei și 9 copii (vezi Alexander L. Baugh, „Joseph Smith and Zion’s Camp” Ensign, iun. 2005, p. 45).
Media vârstei bărbaților din Tabăra Sionului era de 29 de ani. Cel mai tânăr membru al taberei avea 14 ani, iar cel mai în vârstă 79. Joseph Smith, care fusese ales să fie „comandantul suprem al oștirilor lui Israel” (în History of the Church, 2:39), avea doar 28 de ani.
Citiți Doctrină și legăminte 105:7-8 și căutați motivul pentru care unii membri ai Bisericii au ales să nu-i ajute pe sfinții din Missouri.
Unii membri ai Bisericii așteptau să vadă dacă Dumnezeu avea să intervină și să-i ajute pe sfinții din Missouri înainte ca ei să ajute sau să ofere ajutor financiar fraților și surorilor lor din Biserică. Ce credeți că este greșit în această atitudine?
Citiți Doctrină și legăminte 105:1-6 și fiți atenți la modul în care nesupunerea și lipsa de unitate i-a afectat pe membrii Bisericii. V-ar putea fi util să înțelegeți că „legea împărăției celestiale”, menționată în versetele 4-5, include toate legile și principiile față de care trebuie să ne supunem, rânduielile pe care trebuie să le primim și legămintele pe care trebuie să le ținem pentru a moșteni împărăția celestială.)
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la următoarele întrebări:
Ce principiu putem învăța din aceste versete cu privire la ce trebuie să facem pentru ca Sionul să fie clădit?
De ce credeți că unitatea și supunerea sunt necesare pentru ca Sionul să poată fi clădit?
Ce experiențe v-au ajutat să înțelegeți importanța faptului ca membrii Bisericii să fie uniți?
Cei care s-au oferit voluntari pentru Tabăra Sionului au avut parte de multe încercări și miracole de-a lungul expediției lor. Cugetați la modul în care ați fi reacționat în fața unora dintre încercările de mai jos.
Tabără Sionului a mărșăluit aproximativ 1.450 de kilometri, prin patru state, călătorind între 32 și 64 de kilometri pe zi, timp de 45 de zile. Membrii taberei au avut parte de bășici la picioare, de arșiță și de umiditate, de lipsă de alimente și de mâncare nesănătoasă. (Vezi Alexander L. Baugh, „Joseph Smith and Zion’s Camp”, p. 44; Church History in the Fulness of Times Student Manual, a 2-a ediție, [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 143-144.) La un moment dat, setea intensă i-a făcut pe unii membri ai taberei să bea apă din mlaștină, strecurând din ea larvele de țânțari (uneori folosindu-și dinții pentru a face aceasta), sau să bea apă din urmele copitelor de cai, după o ploaie torențială. De-a lungul expediției, cei din Tabăra Sionului au fost amenințați, adesea, cu acte de violență din partea altora. (Vezi Church History in the Fulness of Times, 144-145.)
În pofida încercărilor de care au avut parte, cei din Tabăra Sionului au fost binecuvântați să aibă parte de numeroase miracole de-a lungul expediției lor. De exemplu, într-o zi caniculară din luna iunie a anului 1834, cei din tabără călătoriseră toată ziua și nu mai băuseră apă de dimineață. După ce a văzut suferința oamenilor și a animalelor acestora, profetul a cerut o lopată, a ales un loc și a săpat o groapă, ca o sondă de mică adâncime pentru apă. Imediat, apa a umplut groapa care a rămas plină chiar și după ce toți membrii taberei și animalele lor s-au răcorit.
La mijlocul lunii iunie a anului 1834, Tabăra Sionului campa lângă o bifurcație a râului Fishing, în Missouri. Cinci bărbați înarmați din Missouri au intrat călare în tabără și au jurat că membrii Taberei Sionului aveau „să vadă iadul înainte de ivirea zorilor” (în History of the Church, 2:103). Ei au spus că o gloată formată din peste 300 de bărbați se formase din diferite ținuturi și se pregătea să traverseze fluviul Missouri pentru a-i distruge. Unii dintre bărbații din Tabăra Sionului au vrut să lupte, dar profetul a promis că Domnul avea să-i protejeze. Profetul a spus: „Stați neclintiți și veți vedea salvarea lui Dumnezeu” (citat din Joseph Holbrook, „History of Joseph Holbrook, 1806 – 1885”, p. 15, în Church History in the Fulness of Times, p. 148.)
Imagine
Râul Fishing
Râul Fishing, Missouri
La câteva minute după ce bărbații din Missouri au plecat, un nor mic și negru a apărut pe cer. Se deplasa spre est, desfășurându-se ca un sul, umplând cerurile cu întuneric. O ploaie puternică s-a pornit, cu grindină, vânt, tunete și fulgere. Membrii Taberei Sionului și-au părăsit corturile și s-au adăpostit într-o veche casă de întruniri baptistă aflată în apropiere. Când Joseph Smith a sosit, a exclamat: „Băieți, toate aceste lucruri au un înțeles. Această furtună este un semn de la Dumnezeu”. Membrii gloatei care au încercat să traverseze fluviul Missouri au fost opriți de furtună. Furtuna puternică a udat muniția membrilor gloatei, făcând-o inutilă. De asemenea, le-a înspăimântat și le-a împrăștiat caii și a crescut nivelul râului Fisher cu câțiva metri, împiedicându-i să atace Tabăra Sionului. (Vezi Church History in the Fulness of Times, p. 148; vezi, de asemenea, History of the Church, 2:104-105.)
Aceste experiențe ilustrează lucruri importante și miraculoase prin care Domnul a ajutat membrii Taberei Sionului. El i-a ajutat, de asemenea, prin lucruri mici. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieți despre un moment în care Domnul v-a ajutat sau a ajutat pe cineva pe care cunoașteți să îndepliniți scopurile Lui.
Înainte ca Tabăra Sionului să plece din Kirtland, Ohio, conducătorii Bisericii au primit o promisiune din partea lui Daniel Dunklin, guvernatorul statului Missouri, conform căreia, dacă judecătorii de pace din ținutul Jackson nu garantau siguranța sfinților, el urma să folosească alte mijloace pentru a impune legea. El a spus, de asemenea, că o miliție statală era necesară pentru a-i ajuta pe sfinți să se întoarcă la casele lor. După ce membrii Taberei Sionului au ajuns în Missouri, au aflat că guvernatorul Dunklin nu dorea să-și țină promisiunea de a-i ajuta pe sfinți. (Vezi Church History in the Fulness of Times, p.135, 146-147.) În pofida acestei vești descurajatoare, membrii Taberei Sionului au continuat să se deplaseze către ținutul Jackson așteptând alte îndrumări de la Domnul.
Această îndrumare necesară a venit printr-o revelație din partea Domnului, în data de 22 iunie 1834, după ce membrii Taberei Sionului călătoriseră aproape șapte săptămâni și se aflau la doar 16-32 de kilometri de ținutul Jackson. Această revelație este consemnată în Doctrină și legăminte 105. Citiți Doctrină și legăminte 105:9-14 și aflați ce a spus Domnul că trebuiau să facă în legătură cu mântuirea Sionului.
Imagine
Bărbați trăgând o căruță
Imaginați-vă că sunteți membri ai Taberei Sionului. După ce ați ajuns până aici, aflați că va trebui să așteptați „puțin” înainte ca Sionul să fie mântuit. Cum v-ați simți?
În jurnalul vostru pentru studiul scripturilor, enumerați două dintre motivele oferite de Domnul în Doctrină și legăminte 105:9-14 pentru care Sionul nu avea să fie mântuit la acea vreme. Pentru fiecare din aceste motive, explicați ce ar trebui corectat sau ce ar trebui să se întâmple înainte ca Sionul să poată fi mântuit și de ce.
Amintiți-vă că mântuirea Sionului nu se referă doar la redobândirea proprietăților din țara Sionului. Deși Sionul este un loc fizic, el este și o societate formată dintr-un anumit tip de oameni. Oamenii Domnului trebuie să devină sfinți și demni pentru a revendica și clădi orașul Sionului.
Cei mai mulți membri ai Taberei Sionului au acceptat instrucțiunile Domnului din această revelație, însă unii au cârtit și nu au mai continuat să dea dovadă de credință după ce au aflat că nu aveau să se lupte în Missouri. Ei nu au reușit să înțeleagă faptul că scopul mai profund al Taberei Sionului nu a fost acela de a se implica în luptă sau de a redobândi proprietățile teritoriale ale sfinților din ținutul Jackson prin forță armată. Oamenii din tabără erau pregătiți să lupte dacă viața lor era în pericol, însă Domnul nu intenționează să mântuiască Sionul prin puterea omului (vezi D&L 103:15-18; 105:14). Ca rezultat al acestei revelații prin care li se poruncea să aștepte și să nu se lupte, unii oamenii s-au răzvrătit deschis și, ulterior, au devenit apostați.
Citiți Doctrină și legăminte 105:18-19 și aflați de ce i-a îndrumat Domnul pe cei din Tabăra Sionului să călătorească până în Missouri și, apoi, după ce au sosit, a revelat că nu mai trebuiau să-i ajute pe sfinți să se întoarcă atunci la pământurile lor din Sion. (V-ar putea fi util să înțelegeți că o încercare a credinței poate face referire la un test în care alegem sau nu să ne încredem în Domnul și să ne supunem Lui indiferent de circumstanțe.)
Puteți să marcați expresiile din versetele 18-19 care predau adevărul conform căruia Dumnezeu a pregătit binecuvântări pentru cei care sunt credincioși în timpul încercărilor de care au parte.)
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la următoarele întrebări:
Când ați avut parte, voi sau cineva cunoscut, de o încercare a credinței?
Cum v-a pregătit încercarea credinței pentru viitoare binecuvântări?
Una dintre binecuvântările primite de mulți dintre membrii taberei Sionului a venit sub forma ocaziilor de a sluji în împărăția Domnului. În luna februarie a anului 1835, au fost organizate Cvorumul celor Doisprezece Apostoli și Primul Cvorum al celor Șaptezeci. Nouă dintre primii apostoli și toți membrii Cvorumului celor Șaptezeci au slujit în Tabăra Sionului. (Vezi Church History in the Fulness of Times, p. 151.)
Imagine
Joseph Smith.
Profetul Joseph Smith ne-a învățat despre rolul pe care Tabăra Sionului l-a avut în pregătirea acelor bărbați pentru chemările lor de conducere: „Dumnezeu nu a vrut ca voi să luptați. El nu-Și putea organiza împărăția cu doisprezece bărbați care să deschidă poarta Evangheliei pentru popoarele pământului și cu șaptezeci de bărbați care să se afle sub îndrumarea celor doisprezece și să îi urmeze, decât dacă îi alegea dintr-un grup de bărbați care și-au oferit viața și care au făcut o jertfă la fel de mare cum a făcut Avraam” (în History of the Church, 2:182).
Ulterior, conducători ai Bisericii și-au exprimat recunoștința pentru experiențele pe care le-au trăit ca membri ai Taberei Sionului. De exemplu, când Brigham Young s-a întors în Kirtland, Ohio, un bărbat l-a întrebat: „Ei bine, ce ați obținut în urma acestei călătorii inutile în Missouri alături de Joseph Smith?”. Brigham Young i-a răspuns: „Tot ceea ce s-a dorit”. Apoi, a adăugat: „Nu aș da experiența pe care am dobândit-o în acea expediție nici pentru toată bogăția din ținutul Geauga” (în B. H. Roberts, „Brigham Young: A Character Sketch”, Improvement Era, iunie 1903, p. 567). În acea vreme, Kirtland făcea parte din ținutul Geauga.
Domnul îi învață pe sfinți ce trebuie să facă înainte ca Sionul să fie mântuit.
În Doctrină și legăminte 105:20-37 citim că Domnul le-a spus sfinților din Missouri cum trebuiau să reacționeze în fața persecuției de care aveau parte în timp ce așteptau viitoarea mântuire a Sionului. El i-a sfătuit să fie umili și să evite stârnirea de certuri. A explicat că trebuiau să fie sfințiți ca parte a pregătirii pentru mântuirea finală a Sionului. Așa cum spusese mai devreme în aceeași revelație, ei trebuiau „să fie învățați mai temeinic, să aibă experiență și să cunoască mai bine care sunt îndatoririle lor și lucrurile pe care [El] le [cerea] din partea lor” (D&L 105:10).
Domnul a încheiat această revelație instruindu-i pe sfinți să facă ceva nu doar pentru cei care i-au persecutat, ci pentru întreaga lume. Citiți Doctrină și legăminte 105:38-41 și aflați ce i-a instruit să facă. (În timp ce citiți, v-ar putea fi util să știți că cereți înseamnă a căuta, iar un steag este un drapel sau un stindard.)
În jurnalul pentru studiul scripturilor, faceți următoarele teme:
Ținând cont de învățăturile Domnului din Doctrină și legăminte 105:38-41, scrieți un principiu despre binecuvântarea care poate veni dacă noi căutăm să avem pace cu alții.
Enumerați patru sau cinci lucruri pe care membrii Bisericii din zilele noastre le pot face pentru a căuta să facă pace cu alții, în mod special cu cei care îi persecută.
Alegeți unul dintre lucrurile pe care le-ați enumerat și stabiliți-vă obiectivul de a-l implementa în viața voastră.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârșitul temelor pentru astăzi, scrieți următoarele: