În data de 8 iulie 1838, în Far West, Missouri, profetul a primit patru revelații care sunt acum consemnate în Doctrină și legăminte 117-120. În prima dintre aceste revelații (D&L 117), Domnul le-a poruncit lui William Marks și Newel K. Whitney să-și pună în ordine treburile pe care le aveau în Kirtland, Ohio, și să se alăture sfinților care se adunau în Far West. Domnul i-a poruncit, de asemenea, lui Oliver Granger să meargă în Kirtland în calitate de reprezentant al Primei Președinții. În a doua revelație (D&L 118), Domnul a chemat apostoli noi pentru a-i înlocui pe cei care au devenit apostați și i-a chemat pe toți membrii Cvorumului celor Doisprezece să slujească în misiuni în Marea Britanie. În a treia şi a patra revelație, consemnate în Doctrină și legăminte 119, respectiv 120, Domnul a propovăduit doctrina zeciuielii și a revelat îndrumări pentru conducătorii Bisericii pentru a stabili modul în care fondurile provenite din zeciuială să fie folosite.
Domnul le poruncește lui William Marks și Newel K. Whitney să-și pună repede treburile în ordine și să părăsească Kirtland.
În prima parte a secțiunii Doctrină și legăminte 117, Domnul le vorbește lui William Marks și Newel K. Whitney. William Marks era președintele de țăruș în Kirtland, Ohio. El deținea o librărie. Newel K. Whitney era episcopul din Kirtland. El era un om de afaceri de succes și consacrase o mare parte din proprietatea sa Bisericii.
Imagine
Fațada magazinului lui Whitney
În data de 26 aprilie 1838, Domnul a poruncit ca sfinții să se adune în Far West, Missouri, și în alte locuri (vezi D&L 115:17-18). În data de 6 iulie 1838, un grup format din peste 500 de sfinți care locuiau în zona Kirtland, cunoscut drept Tabăra Kirtland, a plecat spre Missouri (vezi Church History in the Fulness of Times Student Manual, ediția a doua [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 179). Președintele Marks și episcopul Whitney au rămas în Kirtland.
În Doctrină și legăminte 117:1-3, citim că Domnul le-a poruncit președintelui Marks și episcopului Whitney să-și pună repede treburile în ordine și să părăsească Kirtland. Ei trebuiau să facă această călătorie înainte de căderea zăpezii. Cu alte cuvinte, ei trebuiau să plece în aproximativ patru luni.
În timp ce citiți cuvintele Domnului din Doctrină și legăminte 117:4-5, veți vedea că acești oameni erau mult prea preocupați de proprietățile lor din Kirtland.
Observați următoarea întrebare din versetul 4: „Ce înseamnă proprietățile pentru Mine?” Citiți Doctrină și legăminte 117:5-8 și căutați motive pentru care Domnul ar spune acest lucru. (Poate fi util de știut că expresia „câmpiile Olaha Șinehah” se referă la zona din jurul ținutului Adam-ondi-Ahman din Missouri.)
Imaginați-vă că aveți în fața voastră o cană mare, plină cu băutura voastră preferată și un pahar mare, gol. Acum, imaginați-vă că cineva toarnă o picătură din băutură în paharul vostru. Pe care dintre cele două recipiente ați dori să le aveți, pe cel plin sau pe cel în care se află o singură picătură? De ce?
Ce credeți că înseamnă „să poftiți… o picătură și să neglijați ceea ce este mai important”? (D&L 117:8). Să poftești înseamnă să dorești ceva ce are altcineva. În ce mod erau beneficiile faptului de a-și păstra proprietățile din Kirtland doar o „picătură” în comparație cu beneficiile faptului de a se supune poruncii Domnului de a se aduna în Missouri?
În jurnalul pentru studiul scripturilor, rezumați ceea ce Domnul i-a învățat pe acești bărbați în legătură cu proprietățile pe care le pofteau în comparație cu puterea Sa de a-i binecuvânta.
În Doctrină și legăminte 117:5-8, putem să identificăm un principiu referitor la ceea ce se întâmplă atunci când poftim lucruri temporale. Un mod prin care putem să exprimăm acest principiu este: Faptul de a pofti lucruri temporale ne poate face să neglijăm probleme mai importante.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la următoarele întrebări:
Care sunt câteva „picături” temporale în viața voastră care vă pot face să neglijați problemele mai importante ale Evangheliei?
Ce puteți să faceți pentru a vă concentra mai mult atenția asupra problemelor care au o importanță eternă?
În Doctrină și legăminte 117:10, citim că Domnul l-a chemat pe William Marks să continue să slujească în calitate de conducător în Biserică atunci când a ajuns în Far West, Missouri. De asemenea, Domnul i-a spus președintelui Marks că, dacă va fi „credincios în puține lucruri”, atunci „el va fi conducător peste mai multe” (vezi, de asemenea, Matei 25:23).
Citiți Doctrină și legăminte 117:11 și căutați mustrarea Domnului adresată lui Newel K. Whitney. Banda nicolaiților, care este menționată în acest verset, era formată din membrii unei secte religioase din vechime. Ei afirmau că sunt creștini, însă se îndepărtaseră de principiile Evangheliei, îmbrățișând practicile lumești. De exemplu, preaslăvirea lor includea comiterea de păcate sexuale. (Vezi Bible Dictionary, „Nicolaitans”; Doctrine and Covenants Student Manual, ediția a doua [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2001], p. 290.)
Dacă Newel K. Whitney ar fi hotărât să-și concentreze atenția asupra proprietăților din Kirtland în loc să se alăture sfinților, în ce mod acțiunile sale ar fi fost asemănătoare cu cele ale bandei nicolaiților?
Din cauza îngrijorărilor pe care le aveau legate de proprietățile Bisericii din Ohio și din cauza persecuției care a avut loc în Missouri, William Marks și Newel K. Whitney nu au putut să se alăture sfinților în Far West. Totuși, au urmat instrucțiunile Domnului, au rămas credincioși și s-au alăturat sfinților, ulterior, în Nauvoo, Illinois, unde William Marks a slujit în calitate de președinte de țăruș și Newel K. Whitney, în calitate de episcop.
Domnul îl împuternicește pe Oliver Granger să reprezinte Prima Președinție în relațiile de afaceri din Kirtland.
Gândiți-vă la chemări și însărcinări pe care le puteți primi în cadrul Bisericii. Aceste chemări și însărcinări pot să includă slujirea în cadrul unui cvorum sau în președinția unei clase, oferirea unei cuvântări în cadrul adunării de împărtășanie, slujirea în calitate de învățător de acasă, înfrățirea cu cineva sau slujirea ca misionar cu timp deplin. Ce fel de sacrificii ați putea fi nevoiți să faceți pentru a îndeplini aceste chemări?
Imagine
Învățători de acasă mergând
Tinerii băieți deținători ai Preoției aaronice pot sluji în calitate de învățători de acasă.
Domnul i-a poruncit unui bărbat pe nume Oliver Granger să părăsească Far West, Missouri, și să se întoarcă în Kirtland, Ohio, și „să se străduiască cu sârguință pentru mântuirea Primei Președinții a Bisericii Mele” (D&L 117:13). Această însărcinare includea vinderea proprietăților Bisericii și punerea în ordine a afacerilor lui Joseph Smith. Acest lucru presupunea sacrificii din partea lui Oliver, care era aproape orb. Citiți Doctrină și legăminte 117:12-15 și căutați binecuvântările pe care Domnul a spus că Oliver le va primi dacă va îndeplini această însărcinare.
În versetul 13, observați afirmația Domnului că „sacrificiul său va fi pentru Mine mai sacru decât creșterea lui”. Acest lucru indică faptul că, pentru Domnul, sacrificiul lui Oliver era mai valoros decât banii pe care Oliver îi putea obține ca parte a însărcinării pe care o primise. Din acest verset învățăm următorul principiu: Sacrificiile pe care le facem atunci când Îi slujim Domnului sunt sacre pentru El. Marcați cuvintele din versetul 13 care ne învață acest principiu.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la următoarele întrebări:
De ce este important pentru voi să faceți tot ce puteți pentru a îndeplini o însărcinare sau o chemare în cadrul Bisericii?
Cum vă simțiți când vă gândiți la faptul că sacrificiile pe care le faceți atunci când Îi slujiți Domnului sunt sacre pentru El?
Oliver Granger a murit în Kirtland, la data de 25 august 1841. În acea perioadă, el încă mai slujea în calitate de reprezentant al Primei Președinții în problemele de afaceri și fusese chemat, de asemenea, să prezideze asupra Bisericii din Kirtland. Cu toate că nu a avut succes total în rezolvarea afacerilor Bisericii, a muncit pentru a păstra integritatea și bunul renume al Bisericii. El a fost fidel Domnului și profetului Joseph Smith.
Într-o scrisoare de recomandare, Joseph Smith și ceilalți membri ai Primei Președinții l-au descris pe Oliver Granger drept „un om cât se poate de riguros în ceea ce priveşte integritatea și virtutea sa morală; și, într-un cuvânt… un om al lui Dumnezeu” (în History of the Church, 3:350). Președintele Boyd K. Packer, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus:
Imagine
Președintele Boyd K. Packer
„Ce a făcut Oliver Granger pentru ca numele său să fie păstrat în sfântă aducere aminte? Chiar nu a făcut prea mare lucru. Aici nu e vorba despre ce a făcut el, ci despre cine era el…
Domnul nu S-a așteptat ca Oliver să fie perfect și poate nu S-a așteptat nici măcar ca el să reușească…
Nu ne putem aștepta să avem succes întotdeauna, dar trebuie să încercăm tot ce ne stă în putință” („Acești foarte neînsemnaţi frați”, Ensign sau Liahona, nov. 2004, p. 86).
Domnul numește noi apostoli și Îi cheamă pe toți apostolii să slujească într-o misiune.
La data de 8 iulie 1838, Domnul a chemat noi apostoli pentru a-i înlocui pe cei care au devenit apostați. Domnul i-a chemat, de asemenea, pe Cei Doisprezece Apostoli să propovăduiască Evanghelia.
Citiți Doctrină și legăminte 118:4-5 și căutați unde le-a poruncit Domnul Celor Doisprezece să propovăduiască Evanghelia. Expresia „pe apele mari” se referă la faptul de a naviga peste oceanul Atlantic către Marea Britanie. În Doctrină și legăminte 118:5, observați locul în care trebuiau să se adune înainte de a pleca în misiuni. Observați, de asemenea, data la care Domnul a spus că ei trebuiau să se adune în acel loc.
În lunile care au urmat primirii acestei revelații, persecuția s-a intensificat în Missouri. În cele din urmă, sfinții au fost alungați de pe teritoriul statului. Aceste circumstanțe au făcut să fie periculos pentru Cei Doisprezece să împlinească porunca Domnului de a se întâlni în Far West. Mulți locuitori ai statului Missouri s-au lăudat în mod deschis că vor împiedica îndeplinirea acestei revelații. Cu toate acestea, Cei Doisprezece erau hotărâți să se supună poruncii Domnului.
În dimineața zilei de 26 aprilie 1839, membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli s-au adunat la locul templului. (Nu toți membrii credincioși ai cvorumului au putut fi prezenți. Unii dintre ei fuseseră încarcerați.) Ei au reînceput să pună fundația templului (vezi D&L 115:11) așezând o piatră mare în apropierea colțului din partea de sud-est a parcelei. Au rânduit noi apostoli pentru a întregi Cvorumul celor Doisprezece. Apoi au plecat, fără să fie descoperiți de dușmanii lor. (Pentru o relatare mai completă a acestei experiențe, vezi Teachings of Presidents of the Church: Wilford Woodruff [2004], p. 139-141.)
Imagine
Piatra din capul unghiului a templului
Pietrele din capul unghiului templului din Far West, Missouri, au fost puse în luna iulie a anului 1838.
În Doctrină și legăminte 119 și 120 sunt consemnate două revelații despre legea zeciuielii. În revelația consemnată în Doctrină și legăminte 120, Domnul a poruncit ca un consiliu să fie organizat pentru a administra folosirea fondurilor de zeciuială ale Bisericii. Astăzi, fiecare episcopie sau ramură trimite fondurile provenite din zeciuielile membrilor la sediul central al Bisericii și acestui consiliu, numit Consiliul pentru folosirea zeciuielii. Conducătorii locali nu stabilesc modul în care fondurile provenite din zeciuială sunt folosite.
Președintele Howard W. Hunter a explicat: „Legea este exprimată în mod simplu ca «a zecea parte din tot venitul lor». Venitul înseamnă câștig, remunerare, salariu. El reprezintă salariul unei persoane angajate, profitul obținut dintr-o afacere, câștigul obținut de cineva care cultivă ori produce sau venitul unei persoane din orice altă sursă. Domnul a spus că este o lege permanentă, «pentru totdeauna», la fel cum a fost în trecut” (în Conference Report, apr. 1964, p. 35).
În timp ce citiți următoarele declarații ale președinților Bisericii, căutați binecuvântări pe care le puteți primi atunci când plătiți zeciuiala.
Imagine
Președintele Harold B. Lee
Referitor la promisiunea Domnului de a „deschide… zăgazurile cerurilor” pentru a-i binecuvânta pe cei care plătesc zeciuiala (vezi Maleahi 3:8-11), președintele Harold B. Lee a spus: „Deschiderea zăgazurilor cerului înseamnă, desigur, revelații de la Dumnezeu pentru cel care este dornic să facă acest sacrifiu” („The Way to Eternal Life”, Ensign, nov. 1971, p. 16).
Imagine
Președintele Heber J. Grant
Președintele Heber J. Grant a vorbit despre binecuvântările spirituale pe care le primim atunci când plătim zeciuiala: „Prosperitatea vine la cei care au grijă să țină legea zeciuielii. Când spun prosperitate, nu mă gândesc la ea doar prin prisma banilor… Ci, ceea ce consider eu ca o reală prosperitate, ca fiind singurul lucru dintre toate celelalte care este de mare valoare pentru fiecare bărbat și fiecare femeie în viață, este creșterea în cunoașterea lui Dumnezeu, în mărturie și în puterea de a trăi potrivit Evangheliei și faptul de a ne inspira familiile să facă la fel. Aceasta este adevărata prosperitate” (Teachings of Presidents of the Church: Heber J. Grant [2002], p. 124).
Președintele Grant ne-a învăţat, de asemenea, unul dintre modurile prin care putem fi binecuvântați din punct de vedere financiar atunci când plătim zeciuiala: „Dacă dăm în mod proporțional cu posibilitățile noastre, dacă ne plătim zeciuiala, indiferent cât de mic ne este venitul… Dumnezeu, Tatăl nostru Ceresc, va face ca noi să avem suficientă înțelepciune pentru a utiliza în folosul nostru cei nouă dolari rămași din zece sau cei patruzeci și cinci de cenți rămași din cincizeci, astfel încât nu vom pierde nimic datorită faptului că am fost cinstiți” (Teachings: Heber J. Grant, p. 124-125).
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la următoarea întrebare: Ce binecuvântări ați primit datorită faptului că ați fost supuși legii zeciuielii?
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârșitul temelor pentru astăzi, scrieți următoarele: