După martiriul profetului Joseph Smith, membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, sub îndrumarea lui Brigham Young, preşedintele Cvorumului celor Doisprezece, au condus Biserica şi au continuat lucrarea Domnului. Ei i-au încurajat pe sfinţi să termine Templul Nauvoo şi să se pregătească pentru mutarea spre vest.
Sfinţii lucrează cu sârguinţă pentru a primi binecuvântările din templu.
Gândiţi-vă la un moment în care aţi făcut ceva dificil pentru că aţi ştiut că rezultatul final merita tot efortul.
Una dintre sarcinile dificile pe care sfinţii au fost îndrumaţi să o îndeplinească după moartea profetului Joseph Smith, a fost aceea de a termina Templul Nauvoo. Au fost necesare mari sacrificii pentru ca sfinţii să construiască Templul Nauvoo. În timp ce citiţi următorul paragraf, subliniaţi sacrificiile pe care sfinţii le-au făcut pentru a construi primul templu în Nauvoo.
La conferinţa generală din luna octombrie a anului 1844, preşedintele Brigham Young i-a rugat pe sfinţi să-şi plătească zeciuiala şi să facă celelalte donaţii pentru a se construi templul. Drept răspuns, membrele Societăţii de Alinare au donat fiecare câte un peni pe săptămână pentru materiale de construcţie. Mulţi bărbaţi și-au plătit zeciuiala lucrând la templu o zi din zece. Alţii au donat mai mult decât a zecea parte din veniturile lor. Joseph Toronto i-a dat lui Brigham Young 2.500 de dolari americani în aur şi a spus că dorea să dea tot ce avea în vederea clădirii împărăţiei lui Dumnezeu.
Imagine
Templul Nauvoo
Primul Templu din Nauvoo
De ce credeţi că sfinţii au fost dispuşi să sacrifice atât de mult pentru a construi templul?
Deşi sfinţii au făcut sacrificii pentru a construi Templul Nauvoo, persecuţia a făcut ca templul să fie greu de terminat. Mulţi duşmani ai Bisericii au crezut că, îndată ce profetul Joseph Smith era ucis, Biserica se va destrăma. Totuşi, când membrii Bisericii au rămas credincioşi şi Biserica a continuat să progreseze, duşmanii Bisericii şi-au intensificat eforturile de a-i alunga pe sfinţi din Illinois.
În timp ce citiţi paragrafele de mai jos, aflaţi ce au încercat să facă duşmanii Bisericii pentru a distruge Biserica.
În luna septembrie a anului 1844, colonelul Levi Williams, care fusese implicat în uciderea lui Joseph şi Hyrum Smith, a organizat o mare campanie militară pentru a-i alunga din statul Illinois pe sfinţii din zilele din urmă. Aceasta a fost cunoscută drept „o mare vânătoare de lupi în ţinutul Hancock” (David E. Miller şi Della S. Miller, Nauvoo: The City of Joseph [1974], p.186). Când guvernatorul statului Illinois, Thomas Ford, a auzit despre aceasta, l-a trimis pe generalul John Hardin, din miliţia statală, să menţină pacea.
După un an, în luna septembrie a anului 1845, colonelul Williams a condus o gloată, formată din 300 de bărbaţi, care a atacat aşezări ale sfinţilor din zilele din urmă din zonele mărginaşe, arzând multe case neprotejate, ferme, mori şi grămezi de cereale. La mijlocul lunii septembrie, preşedintele Brigham Young a cerut voluntari care să meargă să-i salveze pe acei sfinţi. Sfinţii din Nauvoo au pregătit 134 de căruţe pentru a aduce în siguranţă în Nauvoo acele familii din zonele mărginaşe.
Cum au îngreunat aceste atacuri continuarea lucrului la construirea templului?
Mulţi rezidenţi ai statului Illinois s-au temut că prezenţa sfinţilor din zilele din urmă ar conduce la un război civil. I-au rugat pe sfinţi să părăsească statul. În data de 24 septembrie 1845, Cvorumul celor Doisprezece Apostoli a promis că membrii Bisericii urmau să plece în primăvara următoare.
Gândiţi-vă de ce hotărârea de a pleca din Illinois a fost una greu de luat. Gândiţi-vă, de asemenea, ce efect a avut hotărârea de a părăsi oraşul Nauvoo asupra eforturilor sfinţilor de a termina templul.
Deşi sfinţii ştiau că trebuiau să plece din Illinois, ei au continuat să construiască Templul Nauvoo.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarea întrebare: De ce credeţi că sfinţii au continuat să lucreze la templu deşi ştiau că urmau să plece?
La timpul respectiv, rânduielile din templu necesare exaltării nu erau încă disponibile tuturor membrilor Bisericii. Într-o revelaţie din anul 1841, Domnul a promis sfinţilor că, dacă ei construiau Templul Nauvoo, aveau să poată primi acele rânduieli necesare salvării (vezi D&L 124:22-44).
Aceşti sfinţi au avut credinţă că rânduielile efectuate în templu urmau să-i pregătească să rămână în prezenţa Tatălui Ceresc pentru eternitate şi că membrii propriilor familii puteau fi pecetluiţi împreună pentru eternitate. Relatările despre sacrificiile sfinţilor şi despre greutăţile pe care le-au biruit pentru a construi templul ne învaţă următorul adevăr: Primirea rânduielilor din templu merită toate eforturile şi sacrificiile noastre făcute în neprihănire.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
De ce credeţi că merită să lucrăm din greu şi să facem sacrificii pentru a primi rânduielile din templu ?
Ce trebuie să faceţi pentru a putea primi rânduielile din templu?
Gândiţi-vă dacă este ceva ce trebuie să încetaţi să faceţi sau să începeţi să faceţi pentru a putea primi binecuvântările din templu.
Imagine
Preşedintele Thomas S. Monson
Preşedintele Thomas S. Monson a descris sacrificiile făcute de câţiva sfinţi din zilele noastre pentru a primi rânduielile din templu: „Cu mulţi ani în urmă, am citit despre un grup de peste o sută de membri care a plecat din Manaus [Brazilia], aflat în inima pădurii amazoniene, ca să călătorească la cel mai apropiat templu de atunci, situat în São Paulo, Brazilia – la aproximativ 2.500 de mile (4.000 km) de Manaus. Acei sfinţi credincioşi au călătorit cu vaporul timp de patru zile pe fluviul Amazon şi pe afluenţii săi. După ce au încheiat această călătorie pe apă, s-au urcat în autobuze şi au mers astfel încă trei zile – pe şosele denivelate, având foarte puţină mâncare şi niciun loc confortabil pentru a dormi. După şapte zile şi şapte nopţi, ei au ajuns la templul din São Paulo, unde au înfăptuit personal rânduieli eterne. Desigur că drumul la întoarcere a fost la fel de greu. Totuşi, ei au primit rânduielile şi binecuvântările din templu şi, deşi nu mai aveau deloc bani, erau plini de spiritul din templu şi de recunoştinţă pentru binecuvântările pe care le primiseră” („Templul sfânt – un far pentru lume”, Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 91).
Cum vă poate inspira exemplul acestor sfinţi atunci când vă pregătiţi să primiţi rânduielile din templu?
Citiţi următoarele paragrafe şi subliniaţi exemplele cu privire la faptele drepte făcute de sfinţii din Nauvoo pentru a primi rânduielile din templu:
Conducătorii Bisericii dedicau încăperi din Templul Nauvoo îndată ce acele încăperi erau terminate, pentru a putea începe rânduiala respectivă cât mai curând posibil. Mansarda templului a fost dedicată pentru rânduieli în data de 30 noiembrie 1845. Sfinţii au început să-şi primească înzestrarea în seara zilei de 10 decembrie, sesiunile de înzestrare continuând până la ora 3:00 dimineaţa în ziua de 11 decembrie.
Imagine
Preşedintele Brigham Young
Preşedintele Brigham Young a lucrat neîncetat pentru a oferi rânduielile din templu sfinţilor, înainte ca ei să fie forţaţi să părăsească oraşul Nauvoo, Illinois.
Până la sfârșitul anului 1845, peste 1.000 de membri au primit rânduielile din templu. În luna ianuarie a anului 1846, preşedintele Brigham Young a scris: „Atât de mare a fost entuziasmul sfinţilor de a primi rânduielile [din templu] şi atât de mare a fost entuziasmul nostru de a le sluji, încât m-am dedicat în întregime muncii Domnului din templu, noapte şi zi, nedormind mai mult de patru ore în medie pe zi şi mergând acasă doar o dată pe săptămână” (în History of the Church, 7:567). Mulţi membri ai Bisericii au ajutat spălând hainele de templu în fiecare noapte pentru ca munca să poată continua, fără întârziere, în dimineaţa următoare.
În data de 3 februarie 1846, preşedintele Young a plecat de la templu pentru a se pregăti să plece din Nauvoo a doua zi, călătorind spre vest. Totuşi, foarte mulţi oameni s-au adunat pentru a-şi primi înzestrarea, iar el s-a întors plin de compasiune pentru a le sluji. Aceasta i-a întârziat plecarea cu încă două săptămâni. Conform înregistrărilor din templu, au fost înzestraţi 5.615 sfinţi înainte de plecarea spre vest. (Vezi Church History in the Fulness of Times Student Manual, a 2-a ediţie [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2003], p. 303-304.)
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
Ce vă impresionează cu privire la eforturile sfinţilor de a primi rânduielile din templu?
Ce eforturi şi sacrificii trebuie să facem pentru a primi rânduielile din templu?
Sfinţii părăsesc oraşul Nauvoo
După primirea rânduielilor din templu, sfinţii au început să părăsească oraşul Nauvoo în luna februarie a anului 1846. Totuşi, nu toţi membrii Bisericii au plecat cu grupul principal de sfinţi. Un număr mic nu era pregătit la timp, iar unii au ales să rămână.
Mulţi dintre sfinţii rămaşi în Nauvoo au avut parte în continuare de persecuţii. În luna septembrie a anului 1846, după şapte luni de la plecarea grupului principal de sfinţi, aproximativ 800 de oameni, înarmaţi cu şase tunuri, erau pregătiţi să atace oraşul Nauvoo. Sfinţii rămaşi şi câţiva cetăţeni noi, totalizând doar aproximativ 150 de luptători, s-au pregătit să apere oraşul.
După câteva zile de luptă, sfinţii au fost forţaţi să se predea şi li s-a spus să părăsească imediat oraşul. Apoi, gloata a intrat în oraş, a jefuit casele şi a vandalizat templul. Unii sfinţi care nu au reuşit să scape destul de repede au fost bătuţi sau aruncaţi în râul Mississippi. După ce sfinţii au fugit din Nauvoo, ei au stabilit tabere de refugiaţi de-a lungul malului de vest al râului. Cei mai mulţi dintre oameni nu aveau suficiente alimente ori provizii pentru a se întreţine.
Conducătorii Bisericii au trimis înapoi echipe de salvare, de-a lungul terenului dificil al statului Iowa pentru a ajuta sfinţii în suferinţă.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarea întrebare: Cum credeţi că v-aţi fi simţit dacă aţi fi fost chemaţi să vă întoarceţi pentru a-i ajuta pe acei sfinţi care sufereau?
Citiţi următorul mesaj pe care preşedintele Brigham Young l-a transmis bărbaţilor care erau desemnaţi în recrutarea grupurilor de salvare:
Imagine
Preşedintele Brigham Young
„Fie ca focul legământului pe care l-aţi făcut în Casa Domnului, să ardă în inimile voastre, ca un foc nestins, până când… aţi căutat fiecare bărbat… care [este capabil să meargă] şi să împartă focul sufletului său, până când se va ridica… şi va merge înainte şi va aduce un grup de sfinţi năpăstuiţi din Nauvoo…
Această zi este una a acţiunii” (Journal History of the Church of Jesus Christ of Latter-day Saints, 28 sept. 1846, p. 5-6, Biblioteca de Istorie a Bisericii, oraşul Salt Lake).
Declaraţia lui Brigham Young ne învaţă că Domnul ne cere să trăim conform legămintelor pe care le facem.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
Ce sacrificii aţi făcut pentru a ţine legăminte?
Ce binecuvântări aţi primit pentru că aţi trăit conform legămintelor pe care le-aţi făcut?
Sfinţii traversează Iowa şi îşi stabilesc cartierul general la Winter Quarters.
Când sfinţii din grupul principal au început să plece din Nauvoo, în luna februarie a anului 1846, ei au călătorit spre vest traversând statul Iowa. „Plecarea din Nauvoo a fost o dovadă de credinţă pentru sfinţi. Ei au plecat fără să ştie exact unde merg sau când vor ajunge într-un loc în care să se instaleze. Ştiau doar că ajunseseră la faza în care urmau să fie alungaţi din Illinois de către duşmanii lor, iar conducătorii lor primiseră revelaţie să stabilească un refugiu undeva în Munţii Stâncoşi” (Church History in the Fulness of Times Student Manual, p. 309).
În timp ce citiţi următoarea relatare făcută de Orson şi Catherine Spencer, fiţi atenţi la exemplele lor de credinţă şi de încredere:
„După ce au plecat din Nauvoo, [Catherine], care era firavă şi avea o sănătate şubredă, s-a îmbolnăvit foarte repede din cauza greutăţilor numeroase de care au avut parte. Soţul îndurerat le-a scris socrilor lui implorându-i să o primească în casa lor până când sfinţii aveau să găsească un loc în care să se poată stabili. Răspunsul a fost: «Dacă renunţă la credinţa ei degradantă, poate să vină; n-o vom primi niciodată dacă nu renunţă mai întâi la aceasta».
După ce i s-a citit scrisoarea, ea şi-a rugat soţul să-şi ia Biblia, s-o deschidă la Rut şi să citească versetele şaisprezece şi şaptesprezece din primul capitol: «Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu»” (Memoirs of John R. Young: Utah Pioneer 1847 [1920], p. 17-18). Catherine Spencer a murit la scurt timp după aceea.
Sfinţii au avut parte de şi mai multe greutăţi în timp ce călătoreau. Din cauza ploilor excesive şi proviziilor insuficiente, sfinţii au avut nevoie de patru luni pentru a străbate cei 482 de kilometri din Iowa. Având în vedere acest ritm lent de înaintare, conducătorii Bisericii au hotărât să nu se mai călătorească spre vest, înspre Munţii Stâncoşi, până în primăvara anului 1847. I-au sfătuit pe sfinţi să se oprească şi să se organizeze pentru iarnă. Una dintre cele mai mari aşezări, Winter Quarters, se afla pe partea de vest a râului Missouri, în statul Nebraska din zilele de astăzi.
Domnul sfătuieşte sfinţii să se organizeze şi să se pregătească pentru a-şi continua călătoria spre vest.
În luna ianuarie a anului 1847 la Winter Quarters, preşedintele Brigham Young a primit revelaţia consemnată în Doctrină şi legăminte 136.
În timp ce studiaţi Doctrină şi legăminte 136:1-18, remarcaţi sfatul Domnului privind modul în care sfinţii trebuiau să se organizeze şi să se pregătească pentru a-şi continua călătoria spre vest.
Veţi învăţa mai mult despre călătoria spre vest cu învăţătorul vostru în lecţia aferentă acestei unităţi.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:
Am studiat „Părăsirea oraşului Nauvoo”, „Călătoria prin statul Iowa” şi Doctrină şi legăminte 136:1-18 şi am încheiat această lecţie în data de (data).
Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: