În timp ce traducea Cartea lui Mormon, profetul Joseph Smith a aflat că trei martori vor avea permisiunea să vadă plăcile „prin puterea lui Dumnezeu” (vezi 2 Nefi 27:12-14;Eter 5:2-4). Când Oliver Cowdery și David Whitmer au aflat acest lucru, amândoi au simțit o dorință inspirată să fie martori. Într-o revelație anterioară (D&L 5), Domnul i-a spus lui Martin Harris că, dacă el era suficient de umil și supus, i se va permite să vadă plăcile. Oliver Cowdery, David Whitmer și Martin Harris i-au cerut profetului să-L întrebe pe Domnul dacă urma să li se permită să aibă această ocazie. Revelația pe care o studiați astăzi, Doctrină și legăminte 17, confirmă că acestor trei oameni li se va permite să vadă plăcile și alte obiecte legate de acestea, dacă ei vor exercita suficientă credință.
Domnul le spune lui Oliver Cowdery, David Whitmer și Martin Harris că, dacă au suficientă credință, li se va permite să vadă plăcile și alte obiecte sacre.
Cartea lui Mormon conține în două locuri profeția despre martorii care vor vedea și vor depune mărturie despre carte sau plăcile conținând relatarea. Citiți 2 Nefi 27:12-14 și Eter 5:2-4 și gândiți-vă cum ar fi să fiți martor al plăcilor de aur. Ținând cont de ceea ce ați citit în acele scripturi, cum urma să li se arate acelor martori cartea?
Imagine
Cei trei martori
Oliver Cowdery, David Whitmer și Martin Harris.
Prin revelație, Domnul i-a spus lui Joseph Smith că Oliver Cowdery, David Whitmer și Martin Harris vor primi permisiunea să vadă plăcile. Citiți Doctrină și legăminte 17:1. Pe lângă plăci, ce alte obiecte urmau să poată vedea acești martori? (Nota de subsol 1h conține referiri la „misterioasele mijloace de orientare”, inclusiv 1 Nefi 16:10, 16, 26 și Alma 37:38-47.)
Gândiți-vă în ce fel aceste obiecte sacre (cum ar fi sabia lui Laban și Liahona) puteau asigura dovezi suplimentare despre realitatea oamenilor și a evenimentelor relatate în Cartea lui Mormon.
Citiți Doctrină și legăminte 17:2-3. Ce a spus Domnul că era necesar să aibă martorii înainte ca ei să poată vedea plăcile?
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la următoarea întrebare: De ce credeți că era necesar ca acești martori să aibă credință înainte de a putea vedea plăcile?
Cu toate că noi nu putem primi o mărturie la fel cum au primit cei trei martori, și noi putem primi o mărturie despre adevărurile pe care dorim să le cunoaștem. Gândiți-vă ce ne învață Doctrină și legăminte 17:1-3 despre modul în care putem primi propria mărturie cu privire la adevărurile Evangheliei. Apoi, bazându-vă pe ce învățați din aceste versete, completați principiul următor: Dacă noi , putem primi o mărturie despre adevărurile pe care dorim să le cunoaștem.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, descrieți modul în care v-ați exercitat credința în Dumnezeu pentru a obține o mărturie cu privire la Cartea lui Mormon și alte adevăruri ale Evangheliei. Sau, dacă simțiți că mai trebuie să obțineți această mărturie, explicați cum puteți să exercitați credința, astfel încât să obțineți o mărturie despre Cartea lui Mormon.
Mama lui Joseph Smith, Lucy Mack Smith, a scris despre modul în care i s-a spus lui Martin Harris că el ar putea fi unul dintre cei martori. După o seară petrecută cu cititul din noul manuscris completat al Cărții lui Mormon, „în dimineața următoare, după participarea la serviciile obișnuite, adică, citit, cântat și rugăciune, Joseph s-a ridicat din genunchi și, apropiindu-se de Martin Harris, cu o solemnitate care mă înfioară până în această zi, când îmi aduc aminte, a spus: «Martin Harris, trebuie să te umilești în fața lui Dumnezeu în această zi, pentru ca tu să obții iertarea păcatelor tale. Dacă faci așa, dorința lui Dumnezeu este ca tu să vezi plăcile împreună cu Oliver Cowdery și David Whitmer»” (History of Joseph Smith by His Mother, redactată de Preston Nibley [1958], p. 151-152).
Cugetați asupra următoarelor întrebări:
De ce credeți că este necesar să fim umili atunci când căutăm iertarea lui Dumnezeu?
De ce credeți că trebuie să căutăm iertarea lui Dumnezeu atunci când vrem să primim de la El o mărturie a adevărului?
Imaginați-vă că ați fost ales să fiți unul dintre cei trei martori care aveau permisiunea să vadă plăcile „prin puterea lui Dumnezeu”. Ce responsabilitate ați avea după o asemenea experiență? Domnul a vorbit despre responsabilitatea lor de a fi martori ai plăcilor. Citiți Doctrină și legăminte 17:3-5 și căutați ce anume le-a poruncit Domul celor trei martori să facă după ce văd plăcile.
Gândiți-vă la răspunderea pe care o avem în situația în care Domnul ne dă o mărturie despre adevărurile divine. Puteți marca expresiile din versetul 3 care ne învață principiul următor: După ce obținem o mărturie despre adevăr, avem răspunderea de a depune mărturie despre aceasta. Gândiți-vă în ce fel dorința voastră de a depune mărturie despre adevăr este, de asemenea, o dovadă a credinței voastre în Isus Hristos.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, enumerați câteva doctrine și principii ale Evangheliei despre care știți că sunt adevărate. Împărtășiți mărturia voastră, sentimentele sau gândurile despre aceste principii unui părinte, frate sau unei surori.
La puțin timp după ce a fost dată revelația din Doctrină și legăminte 17, profetul Joseph Smith, David Whitmer, Oliver Cowdery și Martin Harris s-au dus în pădure, lângă casa lui Whitmer, pentru a „încerca să obțină, prin rugăciune ferventă și umilă”, mărturia promisă. Joseph Smith a consemnat că, după două încercări nereușite, „Martin Harris a propus să se îndepărteze de noi, crezând, după cum s-a exprimat el însuși, că din cauza prezenței lui nu reușeam să obținem ceea ce doream. În consecință, s-a retras de lângă noi și noi am îngenunchiat încă o dată și nu eram de multe minute absorbiți în rugăciune, când, imediat, am văzut o lumină deasupra noastră, în aer, nespus de strălucitoare; și iată un înger stătea în fața noastră. În mâinile sale ținea plăcile pentru care noi ne rugasem… să le vedem. El a întors paginile, una câte una, pentru ca noi să le putem vedea și să distingem inscripțiile de pe ele în mod clar… Am auzit un glas care venea dinspre lumina de deasupra noastră, spunând: «Aceste plăci au fost revelate prin puterea lui Dumnezeu și au fost traduse prin puterea lui Dumnezeu. Traducerea lor, pe care ați văzut-o, este corectă și Eu vă poruncesc să depuneți mărturie despre ceea ce vedeți și auziți acum».
În acel moment, i-am lăsat pe David și pe Oliver și m-am dus în căutarea lui Martin Harris, pe care l-am găsit la o distanță considerabilă, rugându-se cu ardoare. Mi-a spus îndată că nu reușise încă să-L convingă pe Domnul și mi-a cerut, cu sinceritate, să mă alătur lui în rugăciune, pentru ca și el să poată obține aceeași binecuvântare pe care noi tocmai o primiserăm. În consecință, ne-am unit în rugăciune și, în cele din urmă, dorințele noastre s-au împlinit, deoarece înainte de a termina, aceeași viziune s-a deschis în fața noastră, cel puțin pentru mine s-a deschis din nou, și eu încă odată am văzut și am auzit aceleași lucruri; în timp ce, în același moment, Martin Harris a exclamat, aparent într-o stare de bucurie copleșitoare: «De ajuns; este de ajuns pentru mine; ochii mei au văzut; ochii mei au văzut»” (în History of the Church, 1:54‑55).
Gândiți-vă că vi s-a încredințat o informație importantă și că, mult timp, nu ați avut aprobarea de a o împărtăși cuiva. Cum v-ați simți când, în cele din urmă, vi s-ar permite să o împărtășiți? Gândiți-vă cum a fost pentru Joseph Smith să fie singurul martor al plăcilor Cărții lui Mormon timp de mulți ani. Cum v-ați fi simțit în situația lui? Ce sentimente credeți că a avut Joseph Smith știind că alții puteau adăuga acum mărturiile lor la cele ale sale?
Imagine
Lucy Mack Smith
Următoarea relatare a lui Lucy Mack Smith, mama lui Joseph Smith, descrie cum s-a simțit Joseph după ce cei trei martori au văzut plăcile: „Când s-au reîntors în casă, era între ora trei și ora patru după amiaza. Doamna Whitmer, domnul Smith [Joseph Smith sr.] și cu mine stăteam, în acel moment, într-un dormitor. Intrând, Joseph s-a aruncat lângă mine și a exclamat: „Tată, mamă, nu știți cât de fericit sunt: Domnul a făcut, acum, ca plăcile să fie arătate altor trei persoane în afară de mine. Ei au văzut un înger care le-a confirmat și ei trebuie să depună mărturie despre adevărul celor spuse de mine, deoarece acum ei știu că eu nu încerc să înșel oamenii și mă simt ca și cum aș fi fost eliberat de o povară care era aproape prea grea pentru mine și sufletul meu se bucură, pentru că nu voi mai fi în totalitate singur în această lume». După aceasta, a intrat Martin Harris: el părea aproape copleșit de bucurie și a depus mărturie, curajos, despre ce au văzut și auzit amândoi. și la fel au făcut și David și Oliver, adăugând că nicio limbă nu poate exprima bucuria inimilor lor și măreția lucrurilor pe care amândoi le-au văzut și auzit” (History of Joseph Smith by His Mother, p. 152-153).
În jurnalul pentru studiul scripturilor, descrieți cum v-ați simți să aveți în jurul vostru pe alții care, de asemenea, au primit o mărturie despre ceea ce știți că este adevărat. În ce mod vă ajută mărturiile lor?
Vârstnicul Loren C. Dunn, din Cei Șaptezeci, a vorbit despre importanța mărturiilor în lucrarea Domnului: „Legea mărturiilor a fost totdeauna o parte din lucrarea Domnului pe pământ. Această lege declară că «orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori» (2 Cor. 13:1; vezi, de asemenea,Deuteronomul 17:6; 19:15; Matei 18:15-16; Ioan 8:12-9). Această mărturie confirmă faptul că anumite evenimente au avut loc și că doctrina și principiile date de Dumnezeu sunt adevărate” („Witness”, Ensign, nov. 1995, p. 28). Domnul a folosit legea mărturiilor pentru a confirma realitatea plăcilor.
La câteva zile după ce plăcile de aur au fost arătate celor trei martori prin puterea lui Dumnezeu, profetului Joseph Smith i s-a permis să arate plăcile „[câtorva], după voința lui Dumnezeu, pentru a depune mărturie despre cuvântul Lui copiilor oamenilor” (2 Nefi 27:13; vezi, de asemenea, Eter 5:2). Citiți „Mărturia a trei martori” și „Mărturia a opt martori” (care se găsesc după introducerea la Cartea lui Mormon). Observați diferențele în experiențele lor și asemănările mărturiilor lor. De asemenea, observați că opt martori au descris plăcile ca fiind „[asemănătoare] cu aurul” și inscripțiile arătând „ca lucru din vechime”. Deoarece ei nu știau dacă plăcile erau cu adevărat din aur sau inscripțiile erau de fapt scrieri din vechime, ei au mărturisit doar ce știau sincer că este adevărat.
Imaginați-vă că mărturia voastră despre Cartea lui Mormon ar putea fi adăugată fiecărui exemplar al Cărții lui Mormon. În jurnalul pentru studiul scripturilor, pe o pagină liberă, creați pagina cu mărturia voastră personală. Includeți ceea ce știți că este adevărat despre Cartea lui Mormon și doriți ca și alții să cunoască.
Doctrină și legăminte 17:6 cuprinde mărturia Salvatorului despre Cartea lui Mormon. Marcați mărturia pe care El a depus-o lumii în acest verset sau scrieți mărturia Sa în jurnalul pentru studiul scripturilor. De asemenea, puteți scrie Isus Hristos a mărturisit despre Cartea lui Mormon că este adevărată în jurnalul pentru studiul scripturilor sau pe marginea scripturilor lângă versetul 6. Gândiți-vă în ce fel mărturia Domnului despre Cartea lui Mormon influențează mărturia voastră.
După remarcabila lor experiență, fiecare dintre cei trei martori au îndurat mari încercări și credința lor în Dumnezeu și mărturiile lor despre Evanghelie au fost puse la încercare. În timpul încercărilor lor, toți trei au părăsit Biserica, totuși Martin Harris și Oliver Cowdery s-au întors mai târziu și au rămas credincioși până la sfârșitul vieții lor. Cu toate acestea, niciunul dintre cei trei martori n-a negat vreodată mărturia lui despre Cartea lui Mormon.
Cu toate că noi nu știm care au fost motivele exacte ale fiecăruia dintre cei trei martori de a părăsi Biserica după ce a avut o experiență atât de puternică, avertismentul Domnului către profetul Joseph Smith, consemnat în Doctrină și legăminte 3:4 ne ajută să înțelegem cum se pot întâmpla asemenea lucruri: „Pentru că, deși un om poate avea multe revelații și poate avea puterea de a face multe lucruri puternice, dacă el se fălește cu tăria și disprețuiește sfaturile lui Dumnezeu și urmează ce-i dictează propria lui dorință și poftele lui carnale, el trebuie să cadă și să atragă asupra sa răzbunarea pe care Dumnezeu, care este drept, o va face să cadă asupra lui”. Totuși, fiecare dintre cei trei martori a continuat să depună cu credință mărturie despre Cartea lui Mormon de-a lungul vieții.
Imagine
Oliver Cowdery
Oliver Cowdery a depus mărturie: „Am scris, cu tocul meu, Cartea lui Mormon în întregime (cu excepția câtorva pagini) așa cum a fost rostită ea de buzele profetului Joseph Smith; și el a tradus-o prin darul și puterea lui Dumnezeu, cu ajutorul Urimului și Tumimului sau, cum sunt numite în această carte, «tălmăcitoare sfinte». Am văzut cu ochii mei și am atins cu mâinile plăcile de aur de pe care ea a fost transcrisă… Acea carte este adevărată. Nu a fost scrisă de Sidney Rigdon; nu a fost scrisă de domnul Spaulding. Eu am scris-o așa cum a fost rostită de buzele profetului. Ea conține Evanghelia nepieritoare… Ea conține principiile salvării; dacă voi, ascultătorii mei, veți umbla în lumina ei și vă veți supune preceptelor ei, veți fi salvați în salvare nepieritoare în împărăția lui Dumnezeu de sus” (în „Last Days of Oliver Cowdery”, Deseret News, 13 apr. 1859, p. 48).
Imagine
David Whitmer
Un ziar numit Richmond Democrat a publicat următoarea relatare a lui David Whitmer, care a depus mărturie despre Cartea lui Mormon înainte să moară: „Duminică seara, la 5:30 (22 ian. 1888), domnul Whitmer și-a chemat familia și câțiva prieteni lângă patul său… Apoi, el s-a adresat tuturor celor din jurul patului său cu aceste cuvinte: «Acum trebuie să aveți toți credință în Hristos. Vreau să spun tuturor că Biblia și consemnările nefiților (Cartea lui Mormon) sunt adevărate; puteți spune că m-ați auzit depunându-mi mărturia pe patul de moarte. Fiți cu toții credincioși în Hristos și veți fi răsplătiți potrivit faptelor voastre. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Credința mea este în Hristos pentru totdeauna, în vecii vecilor. Amin»” (Richmond Democrat, 2 febr. 1888, citat în Andrew Jenson, Latter-day Saint Biographical Encyclopedia, 4 vol. [1901], 1:270).
Imagine
Martin Harris
Cu puțin timp înainte să moară, Martin Harris a depus mărturie: „Da, am văzut plăcile pe care era scrisă Cartea lui Mormon; am văzut îngerul; am auzit glasul lui Dumnezeu; și știu că Joseph Smith este un profet al lui Dumnezeu, care deține cheile sfintei preoții” („Ultima mărturie a lui Martin Harris”, consemnată de William Homer într-o declarație depusă sub jurământ, în fața lui J.W. Robinson, 9 apr. 1927, HDC). (Vezi, de asemenea, Doctrine and Covenants Student Manual, [Manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2001], p. 33.)
Citiți Doctrină și legăminte 17:7-9 și marcați promisiunile făcute de Domnul celor trei martori dacă erau credincioși în declararea mărturiilor lor. Observați expresia „scopurile Mele drepte” înversetul 9. Gândiți-vă la scopurile drepte pe care Domnul dorea ca cei trei martori să le îndeplinească prin depunerea mărturiilor lor despre plăcile de aur și Cartea lui Mormon. (Puteți, de asemenea, să revedeți Doctrină și legăminte 17:4 când vă gândiți la această întrebare.)
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la următoarea întrebare: Care ar putea fi unul dintre scopurile drepte pentru care Domnul ar putea să vă ofere o mărturie despre adevărurile pe care doriți să le aflați?
Amintiți-vă că noi putem să dobândim sau să întărim o mărturie atunci când o împărtășim. Președintele Boyd K. Packer, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus:
Imagine
Președintele Boyd K. Packer
„Nu este ceva neobișnuit să avem un misionar care spune: «Cum pot să depun o mărturie înainte de a obține una? Cum pot depune o mărturie că Dumnezeu trăiește, că Isus este Hristos și că Evanghelia este adevărată? Dacă nu am o asemenea mărturie, n-ar fi necinstit acest lucru?»
O, aș vrea să vă pot învăța acest principiu deosebit. O mărturie este dobândită atunci când este depusă! Undeva, în căutarea voastră de a obține o cunoaștere spirituală, există acel «salt al credinței», cum îl numesc filozofii. Este momentul în care ai ajuns la marginea luminii și ai pășit în întuneric pentru a descoperi că drumul este luminat înainte doar un pas sau doi. «Spiritul omului», după cum spun scripturile, într-adevăr, «este o lumină a Domnului». Prov. 20:27.)
Una este să primești o mărturie din ce ai citit sau din ce s-a spus de altcineva; iar acesta este un început necesar; și este cu totul altceva ca Spiritul să-ți confirme în inimă că ce ai mărturisit tu este adevărat. Înțelegi că ea va fi întărită când o împărtășești? Când dai ceea ce ai, va avea loc o reînnoire, cu o creștere!…
A vorbi deschis este un test al credinței voastre” („Candle of the Lord”, Ensign, ian. 1983, p. 54).
Gândiți-vă la o persoană căreia i-ați putea împărtăși mărturia voastră știind că ea ar putea fi în folosul ei dacă o ascultă. Împărtășiți mărturia voastră acelei persoane în această săptămână.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârșitul temelor pentru astăzi, scrieți următoarele: