În luna ianuarie a anului 1847 la Winter Quarters, Nebraska, Brigham Young a primit revelaţia consemnată în Doctrină şi legăminte 136. În această lecţie studiem Doctrină şi legăminte 136:19-42, care cuprinde sfatul Domnului către sfinţi despre cum să acţioneze în timpul călătoriei lor, îi încurajează şi îi îndrumă să ţină toate poruncile lui Dumnezeu.
Domnul sfătuieşte sfinţii cum să acţioneze în timpul călătoriei lor.
Gândiţi-vă la o ocazie pe care aţi avut-o de a interacţiona cu alţi oameni într-un grup. Care erau unele dintre aspectele pozitive ale muncii alături de alţii într-un grup?
Imagine
Oameni lucrând în grădină
Lucrul în grupuri ne permite să ne ajutăm unul pe altul, dar poate şi să creeze provocări.
Când sfinţii au fost forţaţi să părăsească Nauvoo, la începutul anului 1846, şi au început să călătorească spre vest, mulţi erau nepregătiţi pentru această călătorie. Iniţial, sfinţii erau răspândiţi pe o suprafaţă de mulţi kilometri, ceea ce le-a micşorat capacitatea de a se ajuta unul pe altul. Într-o revelaţie primită de preşedintele Brigham Young la Winter Quarters, Nebraska, după aproximativ un an, Domnul i-a instruit pe sfinţi să se organizeze în aşa fel încât să se poată ajuta unul pe altul în timp ce-şi continuau călătoria.
Deşi lucrul în grupuri ne permite să ne ajutăm unul pe altul, poate şi să creeze provocări. Cugetaţi la unele dintre provocările care pot să apară când lucraţi în grupuri.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
Ce sfat aţi citit că urma să-i ajute pe sfinţi să călătorească şi să lucreze împreună?
De ce credeţi că acest sfat ar fi de ajutor?
Cum puteţi pune în practică acest sfat în timp ce interacţionaţi şi lucraţi cu alţi oameni?
Recitiţi versetele 23-24. Observaţi că Domnul i-a sfătuit pe sfinţi să „[înceteze] cu beţia” (D&L 136:24), deşi această revelaţie a fost primită după ce sfinţii primiseră Cuvântul de înţelepciune. Sfinţii au progresat treptat în ţinerea Cuvântului de înţelepciune. Când revelaţia din Doctrină şi legăminte 136 a fost dată, sfinţilor din zilele din urmă nu le era interzis consumul tuturor băuturilor alcoolice, aşa cum ne este nouă acum.
Potrivit celor relatate în Doctrină şi legăminte 136:24, cum trebuie să influențeze cuvintele noastre pe cei din jurul nostru? Pentru a răspunde la această întrebare, completaţi următorul principiu: Cuvintele noastre trebuie În scripturile voastre, puteţi marca expresia care predă acest principiu.
V-ar putea fi util să ştiţi că a edifica înseamnă a înălţa pe cineva din punct de vedere spiritual sau emoţional.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, faceţi următoarele teme:
Răspundeţi la următoarea întrebare: De ce credeţi că era important pentru sfinţi să utilizeze cuvinte edificatoare în timp ce călătoreau împreună?
Descrieţi o experienţă în care aţi auzit pe cineva folosind cuvinte care edificau o altă persoană.
Gândiţi-vă la lucrurile pe care le puteţi spune pentru a edifica pe cei din jurul vostru.
În timp ce citiţi următoarele relatări despre experienţele sfinţilor la începutul călătoriei spre vest, gândiţi-vă cum v-aţi fi simţit dacă ați fi avut aceste experiențe şi de ce erau dornici aceşti sfinţi credincioşi să treacă prin asemenea încercări.
Mary Ann Weston Maughan a scris: „Am fost rugaţi să îngropăm doi membri ai companiei noastre care au murit de holeră în această dimineaţă, un bărbat pe nume Brown şi un copil. Mai sunt mulţi bolnavi în tabără. Toată ziua am putut vedea râul Platte. Am călătorit 24 de kilometri şi am aşezat tabăra la Salt Creek. La scurt timp, a murit încă un copil din grup. L-au îngropat la apus, pe malul pârâului. Mai sunt mulţi bolnavi. Ne întristează faptul că trebuie să ne îngropăm prietenii pe drum. Vremea este foarte caldă” (Mary Ann Weston Maughan journal, 3 volume, 21 iunie 1851, 2:1, Biblioteca de Istorie a familiei, oraşul Salt Lake, ortografia şi punctuaţia modernizate).
Imagine
Clarissa Young Spencer
Clarissa Young Spencer (fiica lui Brigham Young) a scris: „Una dintre cele mai remarcabile calităţi de conducător ale tatălui meu era felul în care se îngrijea de bunăstarea temporală şi de cea socială a oamenilor săi în timp ce-i îndruma în legătură cu nevoile lor spirituale. În timpul acelei mari călătorii de-a lungul câmpiilor, când toată lumea cu excepţia celor plăpânzi a mers pe jos cea mai mare parte a călătoriei, sfinţii se adunau în jurul focului de tabără pentru distracţia de seară, dacă vremea era favorabilă. Se cântau cântece, muzica era interpretată de scripcari, iar bărbaţii şi femeile uitau de oboseala cauzată de faptul că merseseră pe jos peste douăzeci şi patru de kilometri printr-un deşert fără cărări sau drumuri şi dansau cadril. Era felul său de a ridica «moralul» înainte ca acest cuvânt să fi fost vreodată folosit” (cu Mabel Harmer, One Who Was Valiant [1940], p.162).
Ţinând cont de aceste relatări, cum aţi descrie experienţa unora dintre aceşti pionieri sfinţi din zilele din urmă?
Citiţi Doctrină şi legăminte 136:28-29 şi căutaţi sfatul conţinut în aceste versete. Apoi, în jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi un principiu care să descrie ce trebuie să facem atunci când suntem fericiţi şi un principiu care să descrie ce trebuie să facem atunci când suntem trişti.
Gândiţi-vă la momente în care Tatăl Ceresc v-a răspuns la rugăciuni ajutându-vă să fiţi fericiţi. Puteţi împărtăşi o experienţă pe care aţi avut-o unui membru al familiei sau unui prieten.
Amintiţi-vă să-L lăudaţi pe Domnul şi să-I mulţumiţi atunci când sunteţi fericiţi şi să vă rugaţi pentru ajutor atunci când sunteţi trişti.
Folosiţi ce aţi învăţat din sfatul Domnului din versetul 42 pentru a completa următorul principiu: Dacă suntem sârguincioşi , atunci judecăţile Domnului nu se vor abate asupra noastră, credinţa noastră va fi puternică şi duşmanii noştri nu vor triumfa asupra noastră.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarea întrebare: Cum vă poate ajuta acest principiu?
Sfinţii s-au supus poruncilor Domnului. Primul grup de pionieri a părăsit Winter Quarters în data de 5 aprilie 1847. Membrii grupului au călătorit peste 1.600 de kilometri şi au ajuns în Valea Salt Lake spre sfârşitul lunii iulie a anului 1847. În data de 24 iulie 1847, în timp ce preşedintele Brigham Young privea Valea Salt Lake, a primit confirmarea spirituală că sfinţii îşi găsiseră noul cămin. În acel moment, el călătorea în spatele căruţei lui Wilford Woodruff, deoarece era bolnav și avea febră.
Imagine
Preşedintele Wilford Woodruff
Preşedintele Wilford Woodruff a spus următoarele cu privire la momentul în care preşedintele Young a privit Valea Salt Lake: „Când am ajuns… să vedem întreaga vale, mi-am întors căruţa spre vest, iar preşedintele Young s-a ridicat din pat şi s-a uitat împrejur. În timp ce priveam peisajul din faţa noastră, el a fost învăluit într-o viziune timp mai multe minute. El văzuse valea înainte, într-o viziune, iar cu această ocazie a văzut slava viitoare a Sionului şi a lui Israel… Când viziunea s-a terminat, el a spus: «Gata. Acesta este locul potrivit. Mergeţi înainte». Aşa că am condus la tabăra deja formată de cei care ajunseseră înaintea noastră”(Teachings of Presidents of the Church: Wilford Woodruff [2004], p. 146).
De ce a fost important pentru preşedintele Brigham Young şi pentru sfinţi să primească o confirmare despre faptul că Valea Salt Lake era locul potrivit în care să se stabilească? De ce ar fi important pentru voi să aveţi asigurarea că faceţi ceea ce Domnul vrea să faceţi?
Străduiţi-vă să ţineţi toate poruncile şi fiţi atenţi la confirmarea Domnului în vieţile voastre.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele: