După cum ați citit în introducerea lecției din ziua 2, profetul Joseph Smith a primit revelația din Doctrină și legăminte 42 „pentru îndeplinirea promisiunii făcute anterior de Domnul, că «legea» va fi dată în Ohio” (introducerea secțiunii D&L 42). În această a doua lecție despre Doctrină și legăminte 42, care abordează versetele 30-93, veți învăța că Domnul a oferit legi temporale, economice și spirituale îndrumând membrii Bisericii să-i ajute pe cei săraci, să finanțeze diferite acțiuni ale Bisericii și să ajute alți sfinți care au venit în Ohio.
Doctrină și legăminte 42:30-42 cuprinde legea consacrării dată de Domnul. Pentru a vă ajuta să învățați despre această lege și să o înțelegeți, tema voastră este să pregătiți o lecție despre legea consacrării oferită în aceste versete și s-o predați unui membru al familiei sau unui prieten. Veți avea ocazia de a consemna experiența voastră, în jurnalul pentru studiul scripturilor, mai târziu, în cursul lecției de astăzi.
folosiți o bandă adezivă sau o cariocă pentru a trasa o linie pe șase pahare. (Dacă este posibil, folosiți pahare transparente.) Trasați linia de pe fiecare pahar la o înălțime diferită. Apoi, ascundeți sau acoperiți paharele, astfel încât persoana căreia îi predați să nu le vadă;
procurați o carafă cu suficient de multă apă pentru a umple toate paharele până la linia trasată pe ele. (Dacă aveți, puteți pune colorant în apă.)
Arătați carafa persoanei căreia îi predați și spuneți-i că apa reprezintă toată averea și resursele unei comunități. Explicați că, în luna februarie a anului 1831, membrii Bisericii din Kirtland, Ohio, trebuiau să aibă grijă de cei săraci, să ajute pe noii veniți care sacrificau multe pentru a se aduna în Ohio și să ajute la finanțarea acțiunilor Bisericii.
Rugați cursantul vostru să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 42:30 și să afle ce a revelat Domnul în legătură cu cei săraci. Rugați persoana respectivă să marcheze cuvântul consacra.
Imagine
Vârstnicul D. Todd Christofferson
Citiți următoarea definiție a cuvântului consacra, oferită de vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli: „A consacra înseamnă a pune deoparte sau a dedica ceva ca fiind sacru, dedicat scopurilor sfinte” („Reflecții asupra unei vieți consacrate”, Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 16).
Îl puteți invita pe cursantul vostru să scrie această definiție pe marginea scripturilor lui, lângă versetul 30.
Explicați că Doctrină și legăminte 42 conține principii ale unei legi numite legea consacrării. Pentru a vă ajuta cursantul să înțeleagă aceste principii de bază, puteți citi, cu glas tare, următoarea explicație dată de președintele J. Reuben Clark jr., din Prima Președinție:
Imagine
Președintele J. Reuben Clark jr.
„Principiul de bază al [legii consacrării] este că tot ce avem aparține Domnului; prin urmare, Domnul ne poate cere oricare sau toate proprietățile pe care le avem, deoarece Îi aparțin” (în Conference Report, oct. 1942, p. 55).
Rugați-l pe cursantul vostru să rezume ce ne învață Doctrină și legăminte 42:30 despre responsabilitatea noastră față de cei săraci și cei nevoiași. (Cursantul vostru poate da un răspuns asemănător următorului principiu: Trebuie să avem grijă de cei săraci și cei nevoiași. Încurajați-l să marcheze cuvinte sau expresii în acel verset care ne învață acest principiu.)
Arătați paharele goale cu liniile trasate și începeți să le umpleți cu apă din carafă. Umpleți un pahar până la linia pe care ați trasat-o, trei dintre ele peste linia trasată și două sub linie. Explicați că linia trasată pe fiecare pahar reprezintă nevoile și dorințele neprihănite ale unor diferite familii. De exemplu, nevoile unei familii cu un copil pot fi diferite de cele ale unei familii cu cinci copii. Explicați că apa reprezintă averea și resursele fiecărei familii. Paharele care conțin apă sub linie reprezintă familiile care nu au suficienți bani sau suficiente bunuri pentru a-și îndeplini nevoile.
Citiți, cu glas tare, Doctrină și legăminte 42:31 și invitați-l pe cursantul vostru să urmărească în scripturile lui. După aceea, adresați următoarele întrebări:
Care era primul pas pe care acești sfinți trebuiau să-l facă pentru a trăi potrivit legii consacrării? (Să-și ofere bunurile – banii, resursele și proprietățile lor – episcopului.)
Când oferim ceva celor săraci, cui îi oferim, de asemenea, ceva? (Domnului)
Pentru a ilustra membri ai Bisericii consacrându-și proprietățile Bisericii, turnați toată apa din pahare în carafă.
Invitați-l pe cursantul vostru să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 42:32 și să afle care este al doilea pas care trebuie făcut pentru a trăi potrivit legii consacrării. Apoi, întrebați:
Care era al doilea pas care trebuia făcut pentru a trăi potrivit legii consacrării? (Fiecare familie a primit de la episcop o parte din resurse, potrivit nevoilor.)
Explicați că, după ce au dat sau au consacrat proprietățile lor Bisericii, familiile primeau înapoi o proprietate care să le îndeplinească nevoile. Această parte devenea proprietatea personală a familiei. Membrii familiilor erau administratorii proprietății și puteau să o folosească așa cum doreau, dar erau responsabili în fața lui Dumnezeu în ceea ce privea folosirea acesteia.
Turnați apă din carafă umplând fiecare pahar până la linia sa. Explicați că, sub legea consacrării, fiecărei familii i-a fost dat ceva în funcție de nevoile și dorințele ei neprihănite. Aceste hotărâri erau luate de episcop, consultându-se cu capul familiei. Membrii familiilor au înțeles faptul că deținerea unei proprietăți era un dar de la Domnul și, în calitate de administratori ai acesteia, ei erau responsabili să folosească ceea ce au primit pentru a ajuta la clădirea împărăției Domnului.
Arătați apa care a rămas în carafă. Invitați-l pe cursantul vostru să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 42:33-35 și să afle la ce folosea „surplusul” sau ceea ce rămânea din proprietățile consacrate. După aceea, adresați următoarele întrebări:
Cum i-a instruit Domnul pe sfinți să folosească restul proprietăților sau „surplusul”? (Trebuiau să îl folosească pentru a-i ajuta pe cei săraci, a finanța construirea clădirilor Bisericii și a ajuta membrii nevoiași.)
Din ceea ce ați învățat din versetul 34, ce credeți că reprezintă carafa? (Magazia)
Invitați-l pe cursantul vostru să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 42:38 și să găsească un adevăr care îi va ajuta pe oameni să dorească să trăiască potrivit legii consacrării indiferent de circumstanțele lor. Apoi, întrebați:
Ce principiu ne-a învățat Domnul despre a face bine altora? (Răspunsul trebuie să fie asemănător următorului principiu: Când facem bine altora, noi facem aceasta Domnului. Îl puteți îndemna pe cursantul vostru să marcheze acest adevăr în scripturile lui.)
În ce mod i-a ajutat acest adevăr pe sfinți să fie dispuși să-și consacre proprietățile? Cum vă poate ajuta, în viața voastră, faptul de a vă aminti acest principiu?
Când ați simțit că Îl slujiți pe Domnul în timp ce făceați ceva pentru a ajuta pe alții?
Explicați că, deși nu ni se poruncește să trăim potrivit legii consacrării în același mod în care au făcut-o sfinții din perioada de început a Bisericii, legea este în vigoare și astăzi. Citiți, cu glas tare, următoarea declarație a președintelui Spencer W. Kimball și rugați cursanții să fie atenți la ce înseamnă pentru noi, astăzi, să trăim potrivit legii consacrării: „Consacrare înseamnă să îți oferi timpul, talentele și mijloacele pentru a avea grijă de cei nevoiași – fie din punct de vedere spiritual, fie temporal – și pentru a clădi împărăția Domnului” („Welfare Services: The Gospel in Action”, Ensign, nov. 1977, p. 78).
Vă puteți încuraja cursantul să scrie această definiție pe marginea scripturilor lui, lângă versetul 30. După ce ați citit declarația președintelui Kimball, întrebați:
Cât timp și ce talente și mijloace aveți la dispoziție pe care le-ați putea folosi pentru a-i ajuta pe cei nevoiași?
Vorbiți despre un moment în care ați fost binecuvântați de cineva care a oferit din timpul, talentele și mijloacele sale pentru a vă ajuta. Împărtășiți mărturia voastră despre cât de important este să facem bine altora. Când ați terminat, asigurați-vă că-i mulțumiți cursantului pentru participarea la lecția voastră.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieți numele persoanei căreia i-ați predat, precum și data când ați terminat această temă. Scrieți ce credeți că a mers bine în predarea voastră și ce a fost dificil. De asemenea, descrieți cum v-ați simțit binecuvântați când ați trăit potrivit principiului: Când facem bine altora, noi facem aceasta Domnului.
Domnul oferă sfaturi privind moartea și vindecarea.
În Doctrină și legăminte 42:43-55, Domnul ne-a învățat despre moarte și vindecare. El a explicat că moartea este dulce pentru cei care mor în El, dar amară pentru cei care nu fac acest lucru. El a mai spus că cei care sunt bolnavi trebuie să fie „hrăniți cu toată blândețea” (D&L 42:43) și vor primi o binecuvântare a preoției. Unii vor fi vindecați prin intermediul credinței lor în Isus Hristos (vezi D&L 42:48).
Domnul promite să reveleze alte scripturi și să ofere și alte revelații lui Joseph Smith.
În Doctrină și legăminte 42:56-69, profetul Joseph Smith a aflat că Domnul avea să continue să îi ofere revelații pe măsură ce el le căuta. Citiți Doctrină și legăminte 42:61 și identificați un principiu despre primirea revelației. Conducătorii noștri de astăzi conduc și îndrumă Biserica pe baza principiului revelației continue.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieți o afirmație de tipul „dacă-atunci” care exprimă un principiu pe care l-ați învățat din versetul 61.
Domnul îi instruiește pe sfinți cum să treacă peste jigniri.
Gândiți-vă la un moment în care ați văzut o persoană fiind jignită de cuvintele sau faptele unei alte persoane. Citiți Doctrină și legăminte 42:88-89 și găsiți instrucțiunile Domnului legate de ceea ce trebuie să facem dacă cineva ne-a jignit.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la următoarele întrebări:
Care este primul lucru pe care trebuie să-l facem dacă cineva ne-a jignit?
De ce credeți că această abordare ar putea fi utilă?
Din Doctrină și legăminte 42:90-91, aflăm că unele păcate sau jigniri care sunt făcute în public necesită o mărturisire sau o mustrare corespunzătoare făcută în public. Din Doctrină și legăminte 42:92-93, învățăm următorul principiu: Jignirile făcute în secret trebuie rezolvate în secret.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieți de ce credeți că este cel mai bine ca jignirile făcute în secret să fie rezolvate în secret.
Este nevoie de curaj pentru a aborda o persoană care v-a jignit. Rugați-vă să aveți ajutorul Tatălui Ceresc când încercați să rezolvați, în mod corespunzător, resentimentele pe care le aveți față de alții.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârșitul temelor pentru astăzi, scrieți următoarele: