În Doctrină și legăminte 124:84-145 este consemnată o revelație primită în data de 19 ianuarie 1841, care cuprinde sfatul Domnului adresat în mod individual unor membri ai Bisericii. El a numit, de asemenea, pe cei care urmau să slujească în diferite poziții de conducere ale preoției. În luna martie a anului 1841, profetul Joseph Smith a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 125, în care Domnul a revelat voința Sa cu privire la adunarea sfinților în Teritoriul Iowa. În data de 9 iulie 1841, profetul Joseph Smith a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 126, în care Domnul i-a spus lui Brigham Young că nu mai era nevoie ca el să-și părăsească familia pentru a sluji în misiuni.
Gândiți-vă la un moment în care ați primit sfaturi de la cineva care dorea să vă ajute. Ați urmat acele sfaturi? De ce da sau de ce nu?
Imagine
Tânăr băiat împreună cu episcopul
În Doctrină și legăminte 124:84-118, Domnul a dat sfaturi în mod individual anumitor membri ai Bisericii, promițând mari binecuvântări dacă ei erau supuși. Citiți fragmentele următoare, căutând asemănări între sfaturile date acestor oameni. (Poate fi util să știți că sfat se referă la consiliere, îndrumare sau instruire. Puteți marca sfaturile asemănătoare.)
Recapitulați versetele pe care le-ați citit, căutând binecuvântările pe care Domnul le-a promis dacă acești oameni urmau sfaturile oferite de El. În spațiul prevăzut, enumerați binecuvântările pe care Domnul le-a promis:
Un principiu pe care-l învățăm din aceste versete și care se aplică tuturor copiilor Lui Dumnezeu este că, dacă ascultăm de sfatul profeților, ne va fi bine.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la următoarele întrebări:
Ce sfaturi concrete a oferit președintele Bisericii în ultimii ani?
Când ați fost binecuvântați pentru că ați urmat sfaturile profeţilor?
Citiți Doctrină și legăminte 124:84 și căutați ce a spus Domnul că făcea un membru al Bisericii, pe nume Almon Babbitt, în loc să asculte de sfatul Președinției Bisericii. Poate fi util să știți că „un vițel de aur” se referă la idolul sau dumnezeul fals pe care Aaron l-a făcut pentru copiii lui Israel în timp ce profetul Moise se afla pe muntele Sinai (vezi Exodul 32). Este un simbol al lucrurilor lumești care ne pot distrage și ne pot împiedica să primim binecuvântări spirituale.
Potrivit celor consemnate în versetul 84, „vițelul de aur” al lui Almon Babbitt era dorința lui de a fi recunoscut sfatul său în locul sfatului Primei Președinții.
Citiți avertizarea președintelui Spencer W. Kimball în legătură cu multitudinea de dumnezei falși pe care oamenii îi preaslăvesc azi și reflectați asupra modului prin care acești idoli moderni pot să înlocuiască ascultarea sfatului profeților în viață:
Imagine
Președintele Spencer W. Kimball
„Idolii moderni sau dumnezeii falși pot lua forma îmbrăcămintei, a caselor, a afacerilor, a aparatelor, a automobilelor, a ambarcațiunilor de agrement și a altor numeroase lucruri materiale ce ne pot abate de la cărarea care duce la Dumnezeire. Ce contează că dumnezeul fals nu are forma unui idol?…
Lucrurile care nu sunt materiale pot deveni, tot atât de ușor, dumnezei falși. Titlurile universitare, premiile conferite pentru a recunoaște realizările sportive, funcțiile pot deveni idoli… Diploma de absolvire [a facultății], bogăția și siguranța care vin odată cu ea par atât de dezirabile, încât [a sluji] într-o misiune trece pe locul al doilea. Unii neglijează slujirea în Biserică în timpul anilor de facultate, simțind că trebuie să dea prioritate instruirii seculare și ignorând legămintele spirituale pe care le-au făcut…
Mulți preaslăvesc vânătoarea, pescuitul, vacanțele, picnicurile de la sfârșit de săptămână și plimbările. Alții au drept idoli jocurile sportive, baseball-ul, fotbalul, coridele sau golful. Aceste preocupări ne împiedică de cele mai multe ori să-L preaslăvim pe Domnul și să slujim la clădirea împărăției lui Dumnezeu. Pentru cei care sunt implicați, această avertizare poate să nu pară ceva serios, totuşi, aceasta arată cui îi sunt loiali și supuși.
O altă imagine pe care oamenii o preaslăvesc este cea a puterii și a prestigiului. Mulți vor călca în picioare valorile spirituale și, deseori, pe cele morale în ascensiunea lor spre succes. Acești dumnezei ai puterii, bogăției și influenței necesită multă atenție și efort și sunt la fel de reali ca vițelul de aur construit în pustiu de copiii lui Israel” (The Miracle of Forgiveness [1969], p. 40-42).
Imagine
Monede și bancnote
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la următoarea întrebare: Care sunt unele dintre căile prin care oamenii ar putea să pună sfatul lor înaintea celui pe care ni-l dă Domnul astăzi prin profeții Săi?
Amintiți-vă, puteți avea încredere să urmați sfatul și instrucțiunile profeților deoarece ei rostesc cuvintele Domnului (vezi D&L 1:38).
Domnul îi numește pe aceia care urmau să slujească în diferite poziții de conducere ale preoției.
Enumerați unele dintre pozițiile de conducere ale preoției în cadrul Bisericii:
În Doctrină și legăminte 124:123-145, Domnul a numit, în mod individual, persoane care să slujească în diverse poziții de conducere ale preoției. Citiți versetele 123-142 și căutați poziții de conducere ale preoției menționate de Domnul. Adăugați-le pe cele care nu se găseau în lista voastră.
Citiți Doctrină și legăminte 124:143 și căutați motivul pentru care Domnul cheamă conducători ai preoției și oferă chei ale preoției.
Din acest verset, aflăm următorul adevăr: Domnul cheamă conducători ai preoției să guverneze lucrarea de slujire și să ajute la desăvârșirea sfinților. (Lucrarea de slujire și desăvârșire a sfinților se referă la munca prin care toți copiii Tatălui Ceresc sunt ajutați să se apropie de El și să se întoarcă în prezența Sa fiind demni.) Puteți marca în scripturile voastre cuvintele sau expresiile care ne învață acest adevăr.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieți despre unul sau două moduri în care conducătorii voștri ai preoției v-au ajutat să vă apropiați de Tatăl vostru Ceresc.
Domnul poruncește sfinților să se adune în locurile pe care El le-a desemnat.
După ce sfinții au fost alungați din Missouri, în iarna dintre anii 1838-1839, ei au pornit spre Illinois și Iowa, unde s-au stabilit pe ambele maluri ale râului Mississippi. Revelația consemnată în Doctrină și legăminte 125 a fost primită în luna martie a anului 1841 și dezvăluie voința Domnului cu privire la sfinții din teritoriul statului Iowa. Pe măsură ce citiți Doctrină și legăminte 125, căutați instrucțiunile date de Domnul acestor sfinți.
Lui Brigham Young nu i se mai cere să-și părăsească familia pentru a sluji în alte misiuni.
Imaginați-vă cum ar fi să vă părăsiți familia pentru a sluji în misiuni pentru Domnul pe perioada următoarelor cinci veri și, apoi, să fiți chemați să slujiți într-o misiune într-o țară străină, timp de aproape doi ani. Cum v-ați simți să vă părăsiți familia de atâtea ori? Cum v-ați simți dacă ați fi responsabili de asigurarea nevoilor familiilor voastre?
După ce Brigham Young s-a alăturat Bisericii în aprilie 1832, el a slujit în șapte misiuni în perioada următorilor nouă ani. Prima sa misiune a fost în timpul iernii care a urmat botezului său. Alte cinci, inclusiv participarea în Tabăra Sionului, au avut loc în fiecare vară din anul 1833 până în anul 1837. Aceste misiuni au durat între trei și cinci luni. În anul 1839, Brigham Young, împreună cu ceilalți apostoli, au fost chemați să slujească într-o misiune în Marea Britanie. Ei au urmat instrucțiunile Domnului de a pleca în această misiune din Far West, Missouri, la data de 26 aprilie 1839 (vezi D&L 118). Brigham și alți apostoli au petrecut următoarele câteva luni în Iowa și Illinois, continuând pregătirile pentru călătoria în Marea Britanie. O epidemie de malarie a lovit acea zonă în vara anului 1839 și ei, de asemenea, s-au îmbolnăvit.
Imagine
Președintele Brigham Young
Citiți următoarea declarație a lui Brigham Young, căutând dovezi în legătură cu atitudinea pe care Brigham o avea față de slujirea pentru Domnul, în pofida faptului că era atât de bolnav încât nici nu putea să se urce în căruță fără ajutor atunci când a trebuit să plece: „Eram hotărât să merg în Anglia sau să mor încercând. Decizia mea fermă era că aveam să fac tot ce mi se cerea să fac în Evanghelia vieții și a salvării sau să mor încercând să fac aceasta” (Teachings of Presidents of the Church: Brigham Young [1997], p. 5).
Slujirea misionară a lui Brigham Young a necesitat sacrificii și din partea familiei sale. Citiți următorul rezumat al situației în care se afla familia lui Brigham atunci când el a plecat în misiunea din Marea Britanie.
Brigham Young a plecat din Montrose, Iowa, către Marea Britanie, în data de 14 septembrie 1839, la doar zece zile după ce soţia sa, Mary Ann, născuse cel de-al patrulea copil al lor. Mary Ann suferea, la rândul ei, de malarie. Aceasta era a cincea oară de când erau căsătoriți când Brigham era trimis într-o misiune. După ce au fost alungați cu un an înainte din casa lor și și-au pierdut majoritatea bunurilor din Missouri, ei erau săraci lipiți pământului. Brigham a putut să-i lase lui Mary Ann doar 2,72 dolari pentru nevoile familiei. Brigham și Mary Ann au avut încredere că Domnul le va asigura cele necesare și se bazau pe o promisiune din partea Domnului că va avea grijă de familiile apostolilor în timp ce aceștia erau plecați în misiuni (vezi D&L 118:3).
În timp ce vârstnicii Brigham Young, Heber C. Kimball și George A. Smith călătoreau către estul Statelor Unite pentru misiunea din Marea Britanie, „Brigham căuta în cufărul său și găsea mereu suma exactă de care avea nevoie pentru următoarea călătorie cu trăsura. A crezut că Heber punea bani în fond, dar, mai târziu, a descoperit că el nu făcuse acest lucru. Frații și-au început călătoria cu 13 dolari şi cincizeci de cenți proveniți din donații, totuși, au cheltuit peste 87 de dolari pentru călătoriile cu trăsura. Ei nu au avut nicio idee despre cum a ajuns restul de bani în cufăr, «exceptând faptul că un agent nevăzut din lumea cerurilor intervenise pentru a ajuta la înaintarea lucrării de predicare a Evangheliei» [în Leonard J. Arrington, Brigham Young: American Moses [1985], p. 77]” (Church History in the Fulness of Times Student Manual, a 2-a ediție [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 228.)
Imagine
Insulele Britanice
Brigham Young a îndrumat munca misionară în Insulele Britanice.
În timp ce a condus extinderea muncii misionare de la un capăt la celălalt al Insulelor Britanice, Brigham Young a demonstrat mari aptitudini spirituale și administrative. Sub îndrumarea lui Brigham Young și a celorlalți apostoli, Biserica a cunoscut o creștere extraordinară în Marea Britanie. Până la sfârșitul lunii aprilie a anului 1841, momentul în care majoritatea apostolilor și-au terminat misiunile în Insulele Britanice, peste 5.000 de oameni se alăturaseră Bisericii, aproximativ 1.000 dintre aceștia emigrând către Nauvoo cu câteva luni mai devreme.
„Această misiune a fost un prilej important de instruire și maturizare pentru Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Brigham Young a putut să-și întărească abilitățile de conducere pe care avea să fie chemat să le folosească în curând în Nauvoo… Prin încercările și sacrificiile din Marea Britanie, cât și prin munca depusă pentru un scop comun, Cei Doisprezece au fost uniți într-un mod care a oferit Bisericii conducători puternici în anii ulteriori” (Church History in the Fulness of Times, p. 234).
După ce a condus munca misionară a Bisericii în Marea Britanie, Brigham Young a sosit în Nauvoo, Illinois, la data de 1 iulie 1841. Opt zile mai târziu, profetul Joseph Smith a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 126.
Citiți Doctrină și legăminte 126:1-3 și căutați ce i-a spus Domnul lui Brigham despre slujirea sa. Când ați simțit că Domnul este mulțumit de slujirea voastră?
Din ceea ce aflați din versetele 1-2, completați următorul principiu referitor la slujirea pe care o oferim: Dacă muncim cu sârguință pentru Domnul, El va ofrandele noastre neprihănite.
„După ce această revelație a fost primită, el a putut să petreacă mai mult timp cu familia sa decât a avut posibilitatea în anii precedenți și, în plus, Brigham Young a fost în preajma profetului Joseph Smith în marea parte a timpului (douăzeci și opt din ultimele treizeci și șase de luni din viața lui Joseph).
Pare clar faptul că Domnul, cunoscând viitorul lui Brigham Young și viitorul Bisericii, l-a ținut pe Brigham aproape de Joseph pentru a învăța ceea ce trebuia să știe pentru a conduce Biserica după moartea lui Joseph” (Doctrine and Covenants Student Manual, ediția a doua [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2001], p. 313).
Imagine
Statuie a lui Brigham Young și Joseph Smith
Datorită legăturii apropiate cu profetul Joseph Smith, Brigham Young a învățat ceea ce avea nevoie să știe pentru a conduce Biserica după moartea lui Joseph.
Deși lui Brigham Young nu i s-a mai cerut să-și părăsească familia pentru a sluji în alte misiuni, el va sluji în câteva misiuni scurte înainte de moartea profetului. Domnul a acceptat ofranda în neprihănire și eforturile sârguincioase depuse de Brigham Young în cadrul lucrării Sale.
Gândiți-vă la ocaziile pe care le aveți să slujiți Domnului. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieți câteva propoziții în care să explicați cum puteți urma exemplul conducătorilor precum Brigham Young pentru a lucra cu sârguință atunci când aceste ocazii se ivesc.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârșitul temelor pentru astăzi, scrieți următoarele: