În ziua de 4 decembrie 1831, profetul Joseph Smith a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 72, prin care Domnul a chemat un nou episcop în Ohio și a revelat unele dintre îndatoririle sale. În secțiunea Doctrină și legăminte 73, oferită în luna ianuarie a anului 1832, Domnul i-a îndrumat pe Joseph Smith și pe Sidney Rigdon să reînceapă munca lor de traducere a Bibliei. Ca rezultat al muncii de traducere, Domnul a oferit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 74, care este o explicație a celor menționate în 1 Corinteni 7:14.
Domnul îl cheamă pe Newel K. Whitney ca episcop în Ohio.
Ați primit vreodată o chemare sau ați fost rugați să faceți ceva dificil în Biserică și v-ați simțit copleșiți sau incapabili să faceți acel lucru? Citiți Doctrină și legăminte 72:1-2 și căutați chemarea care trebuia înfăptuită în Ohio („această parte a viei Domnului”).
În vara anului 1831, episcopul Edward Partridge, primul episcop chemat în Biserică, s-a mutat din Kirtland, Ohio, la aproximativ 1.500 de km depărtare, în vest, în Independence, Missouri, pentru a sluji ca episcop în Sion. Prin urmare, Domnul a declarat că este nevoie de un nou episcop în Ohio. Citiți Doctrină și legăminte 72:3-6 și identificați expresiile care explică de ce sfinții din Ohio, care erau administratori și țineau legea consacrării, aveau nevoie de un episcop. (Legea consacrării v-a fost prezentată în cadrul lecției „Unitatea 10: ziua 3” pentru Doctrină și legăminte 42:30-42 din acest îndrumar de studiu.)
Gândiți-vă la cum vă ajută episcopul sau președintele vostru de ramură să fiți răspunzători față de responsabilitățile pe care le aveți ca membri ai Bisericii în zilele noastre.
Când Newel K. Whitney a fost chemat ca episcop în Ohio, el a simțit că nu era demn să slujească în această chemare. Următoarele informații venite de la nepotul său, vârstnicul Orson F. Whitney, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne ajută să înțelegem cum s-a simțit și ce a învățat Newel K. Whitney despre chemarea sa și de unde venea aceasta:
Imagine
Orson F. Whitney
„Gândul de a-și asuma această responsabilitate importantă (oficiul de episcop) a fost aproape mai mult decât a putut duce. Deși puțini bărbați erau mai calificați pentru o astfel de poziție în ce privea abilitățile firești, el era neîncrezător în abilitatea sa și [se simțea] incapabil să îndeplinească acea obligație măreață și sfântă. În nedumerirea sa, el a apelat la profet:
«Nu mă văd ca fiind episcop, frate Joseph; dar dacă tu spui că este voia Domnului, voi încerca».
«Nu trebuie să crezi numai în cuvântul meu», a răspuns profetul cu blândețe, «du-te și întreabă-L pe Tatăl».
Newel… a fost hotărât să facă așa cum l-a sfătuit [profetul]. Rugăciunea sa umilă și sinceră a primit un răspuns. În liniștea nopții și solitudinea camerei sale, el a auzit o voce din cer: «Tăria ta este în Mine». Cuvintele au fost puține și simple, dar au avut multă însemnătate. Îndoielile sale s-au risipit ca roua înainte de ivirea zorilor. El l-a căutat îndată pe profet, i-a spus că era mulțumit și că era dispus să accepte oficiul în care fusese chemat” (în B. H. Roberts, A Comprehensive History of the Church, 1:271).
Răspundeți la următoarea situație în jurnalul pentru studiul scripturilor: Imaginați-vă că un prieten sau un membru al familiei primește o chemare în Biserică și se simte copleșit și incapabil să îndeplinească acea chemare. Pe baza a ceea ce ați învățat din Doctrină și legăminte 72 și din experiența pe care a avut-o Newel K. Whitney în ceea ce privește chemarea sa, scrieți câteva rânduri cu sfaturi sau mărturii pe care le-ați da pentru a ajuta acea persoană să se simtă încrezătoare în a accepta și a-și îndeplini chemarea.
Președintele Henry B. Eyring, din Prima Președinție, ne-a învățat, de asemenea, despre sursa chemărilor de a sluji în Biserică:
Imagine
Președintele Henry B. Eyring
„Tuturor, bărbați sau femei, fete sau băieți, care ați fost chemați sau veți fi chemați, vă dau un sfat. Sunt câteva lucruri despre care trebuie să știți că sunt adevărate…
În primul rând, sunteți chemați de Dumnezeu. Domnul vă cunoaște. El știe cine trebuie să slujească în fiecare poziție din Biserica Sa. El v-a ales pe dumneavoastră… Persoana care a fost inspirată să vă recomande pentru această chemare nu a făcut acest lucru pentru că vă simpatiza sau pentru că aveau nevoie ca cineva să îndeplinească o anumită sarcină. Ea s-a rugat și a primit un răspuns că dumneavoastră trebuie să fiți cel chemat.
Persoana care v-a chemat nu a luat această decizie doar pentru că a aflat dintr-un interviu că sunteți demni și dornici să slujiți. Ea s-a rugat să afle care este voia Domnului cu privire la dumneavoastră. Prin rugăciune și revelație venite din partea celor care au autoritatea lui Dumnezeu vă aflați în această situație” („Ridicați-vă la înălțimea chemării dumneavoastră”, Liahona, nov. 2002, p. 75-76).
Răspundeți la următoarea întrebare în jurnalul pentru studiul scripturilor: Cum vă ajută înțelegerea faptului că toate chemările de slujire din Biserica Domnului vin de la Dumnezeu să acceptați și să vă străduiți cu sârguință să vă îndepliniți chemările?
În jurnalul pentru studiul scripturilor, enumerați toate îndatoririle și responsabilitățile, la care vă puteți gândi, ale episcopilor și președinților de ramură.
În Doctrină și legăminte 72:9-26, Domnul a revelat unele din îndatoririle episcopului Newel K. Whitney. Îndatoririle pe care Domnul le-a dat erau, în primul rând, legate de rolul episcopului Whitney în conformitate cu legea consacrării. Cu toate acestea, câteva dintre responsabilitățile episcopilor și președinților de ramură din Biserica de azi au legătură cu îndatoririle primilor episcopi ai Bisericii.
Citiți Doctrină și legăminte 72:10-12 și căutați îndatoririle pe care Domnul le-a dat episcopului Whitney. Încercuiți orice îndatorire pe care ați menționat-o în jurnalul pentru studiul scripturilor care este asemănătoare celor descrise în aceste versete.
Câteva dintre îndatoririle pe care Domnul le-a dat episcopului Whitney pentru a le îndeplini sunt asemănătoare responsabilităților episcopilor de astăzi. Citiți Doctrină și legăminte 72:16-18 și aflați ce trebuia să le dea episcopul Whitney membrilor Bisericii care se mutau în Missouri.
Sfinții care se mutau în Missouri trebuiau să-i aducă episcopului Partridge, episcopul din Sion, un certificat prin care se atesta că erau demni să primească o moștenire în Sion. În zilele noastre, recomandările pentru templu servesc drept „certificat” pe care episcopii și președinții de ramură îl dau membrilor Bisericii pentru a certifica faptul că sunt demni de a intra în templele sfinte.
Din revelația cu privire la îndatoririle episcopului Whitney putem învăța că episcopii și președinții de ramură se ocupă de administrarea problemelor temporale și spirituale ale Bisericii în episcopiile și ramurile lor. (Cuvântul temporal se referă la lucruri care țin de viața fizică, cum ar fi îmbrăcăminte, alimente, proprietate și bani.)
Gândiți-vă la modurile în care este binecuvântată viața voastră deoarece Domnul l-a chemat pe episcopul sau pe președintele vostru de ramură să vă slujească pe voi și pe familiile voastre.
Domnul îi îndrumă pe Joseph Smith și pe Sidney Rigdon să continue traducerea Bibliei.
Imagine
Joseph Smith traducând Biblia
Citiți introducerea secțiunii Doctrină și legăminte 73 și aflați ce făceau profetul Joseph Smith și Sidney Rigdon începând cu luna decembrie a anului 1831.
Joseph Smith și Sidney Rigdon predicau pentru a combate dezinformarea despre Biserică, care avea loc ca urmare a publicării scrisorilor lui Ezra Booth. În Doctrină și legăminte 73:1-2, Domnul a revelat că vârstnicii care, de asemenea, predicau, trebuiau să continue să facă acest lucru până la următoarea conferință. Această conferință urma să aibă loc două săptămâni mai târziu.
Citiți Doctrină și legăminte 73:3-4 și aflați asupra cărei lucrări le-a poruncit Domnul lui Joseph și lui Sidney să se concentreze în acea perioadă. Această „muncă de traducere” asupra căreia trebuiau să se concentreze Joseph și Sidney era revizuirea inspirată a Bibliei. Multe dintre revizuirile inspirate ale lui Joseph Smith se găsesc acum în Ghid pentru scripturi. Cartea lui Moise și Joseph Smith – Matei din Perla de mare preț sunt, de asemenea, traduceri inspirate.
Imaginați-vă că slujiți ca misionari cu timp deplin ai Bisericii. În timp ce vorbiți cu un cuplu căsătorit, simpatizanți ai Bisericii, aflați că ei au avut un fiu care a murit când acesta avea doar câteva luni. Conducătorul religios al cuplului le-a spus acestora că băiatul nu putea fi în ceruri deoarece nu fusese botezat înainte să moară. Părinții simt o durere imensă deoarece și-au pierdut copilul și cred că bebelușul lor nu are parte de salvare.
Ce le-ați spune acestor părinți? (Veți avea ocazia de a scrie răspunsul vostru mai târziu în cadrul acestei lecții).
Doctrină și legăminte 74 conține explicația Domnului despre 1 Corinteni 7:14. Citiți Doctrină și legăminte 74:1, în care se află cuvintele apostolului Pavel din 1 Corinteni 7:14. Cuvintele necredincios, necredincioasă din versetul 1 fac referire la iudeii care nu au acceptat Evanghelia lui Isus Hristos. Pavel nu spunea că o persoană poate fi salvată datorită neprihănirii soțului sau soției sale, ci faptul că, dacă unul dintre soți s-ar converti, acest lucru ar putea aduce o influență purificatoare în cadrul familiei. Expresia „altminteri, copiii voștri ar fi necurați” din 1 Corinteni 7:14 a fost folosită pentru a justifica practicarea botezului pruncilor.
Citiți Doctrină și legăminte 74:2-6 și căutați problemele care au apărut în vremea apostolului Pavel, când unul dintre soți se convertea la Evanghelia lui Isus Hristos, iar celălalt practica încă legea lui Moise.
Ispășirea lui Isus Hristos a împlinit legea lui Moise și circumcizia nu mai era necesară. Cu toate acestea, evreii care țineau legea lui Moise credeau că toți copiii de sex masculin erau necurați dacă nu erau circumscriși, lucru care era făcut de obicei când copilul avea opt zile. În Doctrină și legăminte 74:2-6, Domnul a explicat cum această credință falsă despre starea spirituală a copiilor și despre practicarea circumciziei a cauzat probleme în familiile în care un părinte credea în Evanghelia lui Isus Hristos, iar altul în legea lui Moise. Conflicte similare cu privire la crezuri și practici religioase pot apărea azi în familii în care unul dintre soți este membru al Bisericii, iar altul nu.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieți ce l-ați învăța pe acel cuplu căsătorit care crede că băiețelul său decedat nu poate fi în ceruri. Cum i-ați putea ajuta să înțeleagă doctrina predată în aceste versete că toți copiii mici sunt puri, fiind sfințiți prin ispășirea lui Isus Hristos?
Vârstnicul Shayne M. Bowen, din Cvorumul celor Șaptezeci, a împărtășit o experiență pe care a avut-o ca tânăr misionar cu timp deplin în Chile. Observați efectul pe care l-a avut învățarea doctrinei adevărate, care ne învață că toți copiii mici sunt sfințiți prin ispășirea lui Isus Hristos, asupra femeii căreia îi predicau vârstnicul Bowen și colegul său.
Imagine
Vârstnicul Shayne M. Bowen
„Sora Ramirez asimila repede ceea ce-i predam în timpul lecțiilor. Era nerăbdătoare să învețe toată doctrina propovăduită de noi. Într-o seară, în timp ce discutam despre botezul copiilor mici, am propovăduit despre faptul că pruncii sunt nevinovați și nu au nevoie de botez. Am invitat-o să citească din Cartea lui Moroni [Moroni 8:10-12]…
După ce a citit acest verset, sora Ramirez a început să plângă. Colegul meu și cu mine eram nedumeriți. Am întrebat: «Soră Ramirez, am spus sau am făcut ceva care v-a jignit?».
Ea a spus: «O, nu, dragă vârstnic, nu ai greșit cu nimic. Cu șase ani în urmă, am avut un băiețel. A murit înainte să fi apucat să-l botezăm. Preotul nostru ne-a spus că, deoarece nu fusese botezat, avea să stea în purgatoriu întreaga eternitate. Timp de șase ani, inima mi-a fost apăsată de durere și de remușcări. După ce am citit acest verset, știu, prin puterea Duhului Sfânt, că este adevărat. Am simțit că mi-a fost luată o mare povară și acestea sunt lacrimi de bucurie»…
După șase ani de suferință și durere aproape insuportabile, adevărata doctrină, revelată de Tatăl iubitor din Cer printr-un profet în viață, a adus un sentiment plăcut, de pace acestei femei chinuite. Sora Ramirez și copiii ei, care aveau opt ani și peste opt ani, au fost botezați” („Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi”, Ensign sau Liahona, nov. 2012, p. 15-16).
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârșitul temelor pentru astăzi, scrieți următoarele: