Predarea, nu este chemare mai mare

În acest număr, care cuprinde cuvântările la conferinţă, sunt puse la dispoziţie resurse suplimentare care să completeze Aaronic Priesthood Manual 3 şi Young Women Manual 3. În zonele în ale căror limbi aceste manuale nu au fost traduse, sunt puse la dispoziţie următoarele selecţii din Predarea, nu este chemare mai mare (nr. de catalog 36123), care îi vor ajuta pe conducători, învăţători şi părinţi să-şi perfecţioneze modul de predare.

SĂ AJUTĂM OAMENII SĂ-ŞI ASUME RESPONSABILITATEA ÎNVĂŢĂRII EVANGHELIEI

Responsabilitatea fiecărui om de a învăţa Evanghelia

Într-o scrisoare despre studiul Evangheliei, vârstnicul Bruce R. McConkie a scris: „Acum, să ajungem la… o concluzie care va avea o semnificaţie importantă pentru salvarea noastră veşnică. Este aceea că fiecare persoană trebuie să înveţe ea însăşi doctrinele Evangheliei. Nimeni altcineva nu o poate face în locul ei. Fiecare persoană este singură atunci când este vorba despre o bursă şcolară pentru studiul Evangheliei; fiecare are acces la aceleaşi scripturi şi este îndreptăţită să primească îndrumarea aceluiaşi Spirit Sfânt; fiecare trebuie să plătească preţul stabilit de Providenţa divină dacă vrea să câştige perla de mare preţ.

Acelaşi principiu guvernează atât învăţarea adevărului, cât şi modul de a trăi în armonie cu standardele acestuia. Nimeni nu se poate pocăi pentru şi în locul altcuiva; nimeni nu poate să ţină poruncile în locul şi în folosul altcuiva; nimeni nu poate să fie salvat în numele altcuiva. Şi nimeni nu poate să dobândească o mărturie sau să înainteze în lumină şi în adevăr către slavă veşnică pentru altcineva decât pentru el însuşi. Atât cunoaşterea adevărului, cât şi binecuvântările care vin la cei care se conformează principiilor adevărate sunt lucruri personale. Şi, aşa cum un Dumnezeu drept oferă aceeaşi salvare fiecărui suflet care trăieşte aceleaşi legi, tot aşa El oferă aceeaşi înţelegere despre adevărurile Sale veşnice tuturor celor care vor plăti preţul căutătorului de adevăr.

Procesul Bisericii pentru dobândirea cunoaşterii este, după cum urmează:

fiecărei persoane îi revine responsabilitatea de a dobândi o cunoaştere a adevărului prin propriile sale eforturi;
apoi, familiile trebuie să-şi înveţe membrii propriei lor familii. Părinţilor li s-a poruncit să-şi crească copiii în lumină şi în adevăr. Căminul trebuie să fie centru principal de predare în viaţa unui sfânt al zilelor din urmă;
pentru a ajuta familiile şi pe fiecare persoană, Biserica, având un rol de slujire, oferă multe oportunităţi de predare şi de învăţare. Ni s-a poruncit să ‘ne [învăţăm] unul pe altul doctrina împărăţiei’ (D&L 88:77). Aceasta se face în adunările de împărtăşanie, în conferinţe şi în alte adunări, prin învăţătorii de acasă, în clasele de preoţie şi în cele auxiliare, prin intermediul seminarului şi al institutului şi prin sistemul educaţional al Bisericii” („Finding Answers to Gospel Questions”, in Charge to Religious Educators, a treia ediţie [1994], p. 80).

Rolul învăţătorului de a ajuta oamenii să înveţe Evanghelia

Cunoscând faptul că oamenii sunt responsabili să înveţe Evanghelia, ne putem întreba: Care este rolul învăţătorului? Este acela de a ajuta oamenii să-şi asume responsabilitatea de a învăţa Evanghelia – să trezească în ei dorinţa de a studia, de a înţelege, de a trăi conform Evangheliei şi de a le arăta cum să facă aceasta.

Sora Virginia H. Pearce, care a slujit ca primă consilieră în preşedinţia generală a Tinerelor Fete, a spus:

„Obiectivul unui învăţător este mai mare decât acela de a oferi o lecţie despre adevăr. Este acela de a invita Spiritul şi de a folosi tehnici care vor mări posibilitatea cursantului de a descoperi adevărul şi de a fi motivat să-l pună în practică …

Imaginaţi-vă sute de mii de clase în fiecare duminică, fiecare cu un învăţător care înţelege că ‘învăţarea trebuie să fie făcută de către elev. Prin urmare, elevul este acela care trebuie pus la treabă. Când un învăţător este în centrul atenţiei, când devine vedeta spectacolului, când vorbeşte numai el şi monopolizează activitatea prin tot felul de mijloace, este aproape sigur că el împiedică procesul de învăţare al cursanţilor’ [Asahel D. Woodruff, Teaching the Gospel (1962), p. 37].

Un învăţător experimentat nu se gândeşte la ‘Ce voi face astăzi la curs?’, ci se întreabă: ‘Ce vor face cursanţii mei astăzi la curs? ’; nu se întreabă: ‘Ce voi preda astăzi?’, ci mai degrabă: ‘Cum îmi voi ajuta studenţii să descopere ceea ce trebuie să cunoască?’ [Teaching the Gospel: A Handbook for CES Teachers and Leaders (1994), p. 13]. Învăţătorul experimentat nu-şi doreşte cursanţi care părăsesc clasa vorbind despre cât de grozav şi deosebit este învăţătorul. Acest învăţător îşi doreşte cursanţi care pleacă vorbind despre cât de grozavă este Evanghelia!” (în Conference Report, oct. 1996, p. 13-14; sau Ensign, nov. 1996, p. 12).

Învăţătorii care îşi înţeleg adevărata responsabilitate respectă libertatea fiecărei persoane căreia îi predau. Ei se bucură când cei cărora le predau studiază singuri scripturile, când descoperă singuri principii ale Evangheliei şi când îşi aduc o contribuţie importantă la discuţii. Învăţătorii au cel mai mare succes atunci când cursanţii studiază cu sârguinţă, cresc în cunoaşterea Evangheliei şi primesc tărie de la Dumnezeu.

Învăţătorii foarte buni nu-şi asumă meritele pentru învăţarea şi progresul acelora cărora le predau. Asemenea grădinarilor care sădesc şi au grijă de roade, ei se străduiesc să creeze cele mai bune condiţii de învăţare. Apoi, ei Îi aduc mulţumiri lui Dumnezeu când văd progresul celor cărora le predau. Pavel a scris: „Aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească” (1 Corinteni 3:7).

Să încurajăm bizuirea pe forţele proprii în ceea ce priveşte învăţarea Evangheliei

Sugestiile următoare vă pot ajuta să-i încurajaţi pe alţii să-şi asume responsabilitatea de a învăţa Evanghelia:

hrăniţi-vă propriul entuziasm pentru studiul scripturilor şi al învăţăturilor profeţilor din zilele din urmă. Entuziasmul dumneavoastră îi poate inspira pe cei cărora le predaţi să vă urmeze exemplul;
în timp ce predaţi, direcţionaţi întotdeauna atenţia către scripturi şi către învăţăturile profeţilor din zilele din urmă. Aceasta îi va ajuta pe membri să aprecieze cât de valoros şi important este cuvântul lui Dumnezeu;
adresaţi întrebări care le cer cursanţilor să găsească răspunsuri în scripturi şi în învăţăturile profeţilor din zilele din urmă. Deşi este bine, câteodată, să întrebaţi cursanţii ce cred despre anumite subiecte, deseori este o idee mai bună să-i întrebaţi ce ne învaţă scripturile şi profeţii din zilele din urmă;
daţi responsabilităţi care necesită studiul scripturilor şi al învăţăturilor profeţilor din zilele din urmă. Gândiţi-vă să încheiaţi o lecţie adresând o întrebare sau dând o însărcinare care cere din partea celor prezenţi să cerceteze scripturile şi învăţăturile profeţilor din zilele din urmă. Chiar şi copiii mici pot să primească acest tip de însărcinări. De exemplu, după o lecţie despre rugăciune, le puteţi cere copiilor să citească împreună cu părinţii lor o relatare din scripturi sau o cuvântare dintr-o conferinţă generală despre rugăciune;
ajutaţi cursanţii să înţeleagă faptul că oamenii din scripturi au fost oameni adevăraţi care au avut parte de încercări şi bucurii în eforturile lor de a-L sluji pe Domnul. Scripturile prind viaţă pe măsură ce ne amintim că profeţii şi ceilalţi oameni din scripturi au avut parte de multe dintre aceleaşi lucruri de care avem şi noi parte;
arătaţi-le cursanţilor cum să găsească răspunsuri pentru provocările vieţii în scripturi şi în învăţăturile profeţilor din zilele din urmă. De exemplu, îi puteţi ajuta să folosească indexul subiectelor conferinţei din revistele Bisericii pentru a căuta îndrumare despre subiecte cum ar fi alinare, pocăinţă, iertare, revelaţie sau rugăciune;
încurajaţi-i în mod deschis pe cei cărora le predaţi să studieze scripturile şi învăţăturile profeţilor din zilele din urmă. Unii nu şi-au înţeles niciodată responsabilitatea de a învăţa Evanghelia. Unii au uitat. Un episcop a declarat că, odată, a participat la o adunare de instruire a Societăţii Primare unde a fost dată sarcina de a se studia scripturile zilnic. Ca rezultat direct al acelei experienţe, el a pierdut doar o singură zi de studiu în următorii 13 ani. El a spus că acest studiu i-a schimbat viaţa;
depuneţi mărturie despre Salvator ca fiind centrul a tot ceea ce ne învaţă scripturile şi profeţii din zilele din urmă. Fiţi în mod special curajoşi când vă depuneţi mărturia despre Salvator. Pe măsură ce cursanţii Îl văd pe Salvator în scripturi şi înţeleg învăţăturile profeţilor din zilele din urmă, dorinţa lor de a studia va creşte şi mărturiile lor se vor întări.

SĂ EVALUĂM PREZENTĂRILE LECŢIILOR

După predarea unei lecţii, un învăţător de doctrină a Evangheliei a fost tulburat de experienţa avută în timpul predării. Unele părţi ale lecţiei au mers bine, dar alte părţi l-au dezamăgit. „De ce au mers bine unele părţi, iar celelalte nu?”, s-a întrebat el. „Ce aş face la fel dacă aş prezenta din nou lecţia? Ce aş schimba?” Întrebările i-au rămas în minte, în timp ce se gândea cum să-şi ajute cursanţii să înveţe Evanghelia. Întrebările pe care şi le-a pus acest învăţător sunt cele pe care şi le pun aproape toţi învăţătorii.

Pe lângă evaluarea a ceea ce învaţă cei cărora le predăm, este, de asemenea, important să ne evaluăm propriul succes în prezentarea lecţiilor. Preşedintele Spencer W. Kimball ne-a învăţat că este important să ne evaluăm şi să căutăm să ne perfecţionăm: „Noi apreciem şi stabilim standardele de excelenţă acceptabile… şi ne măsurăm munca în funcţie de acestea. Trebuie să fim mai puţin interesaţi să-i întrecem pe alţii şi mai mult interesaţi să ne depăşim propriile noastre recorduri din trecut” (The Teachings of Spencer W. Kimball, ed. Edward L. Kimball [1982], p. 488).

Trebuie să ne facem timp, după fiecare lecţie, să urmăm sfatul preşedintelui Kimball de a ne „măsura munca”. Aceasta ne va ajuta să ne pregătim pentru lecţia următoare şi să continuăm să ne perfecţionăm ca învăţători.

Orice schimbare sunteţi îndemnaţi să faceţi, amintiţi-vă că evaluarea predării dumneavoastră trebuie să fie o experienţă pozitivă şi nu una descurajatoare. De fiecare dată când descoperiţi o modalitate de a vă îmbunătăţi predarea, dumneavoastră descoperiţi o nouă modalitate de a-i ajuta pe alţii să înveţe Evanghelia şi să trăiască în acord cu principiile ei.

Întrebări care vă ajută să evaluaţi prezentările lecţiilor

Succesul unei lecţii se măsoară prin influenţa ei asupra celor cărora le predaţi. În timp ce evaluaţi fiecare lecţie pe care o predaţi, încercaţi să vă amintiţi reacţiile cursanţilor în diferite momente ale lecţiei. Vă puteţi aminti mult mai clar reacţiile lor dacă revedeţi rezumatul pe care l-aţi folosit pentru a prezenta lecţia.

Întrebările enumerate mai jos vă pot ajuta în timp ce vă evaluaţi lecţiile. Remarcaţi că primele întrebări vă ajută să determinaţi ce aţi făcut bine. De regulă, puteţi să învăţaţi mai mult despre cum să vă îmbunătăţiţi concentrându-vă în primul rând asupra succeselor şi nu asupra nerealizărilor. În timp ce vă recunoaşteţi cu umilinţă punctele tari, puteţi să clădiţi pe acestea şi să le folosiţi pentru a vă îmbunătăţi predarea în general. După ce luaţi în considerare ce aţi făcut bine, puteţi să stabiliţi ce puteţi să faceţi mai bine.

În ce momente ale lecţiei au dorit să se implice cel mai mult cei cărora le predau? Când au părut ei mai puţin dornici să se implice?
În ce momente ale lecţiei au părut să simtă cel mai puternic influenţa Spiritului? În ce momente ale lecţiei au părut să simtă cel mai puţin influenţa Spiritului?
În ce momente ale lecţiei au fost mai atenţi? Când au părut că nu gândesc foarte profund?
În ce momente ale lecţiei au părut că văd cel mai bine aplicabilitatea în vieţile lor? Când au părut că nu înţeleg aplicabilitatea lecţiei în vieţile lor?

În timp ce reflectaţi la fiecare dintre întrebările enumerate mai sus, luaţi în considerare următoarele întrebări:

Ce aspect al prezentării lecţiei a părut să contribuie la acele reacţii?
Ce îmi spune aceasta despre cei cărora le predau?
Cum mă poate ajuta înţelegerea acestor lucruri în timp ce pregătesc următoarea lecţie?

Când vă adresaţi aceste întrebări, aveţi în vedere să notaţi răspunsurile pentru a nu uita gândurile şi îndemnurile pe care le primiţi. Veţi fi surprinşi cât de multe veţi afla.

În timp ce reflectaţi, rugându-vă, la modalităţile de a ajunge la cei cărora le predaţi, Spiritul vă poate ajuta să vedeţi aspectele cărora trebuie să le aduceţi îmbunătăţiri.