Credinţa şi jurământul şi legământul care aparţin preoţiei
Înaintaţi cu credinţă în ţinerea legămintelor dumneavoastră făcute cu Dumnezeu şi astfel să revendicaţi promisiunea pe care El v-a făcut-o printr-un jurământ.
Scopul meu în această seară este acela de a vă ajuta să aveţi mai multă încredere în faptul că puteţi şi veţi fi demni de binecuvântările jurământului şi legământului care aparţin preoţiei. Importanţa posibilelor consecinţe ale acelui jurământ şi legământ este cea care poate să solicite o întărire constantă a încrederii dumneavoastră.
Domnul a exprimat clar acele consecinţe. A fi demn de posibilităţile jurământului şi legământului aduce de la sine cel mai mare dar dintre toate darurile lui Dumnezeu: viaţa veşnică. Obţinerea vieţii veşnice este un scop al Preoţiei lui Melhisedec. Prin ţinerea legămintelor pe care le facem atunci când primim preoţia şi prin reînnoirea lor în cadrul ceremoniilor din templu, ni se promite printr-un jurământ făcut de Tatăl nostru Ceresc, Elohim, că vom dobândi plenitudinea slavei Lui şi că vom trăi tot aşa cum El trăieşte. Vom primi binecuvântarea de a fi pecetluiţi pentru totdeauna ca familie, cu promisiunea unei creşteri veşnice.
După cum vă aşteptaţi, dacă nu reuşim să merităm o asemenea binecuvântare, acest fapt va aduce cu sine consecinţe tragice. Domnul a exprimat foarte clar şi acest lucru. Acestea sunt cuvintele care le sunt citite deseori tinerilor băieţi de către conducătorii lor atunci când ei se apropie de momentul când ar putea primi Preoţia lui Melhisedec. Mai mult ca sigur că vă veţi aduce aminte de sentimentele pe care le-aţi avut atunci când le-aţi auzit pentru prima dată. Acestea sunt cuvintele Salvatorului Isus Hristos care ne-au fost transmise prin intermediul profetului Joseph Smith:
„Şi, de asemenea, toţi aceia care primesc preoţia Mă primesc pe Mine, spune Domnul;
Pentru că acela care primeşte pe slujitorii Mei pe Mine Mă primeşte;
Şi acela care Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Tatăl Meu;
Şi acela care Îl primeşte pe Tatăl Meu primeşte împărăţia Tatălui Meu; de aceea, tot ceea ce are Tatăl Meu îi va fi dat lui.
Şi aceasta se face potrivit jurământului şi legământului care aparţin preoţiei.
De aceea, toţi aceia care primesc preoţia, primesc jurământul şi legământul Tatălui Meu, pe care El nu-l poate rupe, şi nici nu poate fi anulat.
Dar oricine rupe acest legământ după ce l-a primit şi îl abandonează complet nu va avea iertarea păcatelor în această lume şi nici în lumea ce va veni.
Şi, vai de toţi aceia care nu vin în această preoţie pe care voi aţi primit-o, pe care, acum, o confirm asupra voastră, care sunteţi prezenţi în această zi, prin glasul Meu venit din ceruri; şi chiar am poruncit oştirilor cereşti şi îngerilor Mei cu privire la voi.
Şi acum, vă dau porunca de a lua seama voi înşivă, să daţi atenţie, cu grijă, cuvintelor vieţii veşnice”.1
Iar dacă şi dumneavoastră sunteţi acum la fel cum am fost eu atunci când eram tânăr băiat şi am auzit pentru prima dată aceste cuvinte, provocarea de a accepta Preoţia lui Melhisedec poate părea înfricoşătoare. Există cel puţin două motive pentru care trebuie să fiţi încrezători, în loc să fiţi descurajaţi din cauza pedepselor care ar urma fie din cauza eşecului în ţinerea jurământului şi legământului, fie din cauza deciziei de a nu o accepta. Indiferent dacă acceptaţi jurământul şi legământul şi credeţi că este prea greu sau dacă eşuaţi să încercaţi, pedeapsa este aceeaşi. De aceea, nu există îndoială asupra faptului că drumul cel mai bun pe care dumneavoastră şi cu mine trebuie să-l urmăm, este acela de a primi sfânta preoţie şi de a încerca din toată inima noastră să ţinem legămintele ei. Dacă alegem să nu încercăm, cu siguranţă vom pierde ocazia de a avea viaţă veşnică. Dacă încercăm şi reuşim cu ajutorul lui Dumnezeu, vom dobândi viaţă veşnică.
Există încă un motiv pentru care trebuie să decideţi acum că veţi încerca din toată inima dumneavoastră să fiţi demni de acel jurământ şi legământ şi că veţi avea încredere în faptul că veţi reuşi. Dumnezeu vă promite ajutorul şi puterea care, dacă vă exercitaţi credinţa, vă vor asigura succesul.
Permiteţi-mi să descriu câteva dintre binecuvântările pe care le veţi primi pe măsură ce înaintaţi cu credinţă.
Prima, chiar faptul în sine că vi s-a oferit jurământul şi legământul, este dovada că Dumnezeu v-a ales, cunoscându-vă puterea şi potenţialul. El v-a cunoscut încă de când eraţi cu El în lumea spiritelor. Ştiind dinainte ce potenţial aveţi, El v-a permis să găsiţi adevărata Biserică a lui Isus Hristos şi să vi se ofere preoţia. Puteţi să fiţi încrezători, deoarece aveţi dovada încrederii Sale în dumneavoastră.
A doua, dacă veţi încerca să vă ţineţi legămintele, este promisiunea Salvatorului că El Însuşi vă va ajuta. El a spus că, pe măsură ce înaintaţi cinstind preoţia: „Eu, de asemenea, voi fi, pentru că Eu voi merge în faţa voastră. Voi fi la dreapta voastră şi la stânga voastră şi Spiritul Meu va fi în inima voastră şi îngerii Mei în jurul vostru pentru a vă susţine”.2
Este posibil să aveţi nevoie câteodată de reasigurarea, aşa cum şi eu am, că veţi avea tăria de a face faţă obligaţiilor pe care le aveţi în cadrul acestei preoţii sacre. Domnul a prevăzut nevoia dumneavoastră de reasigurare. El a spus: „Pentru că toţi aceia care sunt credincioşi astfel încât să obţină aceste două preoţii despre care am vorbit şi să-şi îndeplinească cu credinţă şi sârguinţă chemările lor sunt sfinţiţi prin Spirit pentru înnoirea trupurilor lor”.3
Am văzut acea promisiune împlinită în propria-mi viaţă şi în viaţa altora. Un prieten de-al meu a slujit în calitate de preşedinte de misiune. El mi-a spus că, la sfârşitul fiecărei zile din timpul slujirii sale, abia putea seara să urce scările până dormitor şi să se bage în pat întrebându-se dacă va mai avea tăria de a face faţă unei alte zile. Apoi, dimineaţa, el simţea cum tăria şi curajul îi erau ca noi. Aţi remarcat acest lucru în viaţa profeţilor în vârstă care păreau să fie ca noi de fiecare dată când se ridicau să mărturisească despre Domnul Isus Hristos şi despre Evanghelia restaurată. Aceasta este o promisiune pentru toţi cei care merg înainte cu credinţă în slujirea lor în cadrul preoţiei.
Vi s-a promis, de asemenea, că vi se va da puterea de a depune mărturie şi că, în timpul acestui proces, veţi fi curăţiţi şi pregătiţi pentru viaţa veşnică ce v-a fost promisă:
„Pentru că Eu vă voi ierta păcatele voastre cu această poruncă: Să rămâneţi fermi în mintea voastră, în solemnitatea şi în spiritul rugăciunii, în depunerea mărturiei către toată lumea despre acele lucruri care v-au fost comunicate.
De aceea, mergeţi în toată lumea; şi acolo unde nu puteţi merge, veţi trimite, pentru ca mărturia să poată merge de la voi în toată lumea, la orice făptură”.4
Şi, pe lângă acea promisiune, Domnul v-a cinstit spunând despre dumneavoastră: „Voi sunteţi aceia pe care Tatăl Meu Mi i-a dat; voi sunteţi prietenii Mei”.5
Există o altă binecuvântare minunată care vă va încuraja în timp ce vă ţineţi legămintele preoţiei. Slujirea în cadrul preoţiei vă va pregăti să trăiţi în cadrul unei familii veşnice. Vă va schimba sentimentele despre ceea ce înseamnă să fiţi soţ, tată, fiu sau frate. Acea schimbare din inima dumneavoastră se produce pe măsură ce simţiţi cum creşte credinţa dumneavoastră şi cum promisiunea vieţii veşnice, prin intermediul Preoţiei lui Melhisedec, devine o realitate pentru dumneavoastră.
Acest lucru i s-a întâmplat lui Parley P. Pratt atunci când profetul Joseph Smith i-a predat pentru prima dată doctrina despre familiile veşnice. Parley P. Pratt a scris:
„Acesta a fost momentul când am primit de la el prima idee despre organizarea familiilor veşnice şi despre uniunea eternă a sexelor în cadrul acelor relaţii tandre ce nu pot fi descrise, pe care nimeni cu excepţia celor cu un grad de inteligenţă foarte ridicat, celor rafinaţi şi cu inima pură, nu ştie să le preţuiască şi care stau la temelia oricărui lucru care este demn să fie numit fericire…
De la el am învăţat că soţia mea iubită poate fi a mea pentru timp şi toată eternitatea şi că sentimentele rafinate de simpatie şi afecţiune care ne-au făcut să ne iubim proveneau din fântâna dragostei veşnice divine. De la el am învăţat că putem dezvolta aceste sentimente, că le putem nutri şi spori la fel în toată eternitatea; în timp ce rezultatul uniunii noastre fără sfârşit va fi o seminţie la fel de numeroasă ca şi stelele sau ca nisipul de pe malul mării…
Am iubit înainte, dar nu am ştiut de ce. Dar acum iubeam – cu o puritate – o intensitate a unui sentiment elevat, exaltat… Simţeam că Dumnezeu era într-adevăr Tatăl meu Ceresc, că Isus era fratele meu şi că soţia mea iubită era o parteneră nemuritoare, veşnică; un înger bun, slujitor, care mi-a fost dat ca alinare şi ca o coroană de slavă ce-mi fusese dată pentru totdeauna”.6
Eu sunt un martor personal al faptului că slujirea în cadrul preoţiei făcută cu credinţă are un astfel de efect în schimbarea inimii şi a sentimentelor noastre. Un tânăr băiat care îmi aude astăzi cuvintele poate să aibă încredere că, dacă îşi cinsteşte preoţia, el va fi protejat împotriva ispitei care este păcatul sexual, atât de predominant în lumea în care trăim. Va fi posibil pentru deţinătorul Preoţiei aaronice care mă aude în această seară, în timp ce îi creşte credinţa în recompensa sigură de a primi viaţă veşnică prin intermediul preoţiei veşnice, ca el să aibă puterea de a vedea în fiicele lui Dumnezeu adevărata lor valoare şi în promisiunea unei posterităţi un motiv de a fi pur şi de a rămâne curat din punct de vedere moral.
În acelaşi fel, credinţa în jurământ şi legământ ne va face să dezvoltăm sentimente de caritate esenţiale unei familii veşnice. Una dintre promisiunile pe care le facem atunci când acceptăm preoţia este aceea de a avea grijă de ceilalţi.
Am văzut miracolul acelei creşteri în caritate în inimile deţinătorilor preoţiei. La fel aţi văzut şi mulţi dintre dumneavoastră. Şi la fel au văzut mulţi din afara Bisericii. Mă aflam în biroul preşedintelui Gordon B. Hinckley când a fost rugat să răspundă la telefon. A vorbit puţin la telefon, după care s-a întors la conversaţia noastră. Însă, pentru un moment, a dat o explicaţie. A spus că apelul fusese dat de către preşedintele Statelor Unite care zbura deasupra statului Utah în avionul Air Force One, în drumul său spre Washington. Preşedintele Statelor Unite sunase pentru a-i mulţumi preşedintelui Hinckley pentru ceea ce făcuseră deţinătorii preoţiei după urmările unui uragan. Preşedintele Statelor Unite spusese că era un miracol faptul că am putut să adunăm atât de mulţi oameni într-un timp atât de scurt, oameni care au conlucrat atât de bine. El i-a lăudat pe oamenii noştri, spunând că noi ştim cum să realizăm ceva.
Poate că preşedintele Statelor Unite a fost impresionat de ceea ce el credea a fi aptitudinile noastre organizatorice deosebite. Acestea au fost o parte a miracolului. Însă motivul mai mare al miracolului a fost acela că sute sau poate mii de deţinători ai preoţiei au avut o asemenea credinţă în jurământul şi legământul care aparţin preoţiei. Diferenţa nu s-a datorat modului în care ei s-au organizat: credinţa în jurământul şi legământul care aparţin preoţiei i-a îndemnat să parcurgă distanţe mari, să stea ore întregi şi să îndure greutăţi ca reprezentanţi ai Domnului Isus Hristos care au grijă de cei foarte nevoiaşi.
Ei se aflau în acel proces de oferire a slujirii preoţiei, dezvoltând-şi puterea şi spiritul carităţii necesare pentru a deveni soţi, taţi, fii şi fraţi deosebiţi în familiile de aici şi în familiile veşnice. Aceste exemple de slujire a preoţiei au apărut ca urmare a întinderii mâinilor noastre, iar şi iar, către oameni în semn de ajutor, ca fraţi şi surori în familia lui Dumnezeu de pe întreg pământul.
Rugăciunea mea este ca dumneavoastră să decideţi în această seară, iar apoi în fiecare zi, să înaintaţi cu credinţă în ţinerea legămintelor dumneavoastră făcute cu Dumnezeu şi astfel să revendicaţi promisiunea pe care El v-a făcut-o printr-un jurământ. Puteţi s-o faceţi prin lucruri simple. Când vă adunaţi cu membrii cvorumului dumneavoastră, puteţi să hotărâţi să-i priviţi ca fraţi în familia lui Dumnezeu. În cvorumul sau în grupul preoţiei din care faceţi parte va fi cineva nevoiaş. Este posibil ca el să nu vă arate acest lucru. Este posibil ca dumneavoastră să nu puteţi vedea acest lucru cu proprii ochi. Dar Dumnezeu ştie şi vă invită să fiţi slujitorul Lui ajutându-l pe acest om.
Puteţi fi asemenea deţinătorului preoţiei care, de fiecare dată când îl vedeam în adunările noastre comune ale preoţiei, întreba: „Ce mai face bunica?”. Din câte ştiu eu, el nu a întâlnit-o niciodată pe soacra mea. Dar, cumva, a aflat de boala şi de vârsta ei înaintată. Nu vă pot spune cât de mult a însemnat pentru mine să văd mâna lui Dumnezeu întinzându-se spre mine şi spre soţia mea pentru a ne consola şi alina prin intermediul unui deţinător al preoţiei. Puteţi avea acelaşi efect de fiecare dată când vă adunaţi împreună cu deţinătorii preoţiei, dacă vă gândiţi întotdeauna la legământul dumneavoastră de a-i ajuta şi de a le ridica mâinile celor obosiţi care au poveri grele. Când faceţi întocmai, veţi dezvolta acele calităţi care vă vor face demni de a fi membru într-o familie pentru totdeauna.
Există un alt lucru pe care-l puteţi face. Puteţi să studiaţi cuvântul lui Dumnezeu, nu doar pentru dumneavoastră înşivă, ci şi pentru a fi un emisar al Domnului Isus Hristos în toată lumea. Când vă măriţi puterea de a predica Evanghelia, deveniţi demni de a-L ajuta pe Tatăl Ceresc să-Şi strângă copiii. Când faceţi aceasta, veţi primi o altă binecuvântare. Dacă va apărea vreodată, în viaţa familiei din această lume sau din lumea ce va veni, necesitatea de a aduce înapoi oaia pierdută, veţi primi mai multă putere decât vă puteţi da seama acum.
Domnul descrie acea binecuvântare minunată în Alma 13:6: „Şi astfel fiind chemaţi cu această chemare sfântă şi fiind rânduiţi în marea preoţie a ordinului sfânt al lui Dumnezeu ca să propovăduiască poruncile Lui către copiii oamenilor, pentru ca şi ei să poată să intre în odihna Lui”.
Puteţi avea încredere în slujirea dumneavoastră având această promisiune a reuşitei:
„Acum, după ce au fost sfinţiţi de către Duhul Sfânt, având veşmintele lor făcute albe, fiind puri şi nepătaţi înaintea lui Dumnezeu, ei nu puteau să se uite la păcat decât cu groază; şi au fost mulţi, nespus de mulţi, care au fost făcuţi puri şi au intrat în odihna Domnului Dumnezeului lor.
Şi acum, fraţii mei, aş vrea ca voi să vă umiliţi înaintea lui Dumnezeu şi să aduceţi rod demn de pocăinţă pentru ca şi voi să intraţi în acea odihnă”.7
Eu mărturisesc că Dumnezeu, Tatăl, trăieşte. Dumneavoastră aţi făcut legăminte cu El. El vă oferă un jurământ, o promisiune a vieţii veşnice, pe care El nu o poate încălca. Vă mărturisesc că preoţia este puterea prin care Dumnezeu, prin intermediul Fiului Său, Isus Hristos, a creat lumile. Mărturisesc faptul că Dumnezeu doreşte ca dumneavoastră să reuşiţi şi să vă întoarceţi acasă, să trăiţi pentru totdeauna cu familiile alături de El. Vă mărturisesc faptul că aceasta este adevărata Biserică a lui Isus Hristos. În ea sunt cheile preoţiei. Este acea preoţie cu care Dumnezeu v-a onorat. Vă promit că El vă cunoaşte potenţialul şi că acesta este suficient ca dumneavoastră să puteţi, prin credinţă totală, să aveţi speranţa vieţii veşnice pentru totdeauna, atât dumneavoastră, cât şi familia dumneavoastră. În numele lui Isus Hristos, amin.