În toate timpurile, în toate lucrurile şi în toate locurile
Atunci când veţi sta ca martore, când vă veţi supune poruncilor şi veţi merge înainte cu „fermitate în Hristos”, nu veţi fi niciodată singure.
Este un privilegiu să stau în faţa dumneavoastră şi să-mi depun mărturia despre Salvator şi viaţa Sa fără de egal. El a venit pe pământ pentru a ne arăta cum să trăim potrivit planului întocmit în cer – un plan care, dacă trăim potrivit lui, ne va face fericiţi. Exemplul Său ne-a arătat calea pentru a ne întoarce acasă la Tatăl nostru Ceresc. Nimeni altcineva care a trăit vreodată nu a fost atât de neclintit şi nestrămutat (vezi Mosia 5:15). Nu a fost niciodată clintit din hotărârea Sa. El s-a concentrat pe împlinirea voinţei Tatălui şi a rămas fidel misiunii Sale divine. Se poate spune cu adevărat despre El că a fost fidel în toate timpurile, în toate lucrurile şi în toate locurile (vezi Mosia 18:9).
Voi faceţi parte din acest plan minunat, care a fost prezentat în lumile premuritoare. Venirea voastră acum pe pământ a fost anticipată de când a fost acceptat planul. Prezenţa voastră în acest timp şi spaţiu nu este accidentală. „Marea [voastră] credinţă şi faptele [voastre] bune” (Alma 13:3) au pus apoi temelia a ceea ce aţi putea îndeplini acum dacă sunteţi credincioase şi supuse. Voi sunteţi fiicele preţioase ale lui Dumnezeu şi aveţi o lucrare măreaţă de făcut. Pentru a vă îndeplini misiunea divină şi a trăi potrivit planului fericirii, şi voi trebuie să fiţi neclintite şi nestrămutate „în toate timpurile şi în toate lucrurile şi în toate locurile” (Mosia 18:9).
Cu câţiva ani în urmă, am primit o fotografie în care erau trei colibe, două dintre care se sprijineau de a treia colibă care era cea mai mică. În explicaţia care le însoţea se spunea: „Trebuie să fii puternic atunci când eşti ultimul care ia o poziţie”. Voi trebuie să fiţi puternice. Când veţi fi credincioase şi neprihănite, alţii vor căuta sprijin şi tărie la voi.
Helaman arată cum este posibil acest lucru: „Şi acum… aduceţi-vă aminte, aduceţi-vă aminte că pe stânca Mântuitorului nostru, care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trebuie să vă clădiţi voi temelia voastră… care este o temelie sigură, o temelie pe care dacă oamenii zidesc, ei nu pot să cadă” (Helaman 5:12).
Temelia voastră de credinţă trebuie să fie ferm clădită pe Isus Hristos. Având o astfel de credinţă înseamnă că voi vă bizuiţi pe El, că voi vă încredeţi în El şi, chiar dacă nu înţelegeţi toate lucrurile, voi ştiţi că El le înţelege. Voi ştiţi, de asemenea, că sunteţi o fiică a lui Dumnezeu, că El vă cunoaşte după nume, că El vă aude rugăciunile şi că El vă va ajuta să vă îndepliniţi misiunea pământeană.
Un tânăr băiat pe care îl cunosc bine, a fost ales preşedinte al studenţilor într-o mare universitate. Universitatea l-a trimis la un seminar pentru lideri în Chicago, Illinois, unde s-au adunat lideri ai studenţilor de pe întregul teritoriu al Statelor Unite pentru a fi instruiţi şi pregătiţi. Ei au participat la început la un joc în campusul colegiului, pentru a se cunoaşte mai bine unii pe alţii. Studenţilor li s-au prezentat probleme cu care se confruntă tineretul de astăzi şi li s-a cerut să ia o poziţie în legătură cu acestea. Ca răspuns la problema prezentată, ei au fost îndrumaţi să alerge spre câţiva pomi din zona verde, marcaţi cu „acord total”, „acord parţial”, „dezacord total” sau „dezacord parţial”.
Către sfârşitul acestui exerciţiu, conducătorul a întrebat: „Credeţi în relaţiile sexuale de dinainte de căsătorie?”. Fără ezitare, acest tânăr băiat a alergat către copacul marcat „dezacord total”. Spre uimirea sa, a fost singurul care s-a aflat acolo! Toţi ceilalţi lideri studenţi râdeau şi îl arătau cu degetul spunând: „Oh, Jess, eşti atât de nostim. Toţi ştim că nu vorbeşti serios”. În acel moment, Jess a spus că el ştia exact ce trebuia să facă şi a declarat cu glas tare: „Nu sunt nostim. Vorbesc serios!”. S-a lăsat o tăcere de gheaţă şi, apoi, grupul s-a împrăştiat lăsându-l pe Jess stând singur lângă copac. A avut un sentiment neplăcut şi s-a simţit, da, ciudat. Dar el nu era ciudat. Avea dreptate. Şi nu a fost singur. În timpul săptămânii, mulţi dintre liderii studenţilor au venit la el, în particular, şi i-au spus că îşi doreau să fi ştiut cu ani înainte ceea ce ştia el. Jess a spus mai târziu: „A fost uşor pentru că ştiam că eu reprezentam nu numai universitatea, ci şi familia mea, Biserica mea şi pe Salvatorul meu”.
Mărturia că Isus Hristos este Salvatorul şi Mântuitorul l-a făcut pe Jess să răspundă repede şi cu fermitate. Puteţi dobândi aceeaşi încredere dacă vă rugaţi zilnic, căutaţi răspunsurile în scripturile voastre şi vă supuneţi poruncilor. Pe măsură ce veţi căuta cu sinceritate să dobândiţi o mărturie, cunoaşterea care va veni prin Duhul Sfânt vă va ajuta în problemele voastre, în întrebările pe care le aveţi şi vă va sprijini ca să trăiţi potrivit standardelor. Şi va fi, de asemenea, uşor pentru voi să fiţi neclintite şi nemişcate în toate timpurile şi în toate lucrurile şi în toate locurile.
A fi neclintită şi nemişcată înseamnă a fi supusă. Unul dintre motivele pentru care sunteţi aici, pe pământ, este să se verifice dacă vă veţi exercita puterea de a alege şi dacă veţi „face toate lucrurile pe care Domnul… le va porunci” (Avraam 3:25). Când vă reînnoiţi legămintele, în fiecare săptămână, luând din împărtăşanie, faceţi legământ să vă amintiţi întotdeauna de Salvator şi să ţineţi poruncile Lui.
Darul preţios al trupurilor voastre vă dă posibilitatea să vă exercitaţi capacitatea de a alege şi de a vă pune credinţa şi supunerea în acţiune. Aţi observat vreodată că aproape toate atacurile Satanei sunt îndreptate împotriva trupurilor voastre? Pornografia, lipsa de modestie, tatuajele, imoralitatea, drogurile şi dependenţele sunt toate eforturi făcute pentru a pune stăpânire pe acest dar preţios. Acesta a fost un dar pe care Satana nu l-a primit. Supunerea faţă de porunci şi standarde dă posibilitatea fiecăreia dintre noi să fie neclintită şi nemişcată în apărarea darurilor preţioase care sunt libertatea noastră de a alege şi trupul nostru.
A fi neclintite şi nemişcate înseamnă, de asemenea, că mergeţi înainte cu “fermitate în Hristos” (2 Nefi 31:20). Cu câţiva ani în urmă, am avut ocazia să particip la Maratonul din Boston. Exersasem din greu şi simţeam că eram pregătită, dar la mila 20 sunt dealuri. Localnicii numesc cel mai abrupt şi mai lung deal Dealul Heartbreak (Disperării). Când am ajuns în acel punct, eram epuizată fizic. Dealul era lung şi, pentru că eu eram novice, am făcut ceva ce niciun alergător cu experienţă nu face vreodată – am început să gândesc negativ. Aceasta mi-a încetinit ritmul, aşa încât am încercat să gândesc pozitiv şi să vizualizez linia de sosire. În timp ce făceam acest lucru, mi-am dat seama dintr-o dată că mă aflam într-un oraş mare, că erau mii de oameni aliniaţi de-a lungul drumului şi că nu făcusem niciun aranjament pentru a-mi localiza soţul la finalul maratonului. M-am simţit pierdută şi singură şi am început să plâng. Purtam un tricou mare, roşu, având cuvântul „Utah” imprimat cu litere mari pe partea din faţă. Când spectatorii au văzut că plângeam, au început să strige: „Nu te lăsa, Utah. Nu plânge, Utah. Eşti aproape de sosire, Utah”. Dar eu ştiam că nu eram şi că mă pierdusem. Ştiam, de asemenea, că dacă mă opream din alergat şi renunţam la cursă, tot pierdută eram.
Aţi simţit vreodată vreuna dintre voi cum este să alergi în susul dealului Heartbreak (Disperării) şi să te simţi singură, deşi de-a lungul traseului erau oameni? Aşa m-am simţit eu. Aşa încât am făcut ceea ce ar fi făcut oricare dintre voi – am început să mă rog chiar acolo, pe traseul maratonului. I-am spus Tatălui Ceresc că eram singură şi că mă aflam pe un deal. I-am spus că eram descurajată, că îmi era frică şi că mă simţeam pierdută. Am cerut ajutor şi tărie pentru a fi fermă şi a încheia cursa. În timp ce am continuat să alerg, mi-au venit în minte aceste cuvinte:
„Cu voi sunt tot timpul, să nu disperaţi,
Eu sunt Dumnezeu şi oricând să Mă chemaţi.
Vă voi întări şi vă voi ajuta,
Puterea divină o voi revărsa”
(„Ce trainică temelie”, Imnuri şi cântece pentru copii, p. 6).
Acel dulce răspuns la rugăciunea mea mi-a dat tăria să continui până când am trecut linia de sosire. Şi, în ciuda temerilor mele, soţul meu se afla chiar acolo şi totul a fost bine.
În acea zi, am trăit experienţa a mai mult decât un maraton. Am învăţat mai multe lecţii importante. În primul rând, nu purta niciodată un tricou roşu, mare, având cuvântul Utah imprimat pe el. În al doilea rând, am învăţat că oricât de bine pregătită crezi că eşti, sunt dealuri pe traseu. Am învăţat că oamenii care te salută cu strigăte de bucurie de-a lungul drumului sunt absolut importanţi. În acea zi, am învăţat, de asemenea, că nu eşti niciodată singur. Tatăl nostru Ceresc se află la numai o rugăciune distanţă iar Duhul Sfânt este destul de aproape ca să-i auzim şoapta.
Depun mărturie că, atunci când veţi sta ca martore, când vă veţi supune poruncilor şi veţi merge înainte cu “fermitate în Hristos”, nu veţi fi niciodată singure. Vă veţi putea bizui pe puterea ispăşirii Salvatorului. Şi depun mărturie că, atunci când veţi clădi pe această temelie trainică, veţi fi ajutate să deveniţi ca El – neclintite şi nestrămutate în toate timpurile, în toate lucrurile şi în toate locurile. În numele lui Isus Hristos, amin.