Nu vom ceda, nu putem ceda
Trăieşte conform standardelor tale. Apără ceea ce crezi.
Împreună cu fiecare dintre dumneavoastră, susţin cu recunoştinţă voinţa lui Dumnezeu pentru poporul Său. Vă mulţumesc, domnule preşedinte Monson, pentru puritatea inimii dumneavoastră.
Când tânărul Joseph Smith a spus adevărul despre experienţa sacră trăită în dumbravă, a fost persecutat şi maltratat. Duşmanul a folosit batjocura ca armă împotriva lui: „Eram un băiat necunoscut… totuşi, oameni cu poziţii înalte mi-au acordat suficientă atenţie pentru a stârni opinia publică împotriva mea şi a crea o persecuţie amară”.1
Joseph a devenit mai răbdător, mai cumpătat şi cu mai multă credinţă, în pofida duşmanilor care erau prezenţi peste tot unde se ducea. În cuvintele lui Joseph: „Oameni răi şi intriganţi au complotat să-l distrugă pe cel inocent… totuşi, Evanghelia glorioasă, în deplinătatea ei, se răspândeşte”.2 „Nicio mână nesfinţită nu poate opri lucrarea din progres.”3
Chiar şi în ziua de astăzi, sunt oameni care înţeleg greşit doctrina noastră şi contestă valorile neschimbătoare conform cărora suntem invitaţi să trăim.
Ethan, un tânăr prieten de-al meu, i-a adresat mamei sale o întrebare foarte serioasă. Asemenea majorităţii adolescenţilor, Ethan vrea să fie independent, să se bizuie pe forţele proprii şi să fie înconjurat de prieteni buni. El încearcă să facă singur alegeri bune. Este foarte curajos, munceşte din greu pentru notele lui şi studiază scripturile în fiecare zi. Asemenea tuturor tinerilor, Ethan înfruntă ispite uriaşe. Ele vin pe holurile şcolii unde învaţă, prin intermediul Internetului, al filmelor şi al muzicii. Ele pot fi auzite din limbajul vulgar şi văzute la îmbrăcămintea provocatoare. Ceea ce este greşit este făcut deseori să arate a fi corect. Anxietatea şi teama de respingere sunt des întâlnite printre adolescenţi. Presiunea colegilor este deseori copleşitoare. Ethan se simţea bombardat cu idei contrare valorilor sale.
Aceasta este întrebarea pe care i-a adresat-o mamei sale: „Mamă, trebuie să-mi cobor standardele pentru a-mi putea păstra prietenii?”.
Aceasta este o întrebare profundă la care cu toţii trebuie să ne gândim în toate etapele vieţii. Ne coborâm standardele pentru a fi acceptaţi în cartierele noastre? Ne ajustăm valorile pentru a se potrivi atmosferei de la locul de muncă sau pentru a fi populari la şcoală?
Mama iubitoare a lui Ethan i-a răspuns cu fermitate: „Nu”.
Şi eu, răspund cu fermitate: „Nu o face, Ethan. Nu uita niciodată că eşti un fiu al lui Dumnezeu. El te iubeşte. Trăieşte conform standardelor tale. Apără ceea ce crezi. Uneori nu este uşor şi este posibil să fii singur o perioadă. Caută prieteni care dau dovadă de integritate şi de caracter, apoi du-te la ei şi exprimă-ţi aprecierea pentru exemplele lor. Poate vei găsi chiar pe cineva care s-a simţit la fel de singur ca şi tine. Roagă-te pentru a primi îndrumare şi protecţie de la Domnul. El te va sprijini. El va deveni un prieten de încredere şi tu vei descoperi că exemplul tău va atrage mulţi prieteni care vor dobândi curaj datorită tăriei tale de caracter”.
Nefi ne-a învăţat un principiu simplu şi puternic atunci când a povestit visul tatălui său despre pomul vieţii. El a descris o cărare strâmtă şi îngustă care duce la un pom şi la o clădire mare şi spaţioasă. Această clădire era plină de oameni care erau îmbrăcaţi în haine foarte frumoase şi la modă. Atitudinea lor era batjocoritoare şi arătau cu degetul pe cei care luaseră din fruct. Ei încercau să-i facă pe oameni să se depărteze de cărare şi să se îndrepte spre clădire. Din toate punctele de vedere, cei din interior păreau să se distreze de minune. Ce imagine memorabilă a ispitei şi a batjocurii! Citându-l pe vârstnicul Neal A. Maxwell: „Râsul batjocoritor al lumii este doar singurătatea patetică ce încearcă să se reasigure”.4
„Şi mare a fost mulţimea care a intrat în acea clădire ciudată… Ei au arătat cu degetul cu dispreţ către mine şi către cei care, de asemenea, luau din fruct; dar noi nu i-am luat în seamă”.5
Acolo, l-a sfârşitul versetului, se găseşte principiul puternic spus de Nefi, o soluţie la presiunea nedorită exercitată de ceilalţi. „Dar noi nu i-am luat în seamă.”
Preşedintele Boyd K. Packer a evidenţiat de curând acest principiu îndrumător: „Indiferent de cât de diferiţi putem părea, indiferent de cât de mult sunt batjocorite standardele, indiferent de cât de mult cedează ceilalţi, nu vom ceda, nu putem ceda”.6
Recunoaştem ispita când este atât de bine camuflată?
Suntem dispuşi să luptăm o luptă de nedorit?
Pavel ne-a avertizat în mod clar: „Să [nu plăcem] oamenilor, ci [să fim] ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu”.7
A sosit timpul când trebuie să ne apărăm standardele fără să cedăm. Trebuie să ne întărim temelia spirituală, să-i ascultăm pe profeţii lui Dumnezeu şi să le urmăm sfatul.
Pavel i-a spus lui Timotei: „Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă. Să nu-ţi fie ruşine dar de mărturisirea Domnului nostru”.8
Trebuie să avem curajul de a face alegeri bune, chiar şi atunci când cei din jurul nostru aleg altfel. Pe măsură ce facem alegeri drepte zi de zi prin lucruri mici, Domnul ne va întări şi ne va ajuta să alegem ce-i drept în timpul celor mai grele momente.
Învăţăturile şi valorile pe care noi le preţuim cel mai mult nu sunt îmbrăţişate de lumea laică. Pentru ca noi şi copiii noştri să menţinem o atitudine fermă, mesajul Evangheliei restaurate trebuie să fie plantat adânc în inimile noastre şi predat în căminele noastre.
După cum este consemnat în numai câteva pagini pline de putere din Mosia, Abinadi, un profet nefit, ne predă lecţii nepieritoare care ne învaţă cum să biruim în totalitate provocările secolului XXI.
Abinadi a fost un om cu un curaj de nestrămutat, care a apărat adevărul atunci când acest lucru nu era deloc de dorit. În timp ce i-a chemat cu dârzenie pe oameni la pocăinţă, el ştia că viaţa lui era în pericol. Puteţi vedea, cu ochii minţii dumneavoastră, scena fascinantă în care lui Abinadi tocmai i s-a spus că a fost condamnat la moarte. A avut şansa de a se salva cu condiţia de a-şi renega credinţa şi mărturia şi de a-şi coborî standardele, dar, în schimb, el a declarat fără frică: „Îţi spun că nu-mi voi retrage cuvintele pe care le-am vorbit către tine despre acest popor, căci ele sunt adevărate”.9
Poate că noi nu va trebui să ne dăm viaţa pentru apărarea adevărului, însă putem, ca şi Abinadi, să stăm neclintiţi şi cu toată inima şi puterea noastră să proclamăm cu dârzenie că Isus Hristos este Salvatorul nostru. El a fost şi este Fiul Celui Atotputernic. El trăieşte şi ne iubeşte.
Dacă Îl urmăm, vom putea face sacrificii şi vom putea ţine legămintele sacre. Domnul ne-a spus: „De aceea, nu te teme turmă mică; faceţi bine; lăsaţi pământul şi iadul să se unească împotriva voastră, pentru că, dacă voi sunteţi zidiţi pe piatra Mea, ei nu pot birui… Întoarce-te către Mine în fiecare gând; nu te îndoi, nu te teme”.10
Trebuie să ne întărim. Acea întărire spirituală sigură este găsită în două cuvinte – Isus Hristos. Despre El, eu mărturisesc cu umilinţă, în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.