Unitatea 22: ziua 3
1 Corinteni 11
Introducere
Apostolul Pavel a scris despre neînţelegerile dintre sfinţii corinteni cu privire la obiceiurile religioase. El a subliniat faptul că bărbaţii şi femeile au roluri eterne şi divine şi sunt esenţiali unii pentru alții în planul Domnului. De asemenea, el i-a învăţat pe membrii Bisericii despre pregătirea în mod corespunzător pentru împărtăşanie.
1 Corinteni 11:1-16
Pavel scrie despre neînţelegerile cu privire la obiceiurile religioase
Citiţi următoarele declaraţiii care reflectă sentimentele unor oameni referitor la căsătorie:
-
„Este foarte important pentru mine să am succes în cariera mea. Nu vreau să-mi împart atenţia între ţelurile mele legate de cariera mea şi căsătorie.”
-
„Nu vreau să mă implic într-o relaţie pe termen lung. Mă îngrijorează faptul de a lua o decizie pe care s-o regret mai târziu.”
-
„Căsătoria mi-ar îngrădi libertatea. Nu aş putea face orice aş dori.”
-
„Ştiu că cea mai importantă hotărâre pe care o voi lua vreodată este căsătoria şi o aştept cu nerăbdare.”
-
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi ce simţiţi referitor la căsătorie.
În 1 Corinteni 11, citim mai mult din ceea ce a scris apostolul Pavel pentru a răspunde la preocupările pe care le-au avut membrii Bisericii din Corint. Citiţi 1 Corinteni 11:3 şi căutaţi ce a propovăduit Pavel despre responsabilităţile soţilor.
Expresia „bărbatul este capul femeii” înseamnă că soţul are responsabilitatea sacră de a prezida în cămin. A prezida înseamnă a conduce în mod neprihănit şi a-i îndruma pe alţii în aspectele spirituale şi temporale.
Observaţi, în versetul 3, cine prezidează asupra soţului şi îl îndrumă în timp ce acesta prezidează în familia sa. De ce ar fi important pentru un soţ şi tată să-L considere pe Hristos conducător şi îndrumător al său?
Pe măsură ce înţelegem modul în care Tatăl nostru Ceresc prezidează în împărăţia Sa, putem vedea că El este un Dumnezeu al ordinii şi nu al confuziei (vezi D&L 132:8).
Conform celor relatate în 1 Corinteni 11:4-16, Pavel a adresat sfinţilor corinteni întrebări cu privire la obiceiurile bărbaţilor şi al femeilor de a se ruga şi a profeţi în timpul adunărilor de preaslăvire. Acestea includeau obiceiul femeilor de a-şi acoperi capul.
Uneori, cititorii Noului Testament înţeleg greşit învăţăturile lui Pavel considerând că acestea presupun că rolul bărbatului este mai important decât rolul femeii. Vârstnicul M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a clarificat această concepţie greşită:
„Bărbaţii şi femeile sunt egali în ochii lui Dumnezeu şi în ochii Bisericii, dar egali nu înseamnă că ei sunt la fel. Responsabilităţile şi darurile divine ale bărbaţilor şi femeilor sunt diferite ca natură, dar nu ca importanţă sau influenţă. Doctrina Bisericii noastre consideră că femeile sunt egale cu bărbaţii şi, totuşi, diferite de ei. Dumnezeu nu consideră vreunul dintre genuri ca fiind mai bun sau mai important decât celălalt …
Bărbaţii şi femeile au daruri diferite, puncte forte diferite şi puncte de vedere şi înclinaţii diferite. Acesta este unul dintre motivele fundamentale pentru care avem nevoie unii de alţii” („Bărbaţi şi femei în lucrarea Domnului”, Liahona, apr. 2014, p. 4).
Citiţi 1 Corinteni 11:11 şi aflaţi ce a predicat Pavel despre relaţia dintre soţ şi soţie. Expresia „în Domnul” se referă la planul Domnului de a ne ajuta să devenim ca El şi de a dobândi viaţa eternă.
Din 1 Corinteni 11:11, învăţăm următorul adevăr: În planul Domnului, bărbaţii şi femeile nu pot dobândi viaţa eternă unii fără alţii (vezi, de asemenea, D&L 131:1-4).
Căsătoria dintre un bărbat şi o femeie face parte din planul lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la următoarele întrebări: În ce mod sprijină planul lui Dumnezeu faptul de a fi un tată neprihănit sau o mamă neprihănită? Cum ne pregăteşte acest lucru să devenim asemănători Tatălui Ceresc?
Gândiţi-vă la modul în care funcţionează foarfeca. Cât de bine ar funcţiona foarfeca, dacă lamele ar fi separate şi aţi încerca să tăiaţi hârtie sau material textil cu o singură lamă? Cum ar putea fi o foarfecă asemănată cu un soţ şi o soţie care se străduiesc să dobândească viaţa eternă?
Citiţi declaraţia de mai jos a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi aflaţi modul în care soţul şi soţia sunt meniţi să lucreze împreună pentru a dobândi viaţa eternă: „Datorită planului divin, bărbaţii şi femeile sunt meniţi să progreseze împreună către perfecţiune şi către o plenitudine a slavei. Deoarece temperamentele şi abilităţile lor sunt diferite, bărbaţii şi femeile aduc experienţe şi perspective unice într-o relaţie de căsătorie. Bărbatul şi femeia contribuie în mod diferit, dar egal, la unitatea şi unicitatea care nu pot fi obţinute în nici un alt mod. Bărbatul completează şi desăvârşeşte femeia, iar femeia completează şi desăvârşeşte bărbatul în timp ce ei învaţă unul de la altul, se întăresc reciproc şi se binecuvântează unul pe celălalt” („Marriage Is Essential to His Eternal Plan”, Ensign, iun. 2006, p. 83-84).
-
În „Familia: o declaraţie oficială către lume, Prima Preşedinţie şi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli au declarat: „Planul divin pentru taţi este de a conduce familiile lor cu dragoste şi dreptate, şi ei sunt răspunzători de satisfacerea nevoilor pentru viaţa şi protejarea familiilor lor. Mamele sunt în primul rând responsabile pentru îngrijirea copiilor. În aceste responsabilităţi sacre, taţii şi mamele sunt obligaţi să se ajute unul pe celălalt ca parteneri egali. Dizabilităţile, moartea sau alte situaţii pot duce la adaptarea sau schimbarea rolurilor în familie” (Liahona, nov. 2010, p. 129).
-
1 Corinteni 11:17-34
Pavel îi învaţă pe sfinţii corinteni să nu trateze împărtăşania cu uşurinţă
La ce vă gândiţi când citiţi următoarele expresii?
-
„O experienţă cu adevărat spirituală.”
-
„O reînnoire pentru suflet.”
-
„Punctul meu culminant al zilei de sabat.”
Cugetaţi asupra celei mai recente experienţe în care aţi luat din împărtăşanie şi gândiţi-vă dacă aceste expresii ar descrie sau nu experienţa voastră.
Pe măsură ce studiaţi 1 Corinteni 11:17-34, căutaţi adevăruri care vă pot ajuta ca luarea din împărtăşanie să fie o experienţă mai spirituală şi plină de însemnătate.
În vremea lui Pavel, membrii Bisericii au respectat un obicei similar Cinei celei de taină. Ei se adunau periodic pentru a mânca împreună şi, apoi, luau din împărtăşanie. Apostolul Pavel a condamnat aceste adunări, deoarece sfinţii le transformaseră în mese obişnuite în loc să păstreze caracterul sacru pe care ar trebui să-l aibe luarea din împărtăşanie. Traducerea Bibliei de Joseph Smith clarifică declaraţia lui Pavel cu privire la scopul întâlnirii lor: „Când vă adunaţi dar în acelaşi loc, nu este pentru a mânca cina Domnului?” (Traducerea Bibliei de Joseph Smith, 1 Corinteni 11:20).
Cu toate că aceste adunări erau destinate să crească înfrăţirea şi unitatea, ele se transformau adesea în dispute. Conform celor relatate în 1 Corinteni 11:17-22, Pavel a condamnat disputele care existau în rândul sfinţilor corinteni în timpul acelor mese.
Citiţi 1 Corinteni 11:23-26 şi căutaţi ce i-a încurajat Pavel pe membrii Bisericii să-şi amintească despre împărtăşanie . Cuvântul grecesc din care a fost tradus cuvântul a vesti din versetul 26, înseamnă a proclama, a anunţa sau a depune mărturie.
Citiţi 1 Corinteni 11:27-30 şi căutaţi avertizarea dată de Pavel sfinţilor corinteni cu privire la împărtăşanie.
Din aceste versete, învăţăm că cei care iau din împărtăşanie fiind nedemni aduc asupra lor condamnare şi blestem.
Acest adevăr este confirmat în Cartea lui Mormon, în care Isus Hristos a avertizat că cei care iau din împărtăşanie fiind nedemni mănâcă şi beau osânda sufletelor lor (vezi 3 Nefi 18:29). În plus, Salvatorul a spus conducătorilor preoţiei că nu ar trebui să le permită să ia din împărtşanie celor care nu sunt demni (vezi 3 Nefi 18:29). Dacă aveţi o întrebare legată de demnitatea voastră de a lua din împărtăşanie, trebuie să discutaţi cu episcopul sau preşedintele vostru de ramură.
În 1 Corinteni 11:29, cuvântul grecesc tradus ca „osândă” ar putea fi, de asemenea, „condamnare”. Condamnarea înseamnă „ a fi considerat vinovat de către Dumnezeu” (Ghid pentru scripturi, „(a) Condamna, Condamnare”, scriptures.lds.org). Osândă se referă la „faptul de a opri pe cineva din progresul propriu şi de a-i nega accesul la prezenţa lui Dumnezeu şi la slava Sa. Condamnarea există în diverse grade. Toţi cei care nu obţin plenitudinea exaltării celestiale vor fi limitaţi într-un anume grad în progresul şi privilegiile lor şi ei vor fi condamnaţi în acea măsură” (Ghid pentru scripturi, „Condamnare”, scriptures.lds.org).
Amintiţi-vă că „nu trebuie să fiţi perfect pentru a lua din împărtăşanie, dar trebuie să aveţi în inimă un spirit de umilinţă şi de pocăinţă” (Fideli credinţei: Referinţe pentru Evanghelie [2004], p. 93). Dacă luăm din împărtăşanie fără să ne pocăim în inima noastră şi nu avem nicio dorinţă să ne amintim şi să-L urmăm pe Salvator, atunci împărtăşania este luată în mod nedemn.
Gândiţi-vă de ce luarea din împărtăşanie în mod nedemn poate aduce osândă sufletelor noastre.
Recitiţi 1 Corinteni 11:28 şi căutaţi ce i-a sfătuit Pavel pe membrii Bisericii să facă în timp ce iau din împărtăşanie. Puteţi marca ceea ce aflaţi.
Din acest verset, învăţăm că trebuie să ne examinăm viaţa când luăm din împărtăşanie.
În ce moduri credeţi că trebuie să ne examinăm vieţile?
Scopul examinării sau evaluării vieţilor noastre nu este doar de a ne gândi dacă suntem demni de a lua din împărtăşanie, ci şi de a ne gândi cât de mult ne străduim să ţinem legămintele noastre cu Dumnezeu şi cum putem căuta să ne pocăim şi să ne îmbunătăţim.
Citiţi următoarele declaraţii şi gândiţi-vă la modurile prin care vă puteţi examina viaţa în timp ce luaţi din împărtăşanie.
Descriind o experienţă pe care a avut-o în timp ce lua din împărtăşanie, presedintele Howard W. Hunter a spus: „Mi-am adresat această întrebare: «Îl pun pe Dumnezeu pe primul loc şi ţin toate poruncile Sale?» Apoi, am reflectat şi mi-am înţeles situaţia. A face legământ cu Domnul să ţii întotdeauna poruncile Sale este o obligaţie serioasă şi înnoirea acelui legământ prin luarea din împărtăşanie este un act la fel de serios. Momentele solemne de meditaţie din timpul în care împărtăşania este distribuită au o mare importanţă. Ele sunt momente de autoexaminare, de introspecţie, de discernământ – un timp pentru a reflecta şi a hotărî” („Thoughts On the Sacrament”, Ensign, mai 1977, p. 25).
Tad R. Callister, preşedintele general al Şcolii de duminica, în timp ce slujea în calitate de membru al Celor Şaptezeci, ne-a învăţat că împărtăşania este un timp de reflecţie şi de autoevaluare: „Împărtăşania este… un moment de introspecţie profundă şi de autoexaminare… Împărtăşania nu este doar un moment în care ne amintim de Salvator, ci ne comparăm viaţa cu cea a Marelui Exemplu [Isus Hristos]. Este un moment în care punem deoparte toate dezamăgirile; este un moment al adevărului sublim absolut. Toate scuzele, toate faţadele trebuie să fie înlăturate, permiţând spiritului nostru, aşa cum este el, să comunice cu Spiritul Tatălui nostru. În acest moment, noi devenim propriii noştri judecători, contemplând la ceea ce este cu adevărat viaţa noastră şi la cum ar trebui să fie” (The Infinite Atonement [2000], p. 291).
O modalitate prin care putem pune în practică principiul de a ne examina vieţile în timp ce luăm din împărtăşanie este aceea de a ne gândi la întrebări în timp ce ne pregătim să luăm din împărtăşanie. De exemplu, v-aţi putea întreba: „Cum pot fi un ucenic mai bun al lui Isus Hristos?”. „În ce mod este viaţa mea asemănătoare cu cea a Salvatorului? În ce moduri nu este?” „Ce slăbiciune cu care mă confrunt mă împiedică să cresc spiritual?” „Ce pot să fac în această săptămână pentru a începe să progresez?”
-
-
Pe măsură ce vă examinaţi viaţa atât înainte, cât şi în timpul împărtăşaniei, Domnul vă va ajuta să ştiţi cum să îndepliniţi mai bine legămintele şi să fiţi demni pentru a primi binecuvântările pe care El doreşte să vi le dea. Luaţi-vă angajamentul de a urma toate îndemnurile pe care le primiţi.
În 1 Corinteni 11:33-34 citim despre îndrumarea suplimentară a lui Pavel oferită sfinţilor corinteni cu privire la masa pe care o aveau când se întâlneau pentru a lua din împărtăşanie. El le-a spus sfinţilor să se gândească unii la alţii şi să evite cearta.
-
Am studiat 1 Corinteni 11 şi am încheiat această lecţie în data de (data).
Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: