Luca 23-24

Introducere

Salvatorul a fost judecat înaintea lui Pilat din Pont şi a lui Irod Antipa. Niciunul dintre aceşti bărbaţi nu l-au găsit pe Salvator vinovat de crimele de care l-au acuzat iudeii, totuşi, Pilat L-a dat pe mâna soldaţilor pentru a fi răstignit. Isus i-a iertat pe soldaţii romani care L-au răstignit şi i-a spus cuvinte de alinare în ceea ce priveşte viaţa de după moarte unui tâlhar care a fost, de asemenea, răstignit. După ce Isus a murit, trupul Său a fost aşezat în mormântul lui Iosif din Arimatea. A treia zi după moartea lui Isus Hristos, îngeri care se aflau la mormânt au anunţat un grup de femei că El a înviat. Mai târziu, Isus le-a apărut apostolilor Săi şi altora, le-a arătat trupul Său înviat şi i-a trimis să predice pocăinţă şi să fie martorii Lui.

Luca 23

Salvatorul este judecat înaintea lui Pilat şi a lui Irod şi este răstignit între doi hoţi

Gândiţi-vă la un moment în care cineva s-a purtat urât cu voi. Cum aţi reacţionat în acea situaţie?

Pe măsură ce studiaţi Luca 23, căutaţi un adevăr care vă va ajuta să înţelegeţi cum trebuie să reacţionăm atunci când alţii se poartă urât cu noi.

Amintiţi-vă că, după ce Isus a suferit în Ghetsimani, preoţii cei mai de seamă L-au arestat şi L-au condamnat la moarte. Apoi, L-au dus la Pilat din Pont, un conducător roman din teritoriul Iudeii şi i-au cerut să Îl omoare. Pilat nu I-a găsit nicio vină lui Isus. El L-a trimis pe Isus să fie judecat de Irod Antipa, care dăduse poruncă să fie ucis Ioan Botezătorul şi care domnea peste teritoriile aflate sub dominaţie romană din Galilea şi Perea. Nici Irod nu I-a găsit nicio vină lui Isus, aşadar Pilat le-a spus oamenilor că avea să-L pedepsească pe Isus şi să-L elibereze. Oamenii i-au strigat lui Pilat să-l elibereze pe Baraba, un ucigaş, şi au cerut ca Isus să fie răstignit. Pilat l-a eliberat pe Baraba şi L-a dat pe Isus în mâinile soldaţilor pentru a fi răstignit (vezi Luca 23:1-25).

Citiţi Luca 23:32-34 şi Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Luca 23:35 (în Ghid pentru scripturi). Puteţi marca rugăciunea Lui în scripturile voastre.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
1. De ce este rugăciunea Salvatorului din acel moment atât de remarcabilă?
2. Ce principiu putem învăţa din exemplul Salvatorului despre modul în care ar trebui să reacţionăm când alţii se poartă urât cu noi? (Răspundeţi la această întrebare completând următorul principiu: Putem urma exemplul lui Isus Hristos alegând să .)

Faptul de a-i ierta pe alţii nu înseamnă că îi scuzăm de la răspunderea pentru faptele comise. Nu înseamnă nici că trebuie să ne punem în situaţii în care oamenii pot continua să se poarte urât cu noi. Dimpotrivă, iertarea înseamnă a-i trata cu dragoste pe cei care s-au purtat urât cu noi şi a nu păstra în inimă sentimente de mânie sau ranchiună faţă de ei (vezi Ghid pentru scripturi, „(A) ierta”scriptures.lds.org).

Gândiţi-vă dacă există vreo persoană pe care trebuie s-o iertaţi. Uneori, poate fi dificil să-i iertăm pe alţii. Citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Gordon B. Hinckley şi căutaţi ce puteţi face dacă vă luptaţi să iertaţi pe cineva:

„Vă rog să-I cereţi Domnului tăria de a ierta… Poate nu va fi uşor şi nu se va întâmpla repede. Dar, dacă veţi dori acest lucru cu sinceritate şi veţi căuta să-l dezvoltaţi, va veni… Veţi simţi o pace în inimă care nu poate fi dobândită altfel. Acea pace va fi a Celui care a spus:

«Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.

Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre» (Matei 6:14-15)” („Of You It Is Required to Forgive”, Ensign, iunie 1991, p. 5).

În jurnalul vostru pentru studiul scripturilor, faceţi următoarele teme:
1. Răspundeţi la următoarele întrebări: Cum credeţi că faptul de a vă ruga pentru tărie vă poate ajuta să iertaţi pe cineva care s-a purtat urât cu voi?
2. Scrieţi despre o ocazie în care voi (sau cineva pe care îl cunoaşteţi) aţi iertat pe altcineva. Amintiţi-vă să nu împărtăşiţi nimic care este prea personal.

Căutaţi să urmaţi exemplul lui Isus Hristos şi să-i iertaţi pe cei care s-au purtat urât cu voi. Rugaţi-vă pentru a avea tăria şi capacitatea de a face acest lucru. (Amintiţi-vă că Domnul condamnă orice forma de comportament abuziv – fizic, sexual, verbal sau emoţional. Abuzul sau comportamentul urât de orice fel, inclusiv batjocura, sunt împotriva învăţăturilor lui Isus Hristos. Victimile abuzului trebuie să fie convinse că nu ele sunt de vină pentru comportamentul abuziv al altora. Ele nu trebuie să simtă vină. Victimile abuzului trebuie să caute ajutor imediat, în mod normal de la episcopul sau preşedintele lor de ramură.)

În Luca 23:35-38, învăţăm că soldaţii romani şi conducătorii iudeilor şi-au bătut joc de Salvator când El se afla pe cruce. Citiţi Luca 23:39-43 şi căutaţi cum L-au tratat pe Salvator cei doi tâlhari care erau pe cruce la dreapta şi la stânga Sa. Puteţi marca cuvintele sau expresiile care vă atrag atenţia.

Citiţi următoarea declaraţie, căutând ce a dorit Salvatorul să spună atunci când I-a spus unuia dintre tâlhari că va fi cu El în paradis.

„În scripturi, cuvântul paradis este folosit în moduri diferite. În primul rând, denumeşte un loc de pace şi fericire în lumea de după moarte a spiritelor, rezervat celor care au fost botezaţi şi care au rămas credincioşi (vezi Alma 40:12; Moroni 10:34) …

Al doilea sens al cuvântului paradis se găseşte în relatarea lui Luca despre răstignirea Salvatorului… Profetul Joseph Smith a explicat că… Domnul a spus de fapt că tâlharul va fi cu El în lumea spiritelor” (Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie [2004], p. 119; vezi, de asemenea, History of the Church, 5:424-425).

Din cuvintele pe care Salvatorul le-a spus tâlharului, consemnate în Luca 23:43, învăţăm că, după moarte, spiritele tuturor oamenilor intră în lumea spiritelor.

În Doctrină şi legăminte 138, învăţăm că, atunci când Salvatorul a murit, Spiritul Său a intrat în lumea spiritelor. Totuşi, El nu i-a vizitat pe cei răi, care erau într-o parte a lumii spiritelor, numită închisoarea spiritelor. Citiţi Doctrină şi legăminte 138:29-32 şi căutaţi ce a făcut Isus Hristos în lumea spiritelor şi ce s-a întâmplat cel mai probabil cu tâlharul după ce a murit şi a mers în lumea spiritelor. Puteţi scrie referinţa suplimentarăD&L 138:29-32 în dreptul versetului Luca 23:43 în scripturile voastre.

Deşi Evanghelia urma să-i fie predicată acestui tâlhar, el nu urma să primească automat exaltarea în împărăţia lui Dumnezeu. Tâlharul (şi alţi oameni care mor fără a avea cunoaşterea Evangheliei) va trebui să se pocăiască şi să accepte rânduielile din templu înfăptuite în numele lui (vezi Doctrină şi legăminte 138:58-59).

În Luca 23:44-56 este relatat faptul că Salvatorul a murit pe cruce. După aceea, trupul Său a fost înfăşurat într-o pânză de in şi pus într-un mormânt. Partea referitoare la moartea Salvatorului pe cruce a fost discutată în lecţia care cuprinde Matei 27.

Luca 24

Îngerii anunţă că Isus Hristos a înviat şi Isus le apare ucenicilor Săi

Imaginaţi-vă că sunteţi misionar şi întâlniţi pe cineva care spune: „Cunosc mulţi oameni care nu cred în viaţa de după moarte. Unii dintre ei spun că cred în Isus Hristos, dar nu cred că El a înviat având trup fizic. Ei spun că El a continuat să trăiască doar ca spirit. Ce crezi despre învierea lui Isus Hristos?”

Cum aţi răspunde la această întrebare?

Citiţi Luca 24:1-4 şi căutaţi ce au găsit femeile când au ajuns la mormântul în care fusese pus trupul lui Isus.

Citiţi Luca 24:5-8 pentru a afla ce le-au spus îngerii femeilor. Puteţi marca ceea ce aflaţi.

În Luca 24:9-10, învăţăm că femeile au plecat de la mormânt şi le-au spus ucenicilor ceea ce văzuseră şi aflaseră.

Citiţi Luca 24:11 şi căutaţi care a fost reacţia apostolilor când au auzit cuvintele femeilor.

Rezumaţi cum au reacţionat apostolii când au auzit cuvintele femeilor:

După ce Petru a auzit spusele femeilor, el a fugit la mormânt şi a găsit fâşii de pânză, dar trupul lui Isus nu se mai afla acolo (vezi Luca 24:12).

În Luca 24:13-32, aflăm că Salvatorul înviat S-a arătat celor doi ucenici care se aflau în drum spre Emaus. Cei doi ucenici nu L-au recunoscut pe Isus în timp ce mergea cu ei şi îi învăţa folosind scripturile deoarece „ochii lor erau împiedicaţi” (Luca 24:16). Salvatorul nu a vrut ca ei să-L recunoască imediat.

Citiţi Luca 24:32 şi căutaţi modul în care învăţăturile Salvatorului din scripturi i-a tulburat pe cei doi ucenici. Puteţi marca ceea ce aflaţi.

Cei doi ucenici s-au întors imediat la Ierusalim şi le-au povestit experienţa lor apostolilor şi altor ucenici (vezi Luca 24:33-35). În timp ce vorbeau, Salvatorul a apărut.

Citiţi Luca 24:36-39 şi căutaţi dovezi că Isus a înviat cu adevărat şi are un trup din carne şi oase. (Luca 24 :36-39 este un fragment care conţine o scriptură de bază. Îl puteţi marca într-un mod distinct pentru a-l putea găsi cu uşurinţă.)

Cum credeţi că v-aţi fi simţit dacă aţi fi fost prezenţi când Hristosul înviat le-a apărut ucenicilor Săi?

Citiţi Luca 24:40-43 şi căutaţi ce altceva a făcut Isus pentru a arăta că avea un trup înviat tangibil (sau fizic).

Din aceste versete, învăţăm că Isus Hristos este o Fiinţă înviată cu un trup din carne şi oase. Toate trupurile înviate au carne şi oase glorificate.

Pe măsură ce citiţi următoarea declaraţie, subliniaţi de ce este important să înţelegem şi să credem această doctrină.

„Prin ispăşirea lui Isus Hristos, toţi oamenii vor fi înviaţi – salvaţi de la moartea fizică (vezi 1 Corinteni 15:22). Învierea este o reunire a spiritului cu trupul într-un corp perfect, într-o stare nemuritoare, nemaifiind niciodată supus [bolii sau] morţii fizice (vezi Alma 11:42-45) …

O înţelegere şi o mărturie a învierii pot să vă dea speranţă şi perspectivă în timp ce experimentaţi provocările, încercările şi triumfurile vieţii. Puteţi găsi alinare în asigurarea că Salvatorul trăieşte şi că, prin ispăşirea Lui, «El va rupe legăturile morţii, astfel că mormântul nu va avea nicio victorie; şi înţepătura morţii va trebui să fie înghiţită în speranţele slăvii» (Alma 22:14)” (Fideli credinţei, p. 94-95).

Planul salvării ne învaţă că moartea fizică şi spirituală a fost consecinţa căderii lui Adam şi a Evei. Nu am fi putut să ne întoarcem să locuim cu Tatăl Ceresc dacă nu ar fi fost un Mântuitor care să biruie păcatul şi moartea. Ispăşirea lui Isus Hristos face posibil ca noi să înlăturăm efectele căderii.

În jurnalul vostru pentru studiul scripturilor, explicaţi de ce este important să înţelegem şi să credem doctrina învierii lui Isus şi de ce acest lucru este important pentru voi.

Scriptură de bază – Luca 24:36-39

Recitiţi situaţia în care sunteţi misionar şi vă întâlniţi cu cineva care vă întreabă despre învierea lui Hristos. Ţinând cont de ceea ce învăţăm din Luca 24:36-39, scrieţi un răspuns la întrebarea acestei persoane în jurnalul vostru pentru studiul scripturilor.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

Am studiat Luca 23-24 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: