Filimon

Introducere

În această epistolă, apostolul Pavel l-a lăudat pe Filimon pentru credinţa şi dragostea sa faţă de Salvator şi faţă de ceilalţi membri ai Bisericii. El l-a sfătuit pe Filimon să-l primească înapoi ca pe un frate în Evanghelie pe sclavul său, Onisim, care fugise.

Filimon

Pavel îl sfătuieşte pe Filimon să-l primească înapoi ca pe un frate în Evanghelie pe sclavul său, Onisim, care fugise

În calitate de membri ai Bisericii, noi întâlnim, deseori, oameni noi. Imaginaţi-vă că o persoană nouă se alătură episcopiei sau ramurii voastre. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi despre încercările sociale pe care le-ar putea avea cineva care se alătură Bisericii sau care se mută într-o episcopie sau ramură nouă. Dacă v-aţi alăturat Bisericii sau v-aţi mutat într-o episcopie sau ramură nouă în ultimii ani, descrieţi orice încercare socială pe care aţi avut-o.

Gândiţi-vă la următoarele întrebări: Cum vă comportaţi cu membrii noi din episcopia sau ramura voastră? Cum vă comportaţi cu membrii Bisericii care sunt diferiţi, au interese diferite sau aparţin altor grupuri sociale decât ale voastre?

Pe măsură ce studiaţi epistola lui Pavel către Filimon, căutaţi un adevăr care vă poate îndruma în înteracţiunile voastre cu ceilalţi membri ai Bisericii.

În timpul primei sale încarcerări la Roma, când era sub arest la domiciliu, Pavel i-a scris lui Filimon, care era probabil un convertit grec din Biserică. Aşa cum este consemnat în Filimon 1:1-3, Pavel şi-a început epistola salutându-l pe Filimon şi pe alţii, inclusiv congregaţia care se întrunea în casa lui Filimon.

Citiţi Filimon 1:4-7 şi aflaţi de ce l-a lăudat Pavel pe Filimon. În acest context, cuvântul părtăşie se referă la participare sau înfrăţire şi expresia „să se arate prin fapte” înseamnă a deveni activ sau a avea efect.

Când Pavel a spus că „inimile sfinţilor [fuseseră] înviorate” (Filimon 1:7), el s-a referit la faptul că inimile lor s-au bucurat datorită lui Filimon.

Principalul motiv pentru care Pavel i-a scris lui Filimon a fost acela de a discuta despre o problemă între Filimon şi robul sau sclavul său, Onisim. Onisim fugise şi, este posibil, să fi furat ceva de la Filimon (vezi Filimon 1:18). Sclavia nu era considerată rea în cadrul culturii iudeo-creştine din perioada Noului Testament şi era susţinută de legea romană. Pedepsele pentru sclavii care fugeau includeau bătaia cruntă, marcarea pe frunte sau chiar moartea. După ce a fugit, Onisim l-a întâlnit pe apostolul Pavel.

Citiţi Filimon 1:8-12 şi aflaţi ce l-a implorat sau rugat, cu sinceritate, Pavel pe Filimon să facă. În versetul 8, cuvântul slobozenie înseamnă libertate.

Dacă aţi fi fost în locul lui Filimon, la ce v-aţi fi putut gândi sau ce aţi fi simţit dacă aţi fi auzit cererea lui Pavel?

Observaţi expresia „pe care l-am născut în lanţurile mele” (Filimon 1:10). Unul dintre sensurile verbului a naşte este de a da viaţă cuiva. Când Pavel era în închisoare, el îl ajutase pe Onisim să înceapă o nouă viaţă în calitate de ucenic al lui Isus Hristos.

Aşa cum este consemnat în Filimon 1:13-14, Pavel ar fi dorit să-l ţină pe Onisim cu el ca acesta să-l poată ajuta, dar nu dorea ca Onisim să facă acest lucru fără consimţământul lui Filimon.

Citiţi Filimon 1:15-16 şi aflaţi cum l-a încurajat Pavel pe Filimon să privească relaţia sa cu noul convertit Onisim. Puteţi marca sau nota ceea ce aflaţi.

În ce mod ar fi putut fi dificil pentru Filimon să-l vadă pe Onisim ca pe un „frate preaiubit” (Filimon 1:16)?

Din versetul 16, putem învăţa următorul adevăr: toţi suntem fraţi şi surori în Evanghelie.

Toţi suntem copii de spirit ai Tatălui Ceresc (vezi Evrei 12:9) şi, astfel, noi toţi suntem fraţi şi surori. În plus, prin intermediul rânduielii botezului şi confirmării, prin exercitarea în mod constant a credinţei în Isus Hristos şi pocăinţă consecventă, cu toţii ne naştem din nou spiritual. În acest fel, devenim fii şi fiice ale lui Isus Hristos (vezi Mosia 5:7) şi, astfel, fraţi şi surori în familia Sa de legământ. Indiferent de sexul, cultura, vârsta, mediul sau statutul nostru social, noi devenim egali în împărăţia lui Dumnezeu.

Pe măsură ce veţi citi următoarea declaraţie a preşedintelui Spencer W. Kimball, căutaţi moduri în care adevărul potrivit căruia toţi suntem fraţi şi surori în Evanghelie poate influenţa modul în care ne comportăm unii faţă de alţii, în special faţă de membrii noi ai Bisericii:

„Am fost întotdeauna înălţat spiritual când am citit scurta epistolă a lui Pavel către Filimon; aceasta ne învaţă un principiu şi o atitudine cu privire la frăţia din cadrul Evangheliei …

Este o mare inspiraţie şi bucurie să vedem acelaşi spirit în acţiune, în întreaga Biserică, să vedem sfinţii acceptându-i, ajutând-i şi rugându-se pentru cei care intră, zi de zi, în împărăţia Domnului nostru. Continuaţi să vă oferiţi prietenia unii altora – şi celor mulţi care se vor alătura Bisericii. Uraţi-le bun venit, iubiţi-i şi fiţi prietenii lor.

Din păcate, au fost uneori incidente în care unii dintre noi nu au făcut acest lucru, relatări cu privire la persoane care i-au respins pe cei pe care Domnul i-a acceptat pentru a fi botezaţi. Dacă Domnului «nu [I-a fost] ruşine să-i numească fraţi» (Evrei 2:11), haideţi… să-i primim pe fraţii şi pe surorile noastre printre cei care ne sunt prieteni şi să le oferim grija şi dragostea noastră” („Always a Convert Church: Some Lessons to Learn and Apply This Year”, Ensign, sept. 1975, p. 4).

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
1. De ce credeţi că este important să înţelegem că suntem fraţi şi surori în Evanghelie?
2. Când aţi văzut pe cineva că se comportă cu alţii precum cu nişte fraţi şi surori în Evanghelie? Ce rezultate bune au apărut datorită unei asemenea bunătăţi şi iubiri?
Scrieţi o scrisoare pentru cineva din episcopia sau ramura voastră care are nevoie să simtă că este iubit şi acceptat. Puteţi complimenta această persoană pentru darurile şi contribuţiile ei şi puteţi să vă exprimaţi grija ca un frate sau o soră în Evanghelie. După ce redactaţi scrisoarea, consemnaţi un rezumat al acesteia în jurnalul pentru studiul scripturilor.

Pentru a vă pregăti să identificaţi un alt adevăr pe care Pavel l-a ilustrat în epistola sa către Filimon, gândiţi-vă la un moment în care cineva v-a jignit sau v-a greşit.

Citiţi Filimon 1:17 şi aflaţi ce l-a sfătuit Pavel pe Filimon să facă pentru Onisim, sclavul lui Filimon care fugise.

Pavel îl ruga pe Filimon să-l primească cu bine înapoi în gospodăria sa pe Onisim, fără pedepsele aspre pe care le primeau de obicei sclavii care fugeau . Aşa cum este ilustrat în instrucţiunile lui Pavel către Filimon, învăţăm că ucenicii lui Isus Hristos au milă faţă de alţii şi sunt iertători.

De ce poate fi, uneori, dificil să avem milă faţă de alţii şi să fim iertători?

Observaţi că, având milă faţă de cei care ne-au greşit şi iertându-i, nu înseamnă neapărat că le permitem să evite consecinţele faptelor lor, nici nu înseamnă restaurarea imediată a încrederii noastre în ei. În schimb, înseamnă că arătăm compasiune faţă de alţii şi renunţăm la orice fel de resentiment, mânie sau durere pe care le-am putea simţi. Când este potrivit, le putem permite celor care ne-au greşit să recapete încrederea noastră.

Citiţi Filimon 1:18-21 şi aflaţi ce s-a oferit Pavel să facă pentru Onisim.

Aşa cum Pavel a intervenit pentru Onisim, Isus Hristos va interveni pentru noi şi va pleda cauza noastră înaintea Tatălui Ceresc (vezi D&L 45:3-5). De asemenea, Isus Hristos a plătit datoria spirituală cauzată de păcatele noastre.

În ce mod ne poate ajuta faptul de a ne aminti ce a făcut Isus Hristos pentru noi să avem milă faţă de alţii şi să-i iertăm?

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la una sau mai multe dintre seturile următoare de întrebări (asiguraţi-vă că nu scrieţi nimic prea personal sau particular):
1. Când a fost nevoie să aveţi milă şi să iertaţi pe cineva, aşa cum i s-a întâmplat lui Filimon? Cum aţi putut avea milă faţă de acea persoană şi s-o iertaţi? În ce mod aţi fost binecuvântaţi datorită acestui lucru?
2. Când aţi fost precum Onisim, sperând să primiţi mila şi iertarea cuiva? Cum aţi căutat să primiţi mila şi iertarea acelei persoane? În ce mod aţi fost binecuvântaţi făcând acest lucru?
3. Când aţi fost, precum Pavel, un mijlocitor între cineva care căuta iertare şi persoana care avea nevoie să ofere iertare şi să aibă milă? Cum aţi putut ajuta persoana care a greşit să primească iertare şi persoana căreia i s-a greşit să ierte?

Gândiţi-vă ce puteţi face pentru a avea milă faţă de alţii şi a-i ierta. Pe măsură ce căutaţi să-i includeţi, acceptaţi şi iertaţi pe alţii, Domnul vă va ajuta în eforturile voastre.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

Am studiat Filimon şi am încheiat această lecţie în data de (data).

Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: