Ioan 7

Introducere

Isus a participat la sărbătoarea corturilor în Ierusalim şi i-a învăţat pe oamenii de la templu cum puteau primi o mărturie despre faptul că învăţăturile Sale veneau de la Dumnezeu Tatăl. Deoarece oamenii se certau cu privire la identitatea Sa, Isus a folosit exemple cu apă şi lumină pentru a depune mărturie despre divinitatea Sa. De asemenea, El i-a învăţat despre Duhul Sfânt.

Ioan 7:1-13

Isus participă la sărbătoarea corturilor

V-aţi întrebat vreodată dacă Isus a avut fraţi şi surori?

Potrivit celor relatate în scripturi, Iosif şi Maria au avut copii după naşterea lui Isus, iar aceştia au fost crescuţi în acelaşi loc cu El. Totuşi, deoarece Isus Hristos era fiul Mariei şi al lui Dumnezeu Tatăl, nu al lui Iosif, aceste persoane erau fraţii şi surorile vitrege ale Lui (vezi Matei 13:55-56; Marcu 6:3).

Gândiţi-vă cum v-aţi fi simţit dacă aţi fi crescut în aceeaşi casă cu Isus.

Consideraţi că ar fi fost mai uşor să credeţi în El dacă aţi fi crescut cu El? De ce da sau de ce nu?

În Ioan 7, învăţăm despre cum Îl vedeau pe Isus unii dintre „fraţii Lui” (Ioan 7:3, 5). Cuvântul fraţi, din acest fragment, se referă, probabil, la fraţii vitregi ai lui Isus, deşi poate include şi alte rude apropiate.

Citiţi Ioan 7:1-5 şi aflaţi ce a consemnat Ioan despre fraţii lui Isus.

Gândiţi-vă la următoarea declaraţie a vârstnicului Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„O mărturie cu privire la divinitatea lui Hristos şi a puterii de salvare a Evangheliei Sale nu poate fi obţinută automat prin intermediul relaţiilor de familie. Ea este dobândită doar prin supunere personală faţă de acele legi eterne pe care se bazează …

Se face deseori referire la fiii lui Iosif şi ai Mariei ca fiind «fraţii» lui Isus… Deşi au fost crescuţi în aceeaşi casă şi au avut parte de aceeaşi iubire [şi atenţie] din partea lui Iosif şi a Mariei, deşi cunoşteau învăţăturile, slujirea şi miracolele lui Isus, aceste rude apropiate ale Sale nu reuşiseră încă să-L accepte drept Mesia.” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 1:437).

Gândiţi-vă la următoarea întrebare: Cum este posibil ca unii dintre membrii familiei lui Isus să nu creadă încă în El, deşi cunoşteau învăţăturile şi miracolele Sale?

După ce a observat că, în perioada evenimentelor care au fost consemnate în Ioan 7, fraţii lui Isus „nu reuşiseră încă să-L accepte drept Mesia”, vârstnicul McConkie a explicat: „Totuşi, se pare că toţi aceştia s-au convertit mai târziu (Faptele apostolilor 1:14); unul dintre ei, identificat de către Pavel drept «Iacov, fratele Domnului» (Galateni 1:19), a slujit în calitate de apostol; şi altul, Iuda, care a spus despre sine că este «Iuda… fratele lui Iacov» (Iuda 1), a scris epistola lui Iuda” (Doctrinal New Testament Commentary, 1:437).

În Ioan 7, sunt consemnate evenimente care au avut loc în timpul sărbătorii corturilor, în Ierusalim (vezi Ioan 7:2). În timpul sărbătorii, „considerată de [iudei] cea mai măreaţă şi mai plină de bucurie dintre toate” (Bible Dictionary, „Feasts”), mulţi iudei călătoreau la Ierusalim pentru a sărbători binecuvântările oferite de Dumnezeu copiilor lui Israel când aceştia au călătorit în pustiu, după ce au fost eliberaţi din sclavia egiptenilor (vezi Leviticul 23:39-43). De asemenea, ei sărbătoreau şi ofereau mulţumiri pentru recolta anuală de fructe şi cereale (vezi Exodul 23:16). Această sărbătoarea dura opt zile.

Observaţi în Ioan 7:3-4 că fraţii lui Isus voiau ca El să meargă la sărbătoarea corturilor în Ierusalim, spunând, se pare, că, dacă El era cu adevărat Mesia, trebuia să meargă la Ierusalim şi să declare acest lucru tuturor oamenilor prezenţi acolo.

După cum este consemnat în Ioan 7:6-10, Isus S-a hotărât să-Şi întârzie plecarea la sărbătoare, dar i-a îndemnat pe fraţii Săi să meargă. La câteva zile după începerea sărbătorii, Isus a ajuns în secret – ştiind că unii dintre conducătorii iudei din Ierusalim voiau să-L omoare, dar că vremea ca El să moară nu sosise încă.

Citiţi Ioan 7:11-13 şi aflaţi ce spuneau oamenii din Ierusalim despre Isus.

La fel ca în zilele lui Isus, astăzi există diverse opinii despre Isus Hristos. Unii oameni ştiu şi depun mărturie că El este Fiul lui Dumnezeu şi Salvatorul întregii omeniri. Unii cred că El a fost un mare învăţător sau profet. Totuşi, unii oameni nu cred în divinitatea lui Isus Hristos şi în veridicitatea învăţăturilor Sale sau le este teamă să Îl urmeze în mod deschis. Pe măsură ce continuaţi să studiaţi Ioan 7, aflaţi cum puteţi şti că Isus Hristos este Salvatorul nostru şi că învăţăturile Sale sunt adevărate.

Ioan 7:14-36

Isus Hristos îi învaţă pe iudei la templu

Templul era locul central al celebrărilor care aveau loc în timpul sărbătorii corturilor. Citiţi Ioan 7:14-15 şi aflaţi ce a făcut Isus acolo. Puteţi marca, în scripturilor voastre, reacţia oamenilor.

Iudeii erau uimiţi că Isus putea propovădui cu asemenea profunzime şi înţelepciune fără „învăţătură” sau fără să fi fost instruit de rabinii iudei ori fără să meargă la şcolile lor. Citiţi Ioan 7:16-18 şi căutaţi ce a spus Isus că puteau face oamenii pentru a şti dacă doctrina sau învăţăturile Sale erau adevărate. Puteţi sublinia expresiile care ne ajută să înţelegem cine I-a dat lui Isus doctrina pe care o propovăduia.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
1. Cum poate şti cineva dacă doctrina lui Isus Hristos este cu adevărat de la Dumnezeu?
2. Din învăţăturile Domnului din templu, învăţăm că, dacă facem voia Tatălui Ceresc, vom primi o mărturie cu privire la doctrina Sa. Explicaţi de ce credeţi că acest principiu este adevărat.

Preşedintele James E. Faust, din Prima Preşedinţie, a spus: „Dobândim o mărturie despre principiile Evangheliei încercând, fiind supuşi, să trăim conform acestora. Salvatorul a spus: «Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu» [Ioan 7:17]. O mărturie despre eficienţa rugăciunii rezultă prin rugăciune spusă cu umilinţă şi sinceritate. O mărturie despre zeciuială rezultă prin plata zeciuielii” („Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!”, Ensign sau Liahona, nov. 2003, p. 22).

Ce ne-a învăţat preşedintele Faust că trebuie să facem pentru a dobândi o mărturie despre principiile Evangheliei?

Amintiţi-vă că unii dintre fraţii lui Isus nu credeau că El era Mesia cel promis, dar, mai târziu, au dobândit o mărturie şi s-au convertit. Cum i-ar fi putut ajuta principiul de mai sus pe acei membri ai familiei să dobândească o mărturie despre Isus Hristos şi învăţăturile Sale?

După ce a citat Ioan 7:17, sora Bonnie L. Oscarson, preşedinta generală a Tinerelor Fete, ne-a învăţat: „Uneori încercăm să facem lucrurile invers. De exemplu, putem aborda lucrurile în felul următor: voi trăi bucuros conform legii zeciuielii, dar, mai întâi, trebuie să ştiu dacă este adevărată. Probabil că ne şi rugăm pentru a dobândi o mărturie despre legea zeciuielii şi sperăm că Domnul ne va binecuvânta cu acea mărturie înainte ca noi să fi completat vreodată o chitanţă de zeciuială. Lucrurile nu funcţionează aşa. Domnul Se aşteaptă ca noi să ne exercităm credinţa. Este necesar să plătim în mod consecvent o zeciuială integrală şi onestă pentru a dobândi o mărturie despre zeciuială. Acelaşi model se aplică tuturor principiilor Evangheliei, indiferent dacă este vorba despre legea castităţii, principiul decenţei, Cuvântul de înţelepciune sau legea postului” („Fiţi convertiţi”, Ensign sau Liahona, nov. 2013, p. 77).

Pentru una dintre următoarele două teme sau pentru amândouă, dacă ceea ce sunteţi inspiraţi să scrieţi este prea personal, puteţi scrie răspunsul în jurnalul personal sau pe o foaie de hârtie separată şi să consemnaţi, în jurnalul pentru studiul scripturilor, că aţi finalizat tema.

Completaţi următoarea afirmaţie în jurnalul pentru studiul scripturilor scriind despre o poruncă sau un principiu al Evangheliei despre care aţi ajuns să ştiţi că este adevărată sau adevărat prin eforturile voastre de a trăi conform acesteia sau acestuia: Ştiu este adevărat deoarece, pe măsură ce am trăit conform acestui principiu, am . Puteţi împărtăşi ceea ce aţi scris unei persoane despre care consideraţi că va progresa ascultând mărturia voastră.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi un adevăr, o poruncă sau o învăţătură a Evangheliei despre care doriţi să primiţi o mărturie mai puternică. Apoi, scrieţi ce veţi face pentru a primi o mărturie mai mare despre acel adevăr, acea poruncă sau acea învăţătură punând în practică principiul pe care l-aţi învăţat din Ioan 7:17.

În Ioan 7:19-36, este explicat faptul că Isus i-a mustrat pe conducătorii iudei, deoarece respingeau învăţăturile şi miracolele Sale şi căutau să-L omoare. Aceste versete relatează, de asemenea, că mulţi oameni se întrebau dacă El era Mesia şi că preoţii cei mai de seamă şi fariseii au trimis aprozi să-L prindă.

Ioan 7:37-53

Isus Hristos propovăduieşte despre darul Duhului Sfânt

Gândiţi-vă la un moment în care v-a fost sete. Imaginaţi-vă că ţineţi în mână un pahar gol. V-ar potoli setea acest pahar gol? De ce altceva aţi mai avea nevoie?

Faceţi-vă puţin timp şi beţi puţină apă. În timp ce faceţi acest lucru, gândiţi-vă cât de importantă este apa în viaţa voastră. Puteţi spune o rugăciune de recunoştinţă Tatălui Ceresc pentru că v-a oferit apă vouă şi familiei voastre.

Ţara lui Israel nu avea o rezervă mare de apă proaspătă pentru a satisface nevoile oamenilor. Viaţa putea fi susţinută doar de ploile care permiteau umplerea proviziilor de apă. Vârstnicul Bruce R. McConkie a explicat cum făcea apa parte „dintr-unul dintre cele mai solemne şi dramatice momente ale preaslăvirii iudeilor” în timpul sărbătorii care avea loc:

„În fiecare dintre cele opt zile ale sărbătorii corturilor… era obiceiul ca preotul, ca parte a slujirii în templu, să ia apă în vase [ulcioare] de aur din izvorul Siloamului, care curgea sub muntele templului, şi s-o verse pe altar. Apoi, erau cântate cuvintele lui Isaia: «Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii» (Isaia 12:3). Şi tocmai în timpul acestui climax religios, Isus a intervenit şi a oferit înghiţituri de împrospătare vie, care puteau îndeplini cele mai adânci pofte spirituale ale unui suflet însetat” (Doctrinal New Testament Commentary, 1:446).

Citiţi Ioan 7:37-39 şi aflaţi ce le-a oferit Salvatorul oamenilor.

În Traducerea Bibliei de Joseph Smith pentru Ioan 7:39 se afirmă că „Duhul Sfânt le-a fost promis celor care credeau, după aceea Isus a fost slăvit” (Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Ioan 7:39; caractere cursive adăugate).

Expresia „din inima lui” (Ioan 7:38) sugerează faptul că apa vie va curge din interiorul celui care crede, nu dintr-o sursă exterioară acestuia. Puteţi marca, în Ioan 7:39, ce reprezintă apa vie.

În Bible Dictionary, se explică: „Dintr-un motiv care nu este explicat pe deplin în scripturi, Duhul Sfânt nu acţiona în plenitudinea Sa printre iudei în timpul vieţii muritoare a lui Isus (Ioan 7:39; 16:7). Afirmaţiile referitoare la faptul că Duhul Sfânt avea să vină după ce Isus învia au legătură doar cu acea dispensaţie, deoarece este foarte clar că Duhul Sfânt a acţionat în dispensaţiile anterioare. Mai mult, se face referire doar la faptul că darul Duhului Sfânt nu era prezent, din moment ce puterea Sa acţiona în timpul slujirii lui Ioan Botezătorul şi a lui Isus, altfel, nimeni nu ar fi primit o mărturie despre adevărurile pe care le propovăduiau aceşti bărbaţi (Matei 16:16-17; vezi, de asemenea, 1 Corinteni 12:3)” (Bible Dictionary, „Holy Ghost”).

Ţinând cont de învăţăturile Salvatorului din Ioan 7:37-39, învăţăm că, dacă venim la Isus Hristos şi credem în El, atunci vom fi plini de Duhul Sfânt. Cei care sunt plini de Duhul Sfânt îi pot influenţa pe alţii în bine.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, descrieţi un moment în care aţi fost influenţaţi (sau aţi fost plini) de Duhul Sfânt şi, prin urmare, aţi putut influenţa pe cineva în bine.

În Ioan 7:40-53, citim că fariseii au dorit din nou ca Isus să fie prins. Aprozii, care au fost trimişi să-L prindă, L-au auzit pe Isus predicând. Ei s-au întors fără să-L prindă şi le-au spus fariseilor că nu au mai auzit niciodată pe cineva predicând aşa cum o făcea Salvatorul, lucru care i-a înfuriat pe farisei. Nicodim, fariseul care a venit la Salvator noaptea (vezi Ioan 3:1-2), le-a reamintit colegilor săi, fariseii, şi preoţilor celor mai de seamă că propria lege nu permitea ca o persoană să fie condamnată până nu i se oferea ocazia să vorbească.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

Am studiat Ioan 7 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: