Unitatea 10: ziua 4 Luca 8:1-10:37

Unitatea 10: ziua 4

Luca 8:1-10:37

Introducere

Salvatorul a continuat să slujească în Galilea, unde a profeţit despre moartea şi învierea Sa. Isus a plecat din Galilea şi a călătorit spre Ierusalim. În Samaria, i-a învăţat pe ucenicii Săi că venise să-i salveze pe oameni, nu să-i distrugă. El a propovăduit, de asemenea, despre adevărata ucenicie şi pilda bunului samaritean.

Luca 8:1-9:56

Salvatorul înfăptuieşte miracole, propovăduieşte folosind pilde şi călătoreşte la Ierusalim

Citiţi următoarele scenarii. Scrieţi cum v-aţi simţi şi cum aţi reacţiona în fiecare situaţie.

Când îl rogi politicos pe fratele tău sau când o rogi politicos pe sora ta să te ajute să faceţi curăţenie, el sau ea îţi răspunde urât să faci tu.
În timp ce planificaţi o activitate la şcoală, câţiva colegi de clasă critică şi râd de ideea ta.
Când împărtăşeşti Evanghelia unui prieten, el îţi spune că lucrurile în care crezi sunt ciudate.

Pe măsură ce studiaţi învăţăturile Salvatorului din Luca 8-9, căutaţi adevăruri care vă pot îndruma când vă simţiţi jigniţi de faptele sau cuvintele altora.

Citiţi rezumatele capitolelor Luca 8-9 şi fiţi atenţi care sunt întâmplările consemnate în aceste capitole. Pentru că aţi studiat aceste întâmplări în detaliu în lecţiile din Matei şi Marcu, această lecţie se va concentra pe Luca 9:51-62.

Citiţi Luca 9:51 şi căutaţi locul în care Salvatorul a hotărât să meargă. Expresia „avea să fie luat în cer” se referă la înălţarea la cer a Salvatorului, care urma să aibă loc.

În timp ce călătoreau spre Ierusalim, Isus şi ucenicii Săi s-au apropiat de un sat al samaritenilor. Citiţi Luca 9:52-54 şi căutaţi reacţia samaritenilor când au aflat că Isus şi ucenicii Săi doreau să intre în satul lor.

Cum au reacţionat Iacov şi Ioan la lipsa de ospitalitate şi respingerea de care au dat dovadă samaritenii faţă de Salvator?

Citiţi Luca 9:55-56 pentru a afla răspunsul Salvatorului la cererea lui Iacov şi Ioan.

Atunci când Salvatorul a spus „nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi” (Luca 9:55), El a sugerat că cererea lui Iacov şi Ioan nu era în armonie cu Spiritul lui Dumnezeu.

Gândiţi-vă la moduri în care oamenii din zilele noastre pot reacţiona în mod exagerat la insulte sau jigniri din partea altora. Revedeţi scenariile de la începutul lecţiei şi reflectaţi la modurile în care o persoană ar putea reacţiona în mod exagerat în astfel de situaţii.

În ce mod reacţia Salvatorului la respingerea samaritenilor a fost diferită de cea a lui Iacov şi Ioan?

Un adevăr pe care îl putem învăţa din această relatare este că urmăm exemplul Salvatorului când alegem să răspundem la jigniri cu răbdare şi îndelungă suferinţă. Puteţi nota acest adevăr pe marginea scripturilor voastre, lângă Luca 9:52-56.

Următoarea declaraţie a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne ajută să înţelegem că faptul de a fi jigniţi este o alegere, nu o stare:

„Atunci când considerăm sau spunem că am fost jigniţi, de obicei, vrem să spunem că simţim că am fost insultaţi, trataţi într-un mod neplăcut, umiliţi sau trataţi nepoliticos. Desigur, în interacţiunea noastră cu alţii se întâmplă lucruri care ne-ar permite să ne simţim jigniţi. Totuşi, în cele din urmă, este imposibil ca o altă persoană să vă jignească pe dumneavoastră sau pe mine… A ne simţi jigniţi este ceva ce noi alegem; nu este o condiţie cauzată sau impusă de către altcineva sau altceva …

Dacă o persoană spune sau face un lucru pe care îl considerăm jignitor, prima noastră obligaţie este aceea de a refuza să ne simţim jigniţi şi, după aceea, să discutăm în particular, cu sinceritate şi direct cu acea persoană. O astfel de abordare invită inspiraţia de la Duhul Sfânt şi permite ca neînţelegerile să fie clarificate şi ca intenţia adevărată să fie înţeleasă corect” („Şi nimic nu-i va jigni”, Ensign sau Liahona, nov. 2006, p. 90, 92).

Gândiţi-vă din nou la scenariile de la începutul acestei lecţii. Apoi, în jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
1. Care este potenţialul pericol sau rău ce se poate întâmpla dacă alegem să ne simţim jigniţi în aceste situaţii?
2. Cum putem să urmăm exemplul Salvatorului în fiecare dintre aceste scenarii?
3. În ce mod putem fi binecuvântaţi dacă alegem să reacţionăm la jigniri cu răbdare şi îndelungă suferinţă?

Reflectaţi dacă aţi ales să vă simţiţi jigniţi de cuvintele sau faptele altora. Stabiliţi-vă un ţel de a urma exemplul Salvatorului alegând să reacţionaţi la jigniri cu răbdare şi îndelungă suferinţă. Puteţi împărtăşi ţelul vostru unui membru al familiei sau un prieten ca să vă ajute să-l împliniţi.

Notă. A răspunde cu răbdare şi îndelungă suferinţă când consideraţi că vi se face ceva rău nu înseamnă că trebuie să permiteţi ca abuzul sexual sau fizic, inclusiv, batjocura, să continue. Dacă sunteţi victima unui astfel de abuz, stabiliţi urgent o întâlnire cu episcopul vostru sau preşedintele vostru de ramură pentru a primi ajutor şi sfaturi.

Luca 9:57-62

Isus propovăduieşte despre adevărata ucenicie

Număraţi cercurile de mai jos. În timp ce număraţi, cântaţi versurile cântecului vostru preferat.

De ce a fost greu să număraţi cercurile în timp ce cântaţi versurile unui cântec?

Gândiţi-vă la modul în care distragerea atenţiei de la numărare prin cântat poate fi asemănată cu încercarea de a-L urma pe Isus Hristos.

Pe măsură ce continuaţi să studiaţi Luca 9, gândiţi-vă cum puteţi depăşi influenţele care vă pot distrage atenţia sau vă pot împiedica de la a-L urma pe Salvator.

Citiţi Luca 9:57-58 şi căutaţi modul în care i-a răspuns Isus bărbatului care a dorit să fie ucenicul Lui.

Expresia „Fiul omului n-are unde-şi odihni capul” indică faptul că stilul de viaţă al Salvatorului nu era uşor şi era lipsit de confort.

Citiţi Luca 9:59-60 şi căutaţi ce a dorit al doilea bărbat să facă înainte de a-L urma pe Salvator.

Isus Hristos nu a vrut să spună că era greşit să jeleşti moartea unei persoane dragi sau să oferi condoleanţe la o înmormântare (vezi D&L 42:45). De fapt, El propovăduia o lecţie importantă despre ucenicie. Ce putem învăţa din răspunsul Salvatorului din Luca 9:60 despre priorităţile unui adevărat ucenic?

Citiţi Luca 9:61-62 şi căutaţi ce i-a spus Salvatorul celui de-al treilea bărbat care a dorit să fie ucenicul Lui.

Următoarea declaraţie a preşedintelui Howard W. Hunter ne ajută să înţelegem analogia din Luca 9:62 cu privire la faptul de a pune mâna pe plug şi a nu privi înapoi: „Pentru a ara o brazdă dreaptă [sau un şanţ], plugarul trebuie să-şi fixeze ochii pe un punct fix din faţa lui. Acest lucru îl menţine pe drumul cel bun. Dacă, totuşi, se întâmplă ca el să se uite înapoi să vadă de unde a plecat, şansele lui de a se abate sunt mai mari. Drept rezultat, el ară brazde strâmbe… Dacă ne concentrăm energia nu în urma, ci înaintea noastră – asupra vieţii veşnice şi bucuriei salvării – le vom obţine cu certitudine” („Am I a «Living Member»?” Ensign, mai 1987, p. 17).

Reflectaţi în ce fel a fi ucenic al lui Isus Hristos seamănă cu a pune mâna pe un plug şi a nu privi înapoi.

Un principiu pe care-l putem învăţa din învăţăturile pe care Salvatorul le-a oferit acestor bărbaţi este că, pentru a fi ucenic al lui Isus Hristos, trebuie să nu permitem ca nimic să nu fie o prioritate mai mare decât El.

Gândiţi-vă de ce, uneori, punem alte priorităţi înaintea responsabilităţilor noastre de ucenici ai lui Isus Hristos.

Vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul Celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat: „Satana are o unealtă puternică împotriva oamenilor buni. Aceasta este distragerea atenţiei. El îi ademeneşte pe oamenii buni să-şi umple viaţa cu «lucruri bune» ca să nu mai rămână loc pentru lucrurile esenţiale” („Mai întâi, lucrurile mai importante”, Liahona, iulie 2001, p. 7).

Pentru a vă ajuta să vă gândiţi la ce v-ar putea împiedica să-L urmaţi în totalitate pe Isus Hristos, copiaţi următoarea reprezentare grafică în jurnalul vostru pentru studiul scripturilor. Apoi, enumeraţi patru sau cinci responsabilităţi pe care le are un ucenic al lui Isus Hristos (de exemplu, slujirea oferită altora, împărtăşirea Evangheliei, participarea cu regularitate la adunările Bisericii sau plătirea zeciuielii). Pentru fiecare responsabilitate pe care o identificaţi, enumeraţi exemple de alte priorităţi pe care cineva le-ar pune înaintea acelei responsabilităţi.

Responsabilităţile unui ucenic al lui Isus Hristos	Alte priorităţi

În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi despre o experienţă în care aţi văzut pe cineva care a ales să lase deoparte alte ţeluri sau priorităţi pentru a-L urma pe Salvator.

Reflectaţi la lucrurile pe care le puneţi înaintea faptului de a-L urma pe Isus Hristos şi învăţăturile Sale. Scrieţi pe o foaie de hârtie un ţel legat de ceea ce veţi face pentru ca Salvatorul şi Evanghelia Sa să fie o prioritate mai mare. Puneţi această foaie de hârtie într-un loc în care o puteţi vedea zilnic.

Luca 10:1-24

Domnul îi cheamă, împuterniceşte şi instruieşte pe cei şaptezeci

Citiţi Luca 10:1-2 şi căutaţi pe cine a desemnat Domnul să ajute la înfăptuirea lucrării Sale.

Cuvântul şaptezeci din Luca 10:1 nu doar descrie numărul slujitorilor pe care Isus i-a trimis, ci se referă, de asemenea, la un oficiu al preoţiei. Acelaşi oficiu al preoţiei există în Biserica restaurată de astăzi. Acum există opt cvorumuri ale Celor Şaptezeci, deşi numai membrii primelor două cvorumuri sunt chemaţi în calitate de Autorităţi Generale. Munca lor de a predica Evanghelia şi a ajuta la administrarea Bisericii este îndrumată de Cvorumului celor Doisprezece Apostoli şi Preşedinţia Celor Şaptezeci.

Din aceste versete învăţăm că Domnul cheamă lucrători care să-L reprezinte şi să-L ajute în lucrarea Lui. De ce credeţi că Domnul îi cheamă pe alţii să-L reprezinte şi să-L ajute?

Luca 10:3-24 conţine instrucţiuni pe care Salvatorul le-a dat celor Şaptezeci cu privire la modul în care să-şi îndeplinească responsabilităţile. Mai târziu, Cei Şaptezeci I-au dat raportul despre lucrările lor lui Isus, iar El le-a mai dat instrucţiuni şi s-a bucurat împreună cu ei. Observaţi că Luca 10:10-11 conţine instrucţiuni pe care Domnul le-a dat celor şaptezeci, care erau diferite de instrucţiunile pe care le primesc misionarii astăzi. El le-a dat permisiunea să scuture praful dintr-un oraş de pe picioarele lor ca mărturie împotriva acelora care nu-i vor primi. Astăzi, acest lucru se face numai în împrejurări extreme şi sub îndrumarea Primei Preşedinţii. Misionarii cu timp deplin nu sunt autorizaţi să facă acest lucru din proprie iniţiativă.

Luca 10:25-37

Isus propovăduieşte pilda bunului samaritean

drum aflat în pustiu — Drumul spre Ierihon

Citiţi Luca 10:25 şi căutaţi care a fost întrebarea pe care I-a adresat-o un învăţător al legii Salvatorului în speranţa de a-L ispiti sau a-L pune la încercare.

Cum aţi răspunde dacă cineva v-ar adresa această întrebare?

Citiţi Luca 10:26-28 pentru a afla răspunsul Salvatorului la întrebarea învăţătorului legii.

Ţinând cont de ceea ce aţi citit în Luca 10:25-28, completaţi următorul principiu: Pentru a dobândi viaţă veşnică, noi trebuie să …

Citiţi Luca 10:29 şi căutaţi a doua întrebare pe care învăţătorul legii i-a adresat-o lui Isus.

Pentru a răspunde la întrebarea învăţătorului legii, Salvatorul a propovăduit o pildă despre un samaritean (vezi Luca 10:30-35). În vremurile Noului Testament, exista o animozitate puternică între iudei şi samariteni (vezi Ghid pentru scripturi, „Samariteni”). În mod obişnuit, atât iudeii, cât şi samaritenii se evitau unii pe alţii.

Citiţi Luca 10:30-37 şi căutaţi ce ne învaţă această pildă despre cine este aproapele nostru.

Preşedintele Thomas S. Monson a spus că trebuie să ne amintim de pilda bunului samaritean atunci când ne gândim cum să reacţionăm faţă de cei care au nevoie de ajutorul nostru.

„Fiecare dintre noi, în timpul călătoriei prin viaţa muritoare, se va afla pe propriul drum spre Ierihon. Care va fi experienţa dumneavoastră? Care va fi a mea? Îmi voi închide ochii la cel căzut între tâlhari şi care are nevoie de ajutorul meu? Dar dumneavoastră? Voi fi acela care îl va vedea pe cel rănit şi va auzi ruga lui, dar va evita să-i ofere ajutor? Dar dumneavoastră? Sau voi fi cel care vede, cel care aude, cel care se opreşte şi cel care ajută? Dar dumneavoastră?

Isus ne-a oferit îndemnul: «Du-te de fă şi tu la fel». Atunci când ne supunem acestei declaraţii, se deschide în perspectiva noastră eternă o panoramă de bucurie rar egalată şi niciodată întrecută.

Poate drumul către Ierihon nu este marcat foarte clar. Poate că nici cei răniţi nu strigă ca noi să-i auzim. Dar când îl urmăm pe acel bun smaritean, mergem pe cărarea care duce la perfecţiune” („Your Jericho Road”, Ensign, febr. 1989, p. 2, 4).

Închipuiţi-vă că aveţi un prieten care se străduieşte să iubească pe cineva care îl enervează, îl dezamăgeşte sau îl înfurie. Scrieţi în jurnalul vostru pentru studiul scripturilor o scurtă scrisoare prietenului vostru, în care să-i explicaţi ce putem învăţa din această pildă despre dragostea pentru alţii şi cum ne putem strădui să fim mai asemănători bunului samaritean.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

Am studiat Luca 8:1-10:37 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: