Unitatea 8: ziua 1

Marcu 4-5

Introducere

Isus a propovăduit în pilde pe malul Mării Galileii. În timp ce se afla pe mare, Salvatorul a potolit o furtună şi ucenicii Săi s-au mirat de puterea pe care o avea asupra elementelor. Isus şi-a demonstrat superioritatea asupra diavolilor alungându-i dintr-un bărbat. În timp ce slujea în Capernaum, El a vindecat o femeie care suferea de o scurgere de sânge şi a readus-o la viaţă pe fiica lui Iair.

Marcu 4

Isus propovăduieşte despre împărăţia lui Dumnezeu folosind pilde şi potoleşte o furtună.

Gândiţi-vă la cea mai mare furtună în care v-aţi aflat. Reflectaţi cum aţi descrie experienţa pe care aţi trăit-o cuiva care nu a fost acolo în timpul furtunii.

În ce fel anumite încercări şi greutăţi ale vieţii sunt ca o furtună?

1. Copiaţi următorul tabel în jurnalul pentru studiul scripturilor. Apoi, în spaţiul liber de sub fiecare categorie, scrieţi exemple de furtuni de natură fizică, spirituală, mintală şi socială pe care tinerii le au de înfruntat.

Fizic	Spiritual	Mintal	Social

Pe măsură ce studiaţi Marcu 4-5, căutaţi principii care vă pot ajuta când treceţi prin furtunile vieţii.

În Marcu 4:1-34, citim că, în timp ce se afla pe malul Mării Galileii, Isus Hristos a propovăduit mai multe pilde unei mulţimi de oameni. (Această lecţie nu va cuprinde aceste versete, deoarece aţi studiat deja aceste pilde în Matei 13.)

Citiţi Marcu 4:35-38 şi căutaţi ce problemă s-a ivit în timp ce Salvatorul şi ucenicii Săi au traversat Marea Galileii.

Marea Galileii se află la 213 m sub nivelul mării şi este înconjurată în trei părţi de munţi. Uneori, vântul bate dinspre munţi şi provoacă furtuni intense, mari, cu valuri înalte pe această întindere de apă relativ mică. Unii dintre ucenici erau pescari experimentaţi, dar, din cauza furtunii, care făcea să se umple corabia cu apă, „erau foarte înspăimântaţi şi erau în primejdie” (Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Luca 8:23).

Dacă v-aţi fi aflat în corabie cu Isus şi ucenicii Săi în aceste circumstanţe, ce gânduri şi sentimente aţi fi avut când v-aţi fi îndreptat spre Salvator şi L-aţi fi găsit dormind?

Citiţi Marcu 4:39-40 pentru a afla care a fost răspunsul Salvatorului când ucenicii L-au implorat să-i ajute. Puteţi marca expresiile „Taci! Fără gură!” şi „o linişte mare” (Marcu 4:39) în scripturile voastre. Puteţi, de asemenea, scrie următorul principiu în jurnalul pentru studiul scripturilor: Dacă noi căutăm ajutorul Salvatorului în momente de nelinişte şi de teamă, El ne poate da pace.

Reflectaţi câteva secunde la ce înseamnă să căutaţi ajutorul Salvatorului în momente de nelinişte sau de teamă. Gândiţi-vă la cum putem face acest lucru.

Citiţi Marcu 4:41 şi căutaţi ce se întrebau ucenicii despre Isus. Puteţi sublinia acest principiu în scripturile voastre.

Dacă aţi fi fost acolo pentru a răspunde la întrebarea ucenicilor, ce le-aţi fi spus despre Isus Hristos şi puterea Sa?

În ce fel faptul de a ne aminti că Isus Hristos are puterea de a potoli furtuni şi a restabili pacea vă afectează credinţa în momente de nelinişte?

2. Citiţi cuvintele imnului „Doamne, furtuna vuieşte” (Imnuri, nr. 65) sau cântaţi-l şi reflectaţi asupra mesajului său. Gândiţi-vă la un moment în care voi sau cineva cunoscut s-a îndreptat spre Domnul în timpul unei furtuni din viaţa sa. În ce moduri a ajutat Salvatorul la potolirea furtunii sau la restabilirea păcii? În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi ce puteţi să faceţi pentru a căuta ajutorul Salvatorului în timpul momentelor de încercare din viaţa voastră.

Marcu 5:1-20

Isus vindecă un bărbat alungând diavoli din el

Marcu 5:1-18 consemnează că Isus a vindecat un bărbat plin de spirite „[necurate]” sau rele. După ce aceste spirite au fost alungate din bărbatul respectiv, ele au intrat într-o turmă de porci, care, apoi, s-a repezit de pe râpă în mare. După ce a fost vindecat, bărbatul a dorit să rămână cu Isus.

Citiţi Marcu 5:19-20 şi căutaţi ce l-a instruit Isus pe bărbat.

Un principiu pe care îl putem învăţa din această relatare este că, atunci când simţim puterea Salvatorului în vieţile noastre, putem depune mărturie altora despre binecuvântările Sale şi îndurarea Sa. Cu toate acestea, dacă o experienţă este foarte sacră, nu trebuie să o împărtăşiţi decât dacă sunteţi îndemnat de Duhul Sfânt.

Reflectaţi cum şi cui puteţi depune mărturie despre binecuvântările şi îndurarea Salvatorului în viaţa voastră.

Marcu 5:21-43

Isus vindecă o femeie care suferea de o scurgere de sânge şi o readuce la viaţă pe fiica lui Iair

Vârstnicul Shayne M. Bowen, din Cei Şaptezeci, a relatat o experienţă dureroasă din viaţa familiei sale.

„În ziua de 4 februarie 1990, ni s-a născut al treilea fiu şi al şaselea copil. I-am dat numele Tyson …

Când avea opt luni, Tyson a încercat să înghită o bucată de cretă pe care o găsise pe covor. Creta i-a rămas în gât şi el nu a mai putut respira. Fratele lui mai mare l-a adus pe Tyson la etajul de sus, ţipând: «Bebeluşul nu respiră. Bebeluşul nu respiră». Am pus în practică procedura de resuscitare şi am sunat la 911.

Paramedicii au sosit şi l-au dus în grabă pe Tyson la spital. În sala de aşteptare, am continuat să ne rugăm cu ardoare, implorându-L pe Dumnezeu să facă o minune. După un timp care ni s-a părut o eternitate, doctoriţa a intrat în sală şi a spus: «Îmi pare rău. Nu mai putem face nimic. Puteţi merge să-l vedeţi». Apoi, a plecat” („Pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi”, Ensign sau Liahona, nov. 2012, p. 16).

Dacă Tyson ar fi fost fratele vostru, ce aţi fi crezut sau simţit în acel moment?

În ce mod o astfel de experienţă ar pune la încercare credinţa cuiva?

Citiţi Marcu 5:21-24 şi căutaţi modul în care un conducător iudeu, pe nume Iair, s-a confruntat cu o situaţie care i-ar fi putut pune credinţa la încercare.

Citiţi Marcu 5:25-26 şi căutaţi cine se afla în mulţimea care L-a urmat pe Isus spre casa lui Iair.

Deşi relatările din Noul Testament nu definesc cu precizie natura „[scurgerii] de sânge” a femeii (Matei 5:25) sau a hemoragiei, ştim că aceasta o făcea să sufere. Mai mult, sub legea lui Moise, o persoană care avea o scurgere de sânge era considerată necurată din punct de vedere ritualic (vezi Leviticul 15:19-33). Acest lucru însemna faptul că această femeie a fost cel mai probabil alungată sau exclusă de-a lungul celor doisprezece ani de boală. Disperarea pe care o simţea din pricina situaţiei în care se afla era evidentă din faptul că ea „cheltuise tot ce avea” (Marcu 5:26) căutând un leac la doctori.

Citiţi Marcu 5:27-34 şi căutaţi ce a făcut această femeie pentru a primi ajutorul Salvatorului. Expresia „a venit pe dinapoi prin mulţime” (Marcu 5:27) se referă la încercarea ei de a trece prin mulţimea de oameni pentru a putea atinge haina (sau mantia) lui Isus. Cuvântul putere din versetul 30 înseamnă „tărie”.

Din relatarea experienţei acestei femei, putem învăţa că, dacă dăm dovadă de credinţă în Isus Hristos prin eforturile noastre de a veni la El, El ne poate vindeca.

Fiţi fideli credinţei voastre

Gândiţi-vă la sugestia vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, despre cum să facem faţă problemelor dificile şi întrebărilor care pot apărea în viaţa noastră:

„Atunci când apar probleme şi se ivesc întrebări, nu începeţi călătoria dumneavoastră în căutarea credinţei spunând cât de multă credinţă nu aveţi, pornind de la «lipsa [dumneavoastră] de credinţă»… Nu vă cer să pretindeţi că aveţi o credinţă pe care de fapt nu o aveţi. Vă cer să fiţi fideli faţă de credinţa pe care o aveţi …

Dragi fraţi şi surori, aceasta este o muncă divină aflată în desfăşurare, cu binecuvântări care sunt văzute pretutindeni, deci vă rog, nu vă îngrijoraţi prea mult dacă, din când în când, apar probleme care trebuie examinate, înţelese şi rezolvate. Probleme apar şi vor apărea. În această Biserică, ceea ce ştim va fi mereu mai important decât ceea ce nu ştim. Şi amintiţi-vă, în această lume, fiecare trebuie să trăiască având credinţă” („Cred, Doamne”, Ensign sau Liahona, mai 2013, p. 94).

Este important să ne amintim că vindecarea noastră de orice infirmitate prin credinţă în Isus Hristos depinde nu doar de eforturile noastre de a veni la El, ci şi de timpul ales de Dumnezeu şi de voia Sa, după cum s-a întâmplat cu femeia care a atins mantia Sa.

Gândiţi-vă că, în timp ce Isus Hristos s-a oprit să o ajute pe femeia care suferea de o scurgere de sânge, cel mai probabil Iair aştepta nerăbdător ca Salvatorul să vină cu el şi să o ajute pe fiica sa.

Citiţi Marcu 5:35 şi căutaţi mesajul pe care l-a primit Iair în timp ce Isus s-a oprit să o ajute pe femeie.

Dacă aţi fi fost în locul lui Iair, ce gânduri sau sentimente aţi fi avut în acel moment?

Citiţi Marcu 5:36 şi căutaţi ce a spus Salvatorul pentru a sprijini credinţa lui Iair. Puteţi marca ceea ce aflaţi.

Din această relatare, putem învăţa că exercitarea credinţei în Isus Hristos necesită a continua să credem în El chiar şi în momente de nesiguranţă.

Cugetaţi asupra următoarelor întrebări: Care sunt unele dintre modurile în care am putea pune în practică acest principiu în vieţile noastre? De ce credeţi că Dumnezeu ne pune uneori credinţa la încercare?

Citiţi Marcu 5:37-43 pentru a afla ce s-a întâmplat cu fiica lui Iair. Observaţi că cei care „îşi băteau joc de [Isus]” (Marcu 5:40) erau „cei ce cântau din fluier şi gloata bocind” (vezi Matei 9:23-24), nu Petru, Iacov, Ioan sau părinţii fetei.

Isus a readus-o la viaţă pe fiica lui Iair.

Uneori Salvatorul linişteşte furtunile din viaţa noastră înlăturând greutatea sau teama cu care ne confruntăm. Alteori, este posibil ca El să nu înlăture încercarea, după cum este ilustrat în relatarea vârstnicului Bowen despre moartea fiului său. Totuşi, când continuăm să ne exercităm credinţa în Isus Hristos, chiar şi în momente de nesiguranţă, El ne va oferi pace în timpul încercărilor noastre.

Citiţi următoarea mărturie a vârstnicului Bowen şi gândiţi-vă cum ne putem păstra credinţa indiferent de rezultatele încercărilor noastre.

„În timp ce mă simţeam vinovat, furios şi autocompătimirea încerca să mă copleşească, m-am rugat ca inima mea să se poată schimba. Prin experienţe personale foarte sacre, Domnul mi-a dat o nouă inimă şi, deşi tot singuratic şi îndurerat, întreaga mea perspectivă s-a schimbat. Mi-a fost dat să cunosc că nu fusesem jefuit, ci mai degrabă că mă aştepta o mare binecuvântare dacă aveam să mă dovedesc credincios …

Depun mărturie că [atunci]… «când ne punem încrederea în ispăşirea lui Isus Hristos, El ne poate ajuta să îndurăm încercările, boala şi durerea. Putem fi plini de bucurie, pace şi alinare. Tot ce este nedrept în viaţă, poate fi îndreptat prin ispăşirea lui Isus Hristos» [Predicaţi Evanghelia Mea: un ghid pentru slujirea misionară (2004), p. 52]” („Pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi”, p.17).

3. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:

   1. Când v-aţi păstrat voi sau cineva cunoscut credinţa în Isus Hristos în timpul unei perioade de încercare şi nesiguranţă?

   2. Ce binecuvântări aţi primit ca urmare a faptului că aţi rămas credincioşi? (Puteţi să vă întoarceţi la schema pe care aţi desenat-o în jurnalul vostru pentru studiul scripturilor la începutul acestei lecţii şi scrieţi câteva propoziţii prin care să descrieţi modul în care v-a ajutat Salvatorul în timpul încercărilor din fiecare categorie – fizice, spirituale, mintale şi sociale.)

4. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

   Am studiat Marcu 4-5 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

   Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: