Pavel a propovăduit Evanghelia în Asia Mică (Turcia de azi) şi, în timp ce se afla la Milet, un oraş situat lângă Efes, el a avertizat despre o viitoare apostazie şi a încurajat conducătorii preoţiei să întărească membrii Bisericii. Apoi, a călătorit la Ierusalim, unde a fost persecutat şi arestat. În timp ce se afla pe treptele fortăreţei Antonia (o garnizoană în care erau staţionate trupe romane), Pavel a împărtăşit povestirea convertirii sale.
Pavel slujeşte în Asia Mică şi călătoreşte la Ierusalim, unde este bătut şi arestat
Gândiţi-vă la un moment în care a trebuit să vă despărţiţi de familie, prieteni sau alte persoane dragi timp de mai multe zile, săptămâni sau luni.
Ce sentimente aţi avut voi sau cei care erau cu voi înainte să plecaţi?
Ce v-aţi spus unii altora înainte să vă despărţiţi?
În timpul celei de-a treia călătorii misionare, Pavel a fost în Macedonia, Grecia şi Asia Mică (vezi harta nr. 13, „Călătoriile misionare ale apostolului Pavel”, din Ghidul pentru scripturi. În timpul acestei călătorii, el a simţit îndemnul să se întoarcă la Ierusalim. În timp ce călătorea, el se oprea din când în când pentru a propovădui şi a spune la revedere membrilor Bisericii. Cu o noapte înainte de plecarea sa din Troa, Pavel a vorbit cu sfinţii până noaptea târziu.
Citiţi Faptele apostolilor 20:9-12 şi aflaţi ce s-a întâmplat cu un tânăr pe nume Eutih după ce a adormit în timpul predicii lui Pavel. Puteţi marca în scripturile voastre ceea ce a făcut Pavel pentru a da dovadă de dragoste şi grijă pentru Eutih.
Cât de asemănătoare au fost acţiunile lui Pavel cu cele ale Salvatorului din timpul slujirii Sale?
Ca parte a celei de-a treia călătorii misionare, Pavel a petrecut aproximativ trei ani în Efes, slujindu-le oamenilor de acolo. Din Faptele apostolilor 20:13-17 aflăm că, în drum spre Ierusalim, Pavel s-a oprit în Milet, chiar lângă Efes şi a trimis vorbă conducătorilor Bisericii din Efes să se întâlnească cu el.
Pavel a afirmat că el nu a „ascuns nimic din ce le era de folos” (Faptele apostolilor 20:20) acelora cărora le predica. Observaţi în Faptele apostolilor 20:21 în ce mod Pavel a propovăduit ceea ce era de folos – el a mărturisit că toată lumea trebuie să se pocăiască şi să aibă credinţă în numele Domnului Isus Hristos.
Conform celor relatate în versetele 22-23, Pavel era dispus să treacă prin orice încercare îl aştepta la Ierusalim. El a anticipat cu precădere pericolul din Ierusalim, unde conducătorii iudei îl considerau trădător ca urmare a eforturilor sale de a predica Evanghelia lui Isus Hristos. Cu toate acestea, unul dintre motivele pentru care Pavel era dispus să meargă la Ierusalim, se datora faptului că Spiritul Domnului l-a îndrumat să facă acest lucru.
Citiţi Faptele apostolilor 20:24-27 şi aflaţi ce a spus Pavel că era pregătit să facă în calitate de slujitor al Domnului. Puteţi marca ceea ce a spus el în versetul 24.
Din Faptele apostolilor 20:24-27, învățăm că adevăraţii slujitori ai Domnului îşi îndeplinesc cu credinţă îndatoririle şi că, făcând astfel, ei simt bucurie. Puteţi scrie acest adevăr în scripturile voastre sau în jurnalul pentru studiul scripturilor.
Gândiţi-vă ce ar însemna pentru voi a vă dedica în întregime slujirii Domnului.
Cum puteţi pune în practică acest principiu în viaţa voastră?
Gândiţi-vă la un moment din viaţa voastră sau din viaţa unei persoane cunoscute, în care aţi simţit o mare bucurie alegând să slujiţi Domnului cu toată energia şi tăria. Descrieţi pe scurt, în jurnalul pentru studiul scripturilor, această experienţă şi lecţia pe care poate aţi învăţat-o.
Pavel i-a vizitat pe conducătorii Bisericii din Efes pentru ultima dată înainte de a pleca spre Ierusalim. Dacă aţi fi fost în locul lui Pavel şi ai fi ştiut că nu îi veţi mai vedea din nou pe aceşti conducători ai Bisericii, ce sfat le-aţi fi dat înainte de a pleca?
Citiţi Faptele apostolilor 20:28-31 şi aflaţi în legătură cu ce lucruri i-a avertizat Pavel pe conducătorii Bisericii.
Pavel a folosit cuvântul „lupi” ca metaforă pentru membrii necredincioşi ai Bisericii, dar şi pentru oamenii care i-ar înşela pe membrii credincioşi ai Bisericii.
Pavel a reamintit conducătorilor Bisericii că „este mai ferice să dai decât să primeşti” (Faptele apostolilor 20:35) şi, după ce s-a rugat cu ei, şi-a luat rămas bun şi şi-a început călătoria spre Ierusalim (vezi Faptele apostolilor 20:36-38).
Din Faptele apostolilor 21:1-10 aflăm că Pavel şi-a continuat călătoria spre Ierusalim şi s-a oprit pe parcurs în diferite regiuni pentru a petrece timp cu membrii Bisericii. Când s-a oprit în oraşul Tir, unii dintre ucenici – evident îngrijoraţi pentru siguranţa lui Pavel – l-au sfătuit să nu meargă la Ierusalim (vezi Faptele apostolilor 21:4).
În Cezarea, un profet numit Agab a profeţit ce i se va întâmpla lui Pavel în Ierusalim.
Citiţi Faptele apostolilor 21:11 şi aflaţi ce a profeţit Agab că urma să i se întâmple lui Pavel în Ierusalim. Cuvântul brâu se referă la o centură.
Citiţi Faptele apostolilor 21:12-14 şi aflaţi modul în care Pavel şi colegii săi au reacţionat faţă de profeţie.
Ce remarcaţi la răspunsul lui Pavel?
Nu li se solicită tuturor slujitorilor Domnului să-şi sacrifice viaţa. Cu toate acestea, adevăraţii slujitori ai Domnului sunt dispuşi să facă voia lui Dumnezeu indiferent de sacrificiul personal.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
În calitate de slujitor al Domnului, ce fel de sacrificii vi s-ar putea cere să faceţi?
Când aţi fost dispuşi să faceţi voia lui Dumnezeu indiferent de sacrificiul pe care a trebuit să-l faceţi? De ce aţi fost dispuşi să faceţi acest lucru?
În Faptele apostolilor 21:17-40, aflăm că Pavel a sosit în Ierusalim şi a raportat despre lucrarea sa misionară conducătorilor locali ai Bisericii. El a mers la templu şi, când iudei, care l-au cunoscut din călătoriile sale misionare l-au văzut, ei au declarat că Pavel era un învăţător fals care predica împotriva legii lui Moise şi a încălcat legea aducând în templu oameni din rândul neamurilor. Din pricina acestei acuzaţii, o gloată l-a scos pe Pavel din templu şi a început să-l bată. Soldaţii romani au intervenit şi l-au luat de-acolo pentru a fi judecat, iar Pavel i-a întrebat dacă ar putea vorbi oamenilor.
Pavel relatează convertirea sa şi depune mărturie despre Isus Hristos
A fi convertit înseamnă a fi schimbat. Gândiţi-vă la modul în care apa poate fi convertită sau schimbată, astfel încât să poată fi folosită în diferite scopuri. (De exemplu, apa poate fi convertită în gheaţă sau abur.) Gândiţi-vă la câte tipuri de schimbări aduce convertirea la Evanghelie.
Citiţi Faptele apostolilor 22:1-5 şi aflaţi cum s-a descris Pavel în timp ce le vorbea iudeilor de pe treptele unei fortăreţe din Ierusalim.
Citiţi Faptele apostolilor 22:6-21 în care Pavel spune povestea convertirii sale. Apoi, potriviţi următoarele întrebări cu răspunsul corect punând litera răspunsului corect în spaţiul liber de lângă întrebare. (Când terminaţi, verificaţi-vă răspunsurile cu cele de la sfârşitul lecţiei.)
b. El l-a întâlnit pe Anania, un om drept, şi şi-a recăpătat vederea.
c. El a fost botezat şi a chemat Numele Domnului.
d. El a fost chemat să fie martor al lui Isus Hristos.
e. El a văzut o lumină, a auzit glasul lui Isus Hristos şi L-a văzut într-o viziune.
Pavel a ascultat şi s-a supus cuvintelor lui Isus Hristos şi a început să se schimbe. Din Galateni 1:17-18 aflăm că, după viziunea sa remarcabilă, Pavel a petrecut trei ani în Arabia, care ar fi fost un moment bun de pregătire şi creştere spirituală, înainte de a se întoarce la Damasc iar, apoi, de a merge la Ierusalim pentru a-l întâlni pe Petru.
Gândiţi-vă la cât de drastică a fost schimbarea vieţii lui Pavel ca urmare a convertirii sale la Salvator. Convertirea lui Pavel ne învaţă că, pe măsură ce ne supunem cuvintelor lui Isus Hristos, putem deveni pe deplin convertiţi.
Sora Bonnie L. Oscarson, preşedinta generală a Tinerelor Fete, a explicat modul în care supunerea noastră faţă de cuvintele lui Hristos are legătură cu adevărata convertire:
Imagine
Bonnie L. Oscarson
„Adevărata convertire înseamnă mai mult decât doar a cunoaşte principiile Evangheliei şi presupune chiar mai mult decât doar a avea o mărturie despre acele principii. Este posibil să avem o mărturie despre Evanghelie fără să o trăim. Să fim convertiţi cu adevărat înseamnă să acţionăm în acord cu ceea ce credem şi să îi permitem acestui lucru să producă «o schimbare mare în noi sau în inimile noastre» [Mosia 5:2] …
Convertirea are loc atunci când suntem sârguincioşi în a ne rosti rugăciunile, în a ne studia scripturile, în a veni la Biserică şi în a fi demni să participăm la rânduielile din templu. Convertirea are loc atunci când punem în practică principiile drepte pe care le învăţăm în căminele noastre şi în sălile de clasă. Convertirea are loc atunci când trăim vieţi pure şi virtuoase şi ne bucurăm de tovărăşia Duhului Sfânt. Convertirea are loc pe măsură ce înţelegem ispăşirea lui Isus Hristos, Îl recunoaştem ca fiind Salvatorul şi Mântuitorul nostru şi permitem ispăşirii să aibă efect în viaţa noastră” („Fiţi convertiţi”, Ensign sau Liahona, nov. 2013, p. 76-78).
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi o scrisoare, pentru voi înşivă, despre ceea ce puteţi face pentru a deveni cu adevărat convertiţi la Salvator.
Imagine
Pavel în timp ce era legat
Pavel a fost legat de romani
În Faptele apostolilor 22:22-30, aflăm că, după ce Pavel a relatat povestea convertirii sale, ascultătorii lui au declarat că ar trebui să fie condamnat la moarte. Pavel a fost adus în faţa căpitanului-şef al armatei romane din Ierusalim, care a hotărât că Pavel ar trebui să fie bătut cu nuiele sau biciuit, o tactică utilizată în mod normal pentru a umili şi a obţine informaţii de la infractori. Cu toate acestea, atunci când ofiţerii romani au aflat că Pavel era cetăţean roman, au decis să nu-l biciuiască, iar în schimb l-au adus în faţa Sinedriului, consiliul de conducere al iudeilor. Era împotriva legii romane de a lega sau biciui un cetăţean roman care „nu [fusese] osândit” (Faptele apostolilor 22:25).
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele: