Unitatea 5: ziua 1

Matei 18-20

Introducere

Isus Hristos i-a învăţat pe ucenicii Săi principii care aveau să-i ajute să conducă Biserica Sa după înălţarea Lui. El a propovăduit, de asemenea, pilda robului nemilostiv, ca răspuns la întrebarea lui Petru despre iertare şi a propovăduit despre caracterul sfânt al căsătoriei. Salvatorul a subliniat importanţa faptului de a alege viaţa eternă în locul bogăţiilor lumeşti şi a propovăduit pilda lucrătorilor viei.

Matei 18

Isus Hristos i-a învăţat pe ucenicii Săi principii care îi vor ajuta să conducă Biserica şi propovăduieşte pilda robului nemilostiv

Următoarea relatare, spusă de preşedintele Thomas S. Monson, este despre o familie al cărei bebeluş, în vârstă de două luni, a murit: „Tatăl era tâmplar de mobilă fină şi a făcut un sicriu frumos pentru trupul preţiosului său copil. Ziua înmormântării a fost mohorâtă, reflectând parcă tristeţea pe care o simţeau prin pierderea lui. În timp ce familia se îndrepta spre capelă, tatăl purtând micuţul sicriu, s-a adunat un număr mic de prieteni. Însă, uşa capelei era încuiată. Episcopul, ocupat, uitase de funeralii. Zadarnic au încercat să-l găsească. Neştiind ce să facă, tatăl a luat sicriul sub braţ şi, cu familia alături, l-au dus acasă, pe o ploaie torenţială” („Pene de despicat ascunse”, Liahona, iulie 2002, p.19).

1. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:

   1. Dacă aţi fi fost membru al acelei familii, cum v-aţi fi simţit când episcopul a uitat să vine la funeralii?

   2. De ce v-ar fi greu să-l iertaţi pe episcop?

În Matei 18:1-20, citim că Isus i-a învăţat pe ucenicii Săi, în Galilea, să fie umili şi să devină asemenea copilaşilor. El a explicat, de asemenea, că cei care fac să „păcătuiască” sau să conducă pe un drum greşit pe ucenicii Săi care sunt asemănători unui copil, vor avea parte de suferinţă (vezi versetele 6-7).

Umilinţa copiilor poate fi asemănată cu umilinţa noilor convertiţi la Biserică. Ce putem învăţa de la noii convertiţi? Cum putem să-i hrănim spritual, atât pe copii, cât şi pe noii convertiţi la Biserică?

Salvatorul i-a sfătuit apoi pe ucenicii Săi să îndepărteze din viaţa lor acele lucruri care i-ar fi putut face să păcătuiască sau să se poticnească (vezi versetul 9). De asemenea, El i-a învăţat pe apostolii Săi că, dacă cineva le-a greşit sau a păcătuit împotriva lor, în primul rând, trebuie să caute să rezolve, în particular, problema cu acea persoană. Dacă persoana refuză să se pocăiască, atunci el sau ea poate fi adus în faţa conducătorilor Bisericii. (Notă. Învăţăturile Salvatorului din Matei 18:1-14 vor fi discutate în detaliu în lecţiile despre Marcu 9 şi Luca 15.)

După această instrucţiune, Petru i-a adresat Salvatorului o întrebare despre iertare. Citiţi Matei 18:21 şi căutaţi întrebarea lui Petru.

Unii conducători religioşi din vremea lui Petru propovăduiau că cineva nu trebuie să ierte pe altcineva mai mult de trei ori. Întrebându-L pe Domnul dacă el trebuia să ierte pe cineva de şapte ori, este posibil ca Petru să se fi crezut generos (vezi Bruce R. McConkie, The Mortal Messiah: From Bethlehem to Calvary, 4 volume [1979-1981], 3:91). Citiţi Matei 18:22 şi aflaţi răspunsul pe care Salvatorul i l-a dat lui Petru.

„Şaptezeci de ori câte şapte” este un mod de a spune că nu trebuie să existe o limită în ceea ce priveşte de câte ori trebuie să-i iertăm pe alţii. Răspunsul pe care Salvatorul i l-a dat lui Petru ne învaţă următorul adevăr: Domnul ne-a poruncit să-i iertăm pe cei care ne greşesc sau care păcătuiesc împotriva noastră.

A ierta pe alţii înseamnă să-i tratăm cu dragoste pe cei care ne-au greşit sau ne-au rănit şi să nu avem niciun resentiment faţă de ei (vezi Ghid pentru scripturi, „(A) Ierta”, scriptures.lds.org; D&L 64:9-11). A ierta nu înseamnă că veţi continua să le permiteţi altora să vă rănească sau că cei care v-au greşit nu trebuie să răspundă, din punct de vedere legal sau într-un alt mod, pentru faptele lor.

După ce a răspuns la întrebarea lui Petru, Salvatorul i-a învăţat pe ucenicii Săi o pildă care ne poate ajuta să înţelegem de ce trebuie să-i iertăm pe alţii.

Citiţi Matei 18:23-30 şi aflaţi suma de bani datorată de rob şi de tovarăşul său de slujire.

Cât îi datora robul împăratului?

Cât îi datora tovarăşul de slujire robului?

Folosiţi informaţiile de mai jos pentru a vă fi uşor să calculaţi cât timp i-ar fi trebuit fiecărui datornic pentru a-şi plăti datoria:

În zilele lui Isus „se estima că 10.000 de galbeni echivalau cu 100.000.000 de denari [moneda romană]. Un denar reprezenta, de regulă, salariul pe o zi al unui lucrător obişnuit” (Jay A. Parry şi Donald W. Parry, Understanding the Prables of Jesus Christ [2006], p. 95). Calculaţi în cât timp ar fi putut robul să-şi plătescă datoria, împărţind 100.000.000 de denari la 365 de zile.

Dacă ar fi primit salariul tot timpul, câte zile i-ar fi trebuit robului să-şi plătească datoria?

În comparaţie, 100 de lei echivalau cu 100 de denari. (Amintiţi-vă că cei mai mulţi lucrători câştigau un denar pe zi.) Calculaţi cât timp i-ar fi trebuit tovarăşului de slujire să-şi plătească datoria.

Dacă ar fi primit salariul tot timpul, câte zile i-ar fi trebuit tovarăşului de slujire să-şi plătească datoria?

Citiţi Matei 18:31-35 şi aflaţi cum a reacţionat împăratul când a descoperit faptele robului faţă de tovarăşul său de slujire.

De ce credeţi că împăratul l-a numit viclean pe acest rob pentru că nu i-a iertat datoria tovarăşului său de slujire?

Ţinând cont de ceea ce aţi citit în versetul 35, scrieţi pe cine credeţi că ar putea reprezenta fiecare dintre cei trei oameni din pildă:

Împărat = 

Rob = 

Tovarăş de slujire = 

Folosindu-vă de ceea ce aţi învăţat din această pildă, completaţi următorul principiu: Dacă dorim ca Dumnezeu să ne ierte, trebuie . (Puteţi nota acest principiu pe marginea scripturilor voastre, lângă Matei 18:24-35.)

Ce trebuie să facă o persoană dacă are probleme în a ierta pe cineva?

Preşedintele James E. Faust, din Prima Preşedinţie, ne-a învăţat:

„Trebuie să recunoaştem şi să acceptăm sentimentele de furie. Este nevoie de umilinţă pentru a face acest lucru, dar, dacă ne vom aşeza în genunchi şi îi vom cere Tatălui Ceresc sentimentul de iertare, El ne va ajuta. Domnul ne cere «să-i iertăm pe toţi oamenii» [D&L 64:10] spre binele nostru, pentru că «ura întârzie creşterea spirituală» [Orson F. Whitney, Gospel Themes, (1914), p. 144]. Numai dacă alungăm ura şi amărăciunea, Domnul ne poate alina inima …

Când tragedia loveşte, noi nu trebuie să reacţionăm căutând răzbunarea personală, ci trebuie să lăsăm dreptatea să-şi urmeze cursul şi, apoi, să uităm. Nu este uşor să uităm şi să ne golim inima de resentimente care cresc. Salvatorul ne-a oferit tuturor o pace preţioasă prin ispăşirea Sa, dar aceasta poate veni numai dacă suntem dornici să alungăm sentimentele negative de furie, răutate sau răzbunare. Tuturor celor care-i iertăm «pe cei care au greşit împotriva noastră» [Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Matei 6:13], chiar şi pe cei care au comis crime mari, ispăşirea ne aduce o anumită pace şi alinare” („Puterea tămăduitoare a iertării”, Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 69).

2. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi despre un moment în care Domnul v-a ajutat să iertaţi pe cineva care a păcătuit împotriva voastră sau care v-a greşit.

Mai jos veţi citi concluzia relatării preşedintelui Monson care a fost împărtăşită mai devreme în această lecţie: „Dacă ar fi fost nişte oameni fără caracter, ar fi putut să-l acuze pe episcop şi să nutrească resentimente. Când episcopul şi-a dat seama de situaţie, a vizitat familia şi şi-a cerut iertare. Cu durerea încă evidentă pe faţă şi cu lacrimi în ochi, tatăl a acceptat scuzele şi cei doi s-au îmbrăţişat într-un spirit de împăcare” („Pene de despicat ascunse”, p. 19).

Gândiţi-vă la acele persoane, din viaţa voastră, pe care nu le puteţi ierta. Rugaţi-vă pentru a avea dorinţa de a ierta şi abilitatea de a renunţa la sentimentele de suferinţă şi mânie, astfel încât Isus Hristos să vă poată ajuta să simţiţi pace şi alinare prin ispăşirea Sa.

Matei 19:1-12

Salvatorul ne învaţă despre caracterul sfânt al căsătoriei

Doctrina Domnului cu privire la căsătorie şi divorţ diferă de multe dintre crezurile lumii.

Care sunt unele dintre crezurile lumii despre căsătorie şi divorţ?

În timp ce studiaţi Matei 19:1-12, căutaţi învăţăturile Domnului cu privire la căsătorie şi divorţ şi gândiţi-vă la importanţa acestor învăţături în viaţa voastră.

Citiţi Matei 19:1-3 şi căutaţi întrebarea pe care fariseii I-au adresat-o lui Isus.

Expresia „să-şi lase nevasta pentru orice pricină” (Matei 19:3) se referă la un bărbat care divorţează de soţia lui din orice motiv, indiferent dacă este un motiv banal sau egoist.

Citiţi Matei 19:4-6 şi aflaţi ce a propovăduit Salvatorul despre căsătorie şi divorţ.

Aceste versete ne învaţă următoarele: Căsătoria dintre un bărbat şi o femeie este o relaţie sacră concepută şi stabilită de Dumnezeu. Puteţi nota această doctrină pe marginea scripturilor voastre, lângă Matei 19:6. Revelaţia dată de Domnul în zilele noastre confirmă faptul că „noul şi nepieritorul legământ al căsătoriei” (căsătoria în templu) este esenţial în vederea exaltării (vezi D&L 131:1-4).

Citiţi Matei 19:7 şi căutaţi o altă întrebare pe care fariseii I-au adresat-o lui Isus.

Matei 19:8-9 relatează că Salvatorul le-a spus fariseilor că Moise a permis divorţul pe vremea sa din cauza împietririi inimilor oamenilor. Termenul „a lăsa”, în aceste versete, poate însemna, de asemenea, a se separa sau a pleca.

Următoarea declaraţie a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ajută la clarificarea legăturii dintre această învăţătură şi zilele noastre: „Genul de căsătorie necesar pentru exaltare – veşnică în durată şi asemănătoare cu Dumnezeu în calitate – nu ia în considerare divorţul. În templele Domnului, cuplurile sunt căsătorite pentru toată veşnicia. Însă unele căsătorii nu progresează către acest ideal. Din cauza «împietririi inimilor [noastre]» [Matei 19:8], Domnul nu insistă acum asupra consecinţelor standardului celestial. El le permite persoanelor divorţate să se căsătorească din nou fără a avea pata imoralităţii specificată în legea mai înaltă” („Divorţul”, Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 70).

3. În jurnalul vostru pentru studiul scripturilor, enumeraţi unele dintre modurile în care vă pregătiţi pentru „genul de căsătorie necesar pentru exaltare” descris de vârstnicul Oaks. Ce puteţi face pentru a vă căsători pentru eternitate luându-vă un angajament puternic de a rezolva diferenţele fără a divorţa?

Matei 19:13–20:34

Isus propovăduieşte despre viaţa eternă şi predă pilda lucrătorilor viei

Matei 19:13-30 relatează că Isus i-a încurajat pe cei care-L urmau să caute viaţa eternă în locul bogăţiilor lumeşti. Petru a întrebat ce aveau să primească ucenicii pentru că renunţaseră la bunurile lor lumeşti pentru a-L urma pe Salvator. (Notă. Evenimentele discutate în aceste versete vor fi predate în detaliu în lecţia despre Marcu 10.)

În Matei 20:1-16, citim că Salvatorul i-a învăţat pe ucenicii Săi o pildă pentru a-i ajuta să înţeleagă dorinţa Tatălui Ceresc de a le oferi tuturor copiilor Săi ocazia de a primi viaţa eternă. În această pildă, un om angajează lucrători la diferite ore ale zilei pentru a lucra în via lui şi, apoi, la sfârşitul zilei, le dă tuturor aceeaşi sumă de bani.

Matei 20:17-34 relatează că Isus Hristos a prezis că El urma să fie trădat şi condamnat la moarte după ce se întorcea la Ierusalim. El i-a învăţat pe ucenicii Săi că, în loc să râvnească după poziţii şi autoritate, ei trebuie să urmeze exemplul Său şi să le slujească altora.

4. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

   Am studiat Matei 18–20 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

   Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: