Unitatea 10: ziua 2

Luca 6:1-7:18

Introducere

Isus a propovăduit despre importanţa de a le face bine altora, inclusiv în ziua de sabat. După ce petrecuse o noapte în rugăciune, El i-a chemat pe cei doisprezece apostoli şi le-a propovăduit lor şi unei mulţimi de oameni. De asemenea, El l-a vindecat pe slujitorulul unui sutaş şi l-a ridicat din morţi pe fiul unei văduve.

Luca 6

Isus vindecă în ziua de sabat, îi alege pe cei doisprezece apostoli şi propovăduieşte mulţimii.

Imaginaţi-vă că, în cadrul adunărilor Bisericii de duminica, auziţi un anunţ despre un proiect de slujire pentru o familie care locuieşte aproape de voi. După anunţ, auziţi următoarele răspunsuri:

• „Familia aceea a trecut prin greutăţi mari în ultima vreme. Mă bucur să o ajut cum pot.”

• „Sper să se ofere gustări şi răcoritoare după aceea, altfel, nu mă duc.”

• „Nu prea vreau să merg, dar mi-ar prinde bine câteva mâini de ajutor săptămâna viitoare la proiectul pe care îl organizez, deci ar trebui, probabil, să ajut şi eu acum.”

• „Dacă va merge şi prietenul meu, voi merge şi eu.”

1. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi ce sugerează răspunsurile precedente despre motivele pentru care oamenii slujesc.

Gândiţi-vă la ocaziile pe care le-aţi avut să slujiţi şi la sentimentele voastre cu privire la slujire. Pe măsură ce studiaţi Luca 6-7, căutaţi principii care vă pot ajuta să slujiţi mai din suflet.

La începutul slujirii Sale din viaţa muritoare, în timp ce se afla în Galilea, Isus a vindecat un om cu mâna uscată în ziua de sabat (vezi Luca 6:6-10), a petrecut o noapte în rugăciune şi i-a chemat pe cei doisprezece apostoli (vezi Luca 6:12-13). Apoi, El a început să îi înveţe pe ei şi pe „o mare mulţime de oameni” (Luca 6:17) cum să primească recompense cereşti. Această cuvântare din Luca 6 este deseori numită Predica de pe câmpie şi este foarte asemănătoare cu Predica de pe munte din Matei 5-7. „Există păreri diferite în ceea ce priveşte Predica de pe munte consemnată de Matei şi Predica de pe câmpie consemnată de Luca, dacă ele sunt una şi aceeaşi sau sunt diferite. Totuşi, plasamentul din punct de vedere cronologic şi contextul consemnării lui Luca par să indice că aceeaşi predică este consemnată atât în Luca 6, cât şi în Matei 5-7” (New Testament Student Manual, [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 152-153; vezi, de asemenea, Ghid pentru scripturi „Predica de pe munte”; corelarea Evangheliilor). (Notă. O mare parte din Luca 6 a fost acoperită în lecţiile despre Matei 5-7, 10:1-4 şi Marcu 3:1-6.)

Citiţi Luca 6:19 şi căutaţi ce a făcut Isus pentru oameni înainte să înceapă să le propovăduiască.

Apoi, citiţi Luca 6:31 şi căutaţi sfatul pe care Isus le-a dat ucenicilor Săi.

În ce fel faptul de a ne aminti că trebuie să-i tratăm pe alţii aşa cum am dori să fim trataţi influenţează modul în care îi tratăm pe oameni?

Citiţi Luca 6:32-35 şi căutaţi ce alte sfaturi le-a dat Isus ucenicilor Săi despre a-i iubi pe ceilalţi şi a le sluji. Puteţi marca în versetul 35 ce trebuie să aşteptăm în schimb când facem bine altora. Observaţi ce le-a promis Domnul celor care fac bine altora fără să aştepte ceva în schimb.

Un principiu pe care îl putem învăţa din aceste versete este că, dacă facem bine altora fără să aşteptăm ceva în schimb, răsplata noastră va fi mare şi vom fi fiii Celui Preaînalt.

Observaţi expresia „veţi fi fiii Celui Preaînalt” (versetul 35). Deşi cu toţii suntem fiii lui Dumnezeu, cei care fac bine altora, aşa cum a făcut Hristos, îşi îndeplinesc potenţialul divin devenind asemănători Tatălui nostru din Cer. Gândiţi-vă în ce fel slujirea altora fără a aştepta ceva în schimb poate ajuta o persoană să fie mai asemănătoare lui Hristos.

Citiţi Luca 6:36-38 şi căutaţi exemple oferite de Isus de moduri prin care putem face bine altora. Observaţi că Isus a promis că oamenii care dau dovadă de milă faţă de alţii, care nu judecă nedrept şi care iartă nestingheriţi vor avea parte de îndurarea Domnului.

Aţi încercat să puneţi mai multe lucruri decât ar fi încăput într-o cutie sau o valiză? În Luca 6:38 este descris cât de mult va fi oferit în schimb pentru binele pe care îl facem prin cuvintele „o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra”. În ce fel aceste cuvinte descriu modul în care Tatăl Ceresc ne răsplăteşte când dăruim altora?

Un adevăr pe care-l putem învăţa din Luca 6:38 este că, atunci când dăruim cu generozitate, Tatăl Ceresc ne binecuvântează într-un mod şi mai generos. Puteţi scrie acest principiu lângă versetul 38.

2. Gândiţi-vă la unele moduri în care putem fi generoşi când dăruim altora. Apoi, în jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:

   1. Când aţi dăruit, voi sau o persoană pe care o cunoaşteţi, cu generozitate altora?

   2. Cum aţi fost, voi sau o persoană pe care o cunoaşteţi, binecuvântaţi de Domnul pentru că aţi dăruit cu generozitate?

   3. Ce veţi face pentru a fi mai generoşi cu ceilalţi?

Un mod prin care puteţi fi mai generos cu alţii este supunându-vă legii postului şi oferind un dar de post atunci când postiţi. Părinţii voştri probabil contribuie deja cu donaţii de post pentru familia voastră, dar, dacă este posibil, puteţi contribui şi voi. Pe măsură ce vă străduiţi să fiţi mai generoşi cu alţii, rugaţi-vă ca Domnul să vă ajute să slujiţi aşa cum ar sluji El.

Luca 7:1-10

Isus îl vindecă pe robul unui sutaş

În Luca 7:1, învăţăm că, după ce a propovăduit mulţimii, Isus a intrat în Capernaum. Citiţi Luca 7:2-5 şi căutaţi cine I-a cerut ajutorul lui Isus după ce a auzit că El intrase în oraş.

Ruine al sinagogii din Capernaum din secolul IV sau V d. H.

Un sutaş era un ofiţer din armata romană care conducea o companie formată din 50 până la 100 de soldaţi. În general, iudeii nu-i plăceau pe sutaşi deoarece ei reprezentau puterea politică şi militară a romanilor asupra iudeilor şi a pământurilor lor. Totuşi, acest sutaş fusese bun cu iudeii.

Citiţi Luca 7:6-10 şi reflectaţi în ce fel acest sutaş a dat dovadă de credinţă mare în Isus Hristos şi cum i-a fost răsplătită credinţa.

Din această relatare învăţăm că, dând dovadă de credinţă în Isus Hristos, putem ajuta ca alţii să primească binecuvântări în vieţile lor. Puteţi scrie acest principiu lângă Luca 7:10.

Luca 7:11-18

Isus îl ridică din morţi pe fiul unei văduve

La o zi după ce Salvatorul l-a vindecat pe robul sutaşului, El a înfăptuit încă un miracol. Citiţi Luca 7:11-12 şi căutaţi cu cine s-au întâlnit Isus şi ucenicii Săi când s-au apropiat de un oraş numit Nain.

Potrivit celor relatate în versetul 12, de ce a fost moartea acestui tănâr atât de tragică pentru această femeie?

Această femeie nu numai că şi-a pierdut singurul fiu, dar, cu câtva timp în urmă, îşi pierduse şi soţul. Pe lângă marea tristeţe pe care o simţea, probabil nu avea pe nimeni care să o sprijine din punct de vedere financiar.

Citiţi Luca 7:1-15 şi căutaţi ce a făcut Salvatorul când a văzut-o pe această femeie îndurerată. Racla era suportul sau carcasa în care era aşezat trupul neînsufleţit.

Potrivit celor relatate în versetului 13, de ce l-a vindecat Isus pe fiul acestei femei? Observaţi că văduva nu i-a cerut să-l vindece pe fiul ei, dar El a observat nevoia ei şi, apoi, a ajutat să fie împlinită. Este important să înţelegem, de asemenea, că acest om nu a fost înviat; el avea să moară din nou într-o zi. Isus a fost primul care a înviat.

Dacă este disponibilă, uitaţi-vă la prezentarea video „The Widow of Nain (Văduva din Nain)” (2:22) din The Life of Jesus Christ Bible Videos (Prezentări video ale Bibliei – viaţa lui Isus Hristos), pe LDS.org şi acordaţi atenţie deosebită modului în care Salvatorul i-a slujit femeii, deşi ea nu i-a cerut ajutorul.

Gândiţi-vă la sentimentele pe care le-aţi fi avut dacă v-aţi fi aflat în situaţia văduvei şi aţi fi văzut cum Salvatorul vă ridică singurul fiu din morţi.

Din această relatare, învăţăm următorul principiu: Putem urma exemplul lui Isus Hristos dând dovadă de compasiune faţă de alţii şi slujindu-le pentru a împlini nevoile lor nerostite.

Cum putem discerne care sunt nevoile altor oameni când aceştia nu ni le împărtăşesc?

Preşedintele Thomas S. Monson ne-a învăţat:

„Puţine relatări din slujirea Învăţătorului m-au impresionat mai mult decât exemplul Său de compasiune faţă de văduva îndurerată din Nain …

Câtă putere, câtă sensibilitate, câtă compasiune a demonstrat Învăţătorul nostru! Şi noi putem binecuvânta dacă Îi urmăm exemplul nobil. Ocaziile sunt peste tot. Este nevoie doar de ochi pentru a vedea starea îngrozitoare şi urechi pentru a auzi chemările tăcute ale unei inimi zdrobite. Da, şi un suflet plin de compasiune, pentru a putea comunica nu numai de la ochi la ochi sau de la glas la ureche, ci chiar în stilul măreţ al Salvatorului, de la inimă la inimă” („Meeting Life’s Challenges”, Ensign, nov. 1993, p. 71).

3. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarea întrebare: Când aţi avut parte, voi sau membrii familiei voastre, de compasiune sau slujire din partea altora, chiar şi atunci când nu le-aţi cerut?

Citiţi Luca 7:16-18 şi căutaţi modul în care a reacţionat poporul la miracolul învierii fiului văduvei.

Unul dintre motivele pentru care oamenii au declarat „un mare proroc s-a ridicat între noi” (Luca 7:16) a fost datorită asemănărilor dintre vindecarea fiului văduvei din Nain şi ocaziile în care profeţii din Vechiul Testament Ilie şi Elisei ridicaseră fii din morţi (vezi 1 Împăraţi 17:17-24, 2 Împăraţi 4:17-22, 32-37).

În rugăciunile personale din această săptămână, rugaţi-L pe Tatăl Ceresc să vă ajute să recunoaşteţi şi să acţionaţi conform îndemnurilor pe care le primiţi pentru a împlini nevoile nerostite ale altora. De asemenea, gândiţi-vă la moduri în care puteţi să slujiţi cu generozitate şi fără să aşteptaţi ceva în schimb.

4. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

   Am studiat Luca 6:1-7:18 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

   Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: