1 Petru 3-5

Introducere

Apostolul Petru i-a încurajat pe sfinţi să fie mereu pregătiţi să depună mărturie despre Isus Hristos şi să trăiască neprihăniţi pentru a putea respinge acuzaţiile false făcute împotriva lor. El a propovăduit că, după moartea Sa, Isus Hristos a predicat Evanghelia în lumea spiritelor. De asemenea, Petru i-a îndemnat pe presbiterii Bisericii să vegheze asupra turmei lui Dumnezeu cu aceeaşi grijă pe care a avut-o Isus Hristos, Păstorul cel mare.

1 Petru 3:1-17

Petru îi sfătuieşte pe sfinţi să fie uniţi în neprihănire şi să fie mereu pregătiţi să depună mărturie despre Hristos

Citiţi relatarea de mai jos a preşedintelui Thomas S. Monson:

„Toată viaţa vom avea ocazii de a ne împărtăşi credinţa, chiar dacă nu ştim întotdeauna când ni se va cere să facem acest lucru. Am avut o astfel de ocazie în anul 1957, pe când lucram în domeniul editării şi am fost rugat să merg la Dallas, Texas, [SUA], oraş care, uneori, este numit «oraşul bisericilor», pentru a vorbi în cadrul unei conferinţe a oamenilor de afaceri. După încheierea conferinţei, m-am urcat într-un autobuz turistic ce făcea turul suburbiilor oraşului. În timp ce treceam pe lângă diferite biserici, şoferul nostru comenta: «În partea stângă, vedeţi Biserica Metodistă» sau «Acolo, pe dreapta, este catedrala catolică».

În timp ce treceam pe lângă o clădire frumoasă din cărămidă roşie, situată pe un deal, şoferul a exclamat: «Acea clădire este locul unde se întâlnesc mormonii». O doamnă care stătea în partea din spate a autobuzului, a strigat: «Domnule şofer, ne puteţi spune mai multe despre mormoni?».

Şoferul a tras autobuzul pe dreapta, şi-a întors scaunul cu faţa spre pasageri, şi a răspuns: «Doamnă, tot ce ştiu despre mormoni este că se întâlnesc în acea clădire din cărămidă roşie. Este cineva în acest autobuz care ştie mai multe despre mormoni?»” („Îndrăzniţi să fiţi singurul”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 67).

Dacă aţi fi fost în acel autobuz, ce aţi fi făcut sau ce aţi fi spus?

În ce mod aţi putea fi entuziasmaţi de o astfel de ocazie? În ce mod ar fi dificilă pentru voi o astfel de ocazie?

Pe măsură ce studiaţi 1 Petru 3:1-17, căutaţi un principiu care vă poate ajuta atunci când aveţi ocazii de a împărtăşi altora Evanghelia.

În 1 Petru 3:1-11, citim că apostolul Petru le-a îndemnat pe neveste să ajute la aducerea soţilor lor lipsiţi de credinţă la Hristos prin comportamentul lor neprihănit. El i-a sfătuit pe soţi să-şi cinstească nevestele. De asemenea, el i-a sfătuit pe membri să „[să fie] cu aceleaşi gânduri” (1 Petru 3:8) şi să trăiască potrivit standardelor Evangheliei.

Citiţi 1 Petru 3:14-16 şi aflaţi ce i-a sfătuit Petru pe sfinţi să facă atunci când întâlnesc oameni care pun la îndoială crezurile lor sau îi persecută din cauza crezurilor lor.

Cuvântul răspundeţi, din versetul 15, poate fi tradus şi prin „apăraţi”. Petru i-a îndemnat pe sfinţi să-şi împărtăşească şi să-şi apere crezurile religioase. Observaţi că Petru a sugerat ca ei să facă acest lucru cu blândeţe şi teamă. Blândeţe înseamnă amabilitate, umilinţă şi răbdare (vezi Ghid pentru scripturi, „Blând, Blândeţe”, scriptures.lds.org). Cuvântul teamă înseamnă pioşenie sau respect.

Un adevăr pe care îl putem învăţa din 1 Petru 3:15 este că, în calitate de ucenici ai lui Isus Hristos, trebuie să ne străduim să fim mereu pregătiţi să împărtăşim şi să apărăm crezurile noastre cu blândeţe şi pioşenie. Puteţi scrie acest adevăr în scripturile voastre, lângă 1 Petru 3:5.

Citiţi restul relatării preşedintelui Monson despre experienţa dânsului din autobuz:

„Am aşteptat ca cineva să răspundă. M-am uitat cu atenţie la expresia de pe chipul fiecărei persoane să văd dacă cineva ştia ceva despre acest subiect sau dacă cineva dorea să comenteze. Nimeni. Mi-am dat seama că depindea de mine să fac ceea ce apostolul Petru a sugerat: să «fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi». Am înţeles, de asemenea, adevărul zicalei: «Când timpul de a lua o decizie soseşte, timpul pentru pregătire a trecut».

Timp de aproximativ 15 minute, am avut privilegiul de a le împărtăşi celor din autobuz mărturia mea despre Biserică şi despre crezurile noastre. Am fost recunoscător pentru mărturia mea şi pentru faptul că am fost pregătit s-o împărtăşesc” („Îndrăzniţi să fiţi singurul”, p. 67).

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la două dintre următoarele întrebări sau la toate:
1. Care sunt unele dintre lucrurile pe care le puteţi face pentru a fi mereu pregătiţi să împărtăşiţi crezurile voastre?
2. De ce credeţi că este important să vă împărtăşiţi crezurile dînd dovadă de blândeţe şi pioşenie?
3. Când le-aţi împărtăşit altora crezurile voastre sau mărturia voastră?

Gândiţi-vă cum vă veţi pregăti pentru a împărtăşi şi a apăra crezurile voastre. Acţionaţi conform tuturor îndemnurilor pe care le primiţi.

1 Petru 3:18–4:19

După moartea Sa, Isus Hristos a propovăduit Evanghelia în lumea spiritelor

Imaginaţi-vă că slujiţi în calitate de misionari cu timp deplin. Gândiţi-vă cum aţi răspunde cuiva care spune următoarele: „Cred că ceea ce îmi predaţi este adevărat, dar mă întreb ce se întâmplă cu oamenii care mor fără să aibă ocazia de a afla adevărul. Nu pare drept ca Dumnezeu să-i pedepsească sau să nu le permită să trăiască din nou în prezenţa Sa dacă ei nu au avut niciodată ocazia de a afla despre planul salvării întocmit de El”.

Citiţi 1 Petru 3:18-20, inclusiv Traducerea lui Joseph Smith a versetului 1 Petru 3:20, care se găseşte în Ghidul pentru scripturi. Apoi, citiţi 1 Petru 4:5-6, inclusiv Traducerea lui Joseph Smith a versetului 1 Petru 4:6, care se găseşte în Ghidul pentru scripturi. Pe măsură ce citiţi, căutaţi adevărurile pe care Petru le-a propovăduit şi pe care le puteţi împărtăşi cu persoana din scenariul de mai sus. Expresia „duhurilor din închisoare”, din 1 Petru 3:19, se referă la cei din lumea spiritelor care nu au acceptat Evanghelia sau nu au avut ocazia de a afla despre aceasta în viaţa muritoare.

Ce învăţăm din aceste versete despre cei din lumea spiritelor care nu au acceptat Evanghelia sau nu au avut ocazia de a o primi în această viaţă?

Preşedintele Joseph F. Smith medita asupra înţelesului versetelor 1 Petru 3:18-20 şi a versetului 1 Petru 4:6 când a primit o revelaţie şi o viziune despre vizita Salvatorului în lumea spiritelor. Această revelaţie este consemnată în Doctrină şi legăminte 138. Preşedintele Smith a văzut că Isus Hristos, între momentul morţii şi cel a învierii Sale, a propovăduit Evanghelia şi a slujit personal spiritelor neprihănite din lumea spiritelor. Apoi, Isus Hristos a organizat şi a autorizat slujitori neprihăniţi care să predice Evanghelia spiritelor din închisoarea spiritelor (vezi D&L 138:1-12, 18-19, 27-30).

Potrivit celor relatate în 1 Petru 4:6, de ce este predicată Evanghelia celor care au murit?

Un adevăr pe care îl putem învăţa din acest verset este acela că Evanghelia este propovăduită celor care au murit, pentru ca ei să aibă aceeaşi şansă ca şi cei care au auzit mesajul Evangheliei în viaţa muritoare. (Aveţi în vedere că 1 Petru 4:6 este un fragment care conţine o scriptură de bază. Puteţi marca acest fragment, într-un mod distinct, pentru a-l găsi cu uşurinţă.)

Recapitulaţi scenariul pe care l-aţi citit la începutul acestei secţiuni. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi cum aţi folosi 1 Petru 4:6 pentru a oferi un răspuns problemei despre care aţi citit. Scrieţi şi despre sentimentele voastre legate de modul în care doctrina salvării celor morţi este o dovadă a milei şi compasiunii lui Dumnezeu faţă de copiii Săi.

În 1 Petru 4:7-19, citim că Petru i-a îndemnat pe sfinţi să aibă o dragoste fierbinte, deoarece dragostea acoperă sau împiedică înfăptuirea multor păcate. De asemenea, el a făcut referire la o viitoare „[încercare] de foc” (1 Petru 4:12) pe care este posibil ca sfinţii să trebuiască s-o îndure şi i-a învăţat pe sfinţi să se bucure atunci când au parte de încercări şi sunt persecutaţi din cauza credinţei lor în Isus Hristos.

Scriptură de bază – 1 Petru 4:6

Scrieţi cuvintele din 1 Petru 4:6 pe un cartonaş sau o bucată mică de hârtie. Pe verso, scrieţi ce puteţi face pentru a-i ajuta pe strămoşii voştri care au primit Evanghelia în lumea spiritelor şi aşteaptă să fie eliberaţi din închisoarea spiritelor. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi că aţi terminat această parte a însărcinării. Pe parcursul săptămânii viitoare, memoraţi 1 Petru 4:6 recitându-l în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară înainte de a vă spune rugăciunea personală. De asemenea, parcurgeţi din nou ceea ce aţi scris despre modurile în care puteţi lua parte la lucrarea de salvare a strămoşilor voştri.

1 Petru 5

Petru i-a sfătuit pe presbiteri să vegheze asupra turmei lui Dumnezeu şi i-a încurajat pe sfinţi să rămână neclintiţi în credinţa lor

Pentru a-i ajuta pe sfinţi să se pregătească să treacă peste încercările pe care aveau să le aibă, apostolul Petru i-a învăţat pe presbiterii Bisericii despre responsabilităţile lor în calitate de conducători ai Bisericii. Citiţi 1 Petru 5:1-3 şi aflaţi ce sfat le-a dat Petru prezbiterilor Bisericii. În versiunea King James a Bibliei în limba engleză, termenul presbiter a fost tradus prin vârstnic.

Expresia „păstoriţi turma lui Dumnezeu” (versetul 2) înseamnă a avea grijă de membrii Bisericii şi a veghea asupra lor. Petru a propovăduit despre conducătorii Bisericii că trebuie să slujească de bunăvoie şi cu dragoste, nu cu resentimente sau cu dorinţa de a fi răsplătiţi. Ei trebuie să fie exemple pentru membrii, nu să se comporte ca şi cum ar fi „stăpâni” (versetul 3) ai lor.

Un adevăr pe care îl învăţăm din aceste versete este următorul: Conducători Bisericii au responsabilitatea de a avea grijă şi de a veghea asupra turmei lui Dumnezeu cu dragoste şi fiind exemplu.

Citiţi 1 Petru 5:4 şi aflaţi cum a făcut Petru referire la Salvator.

Ce calităţi şi atribute asemănătoare celor ale lui Hristos îi pot ajuta pe conducătorii Bisericii să vegheze asupra membrilor Bisericii şi să aibă grijă de ei?

Când aţi fost binecuvântaţi de exemplul şi dragostea asemănătoare celor ale lui Hristos ale unui conducător al Bisericii?

Pe măsură ce îi respectaţi, aveţi încredere şi îi urmaţi pe conducătorii Bisericii pe care Domnul i-a chemat, ei vă vor păstori şi vor avea grijă de voi din punct de vedere spiritual.

În 1 Petru 5:5-14, Petru i-a învăţat pe sfinţi să-i respecte pe presbiteri, să-şi arunce grijile asupra lui Isus Hristos şi să rămână neclintiţi în credinţa lor în pofida suferinţelor. Petru i-a asigurat că, dacă vor face astfel, Dumnezeu îi va desăvârşi şi îi va întări.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

Am studiat 1 Petru 3-5 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: