Unitatea 13 Ziua 4

Ioan 5-6

Introducere

Isus a participat la un ospăţ (cel mai probabil Paştele) în Ierusalim şi a vindecat un om bolnav la scăldătoarea Betesda. El a descris, de asemenea, alţi martori care au depus mărturie despre divinitatea Sa. După ce S-a întors în Galilea, El a hrănit, în mod miraculos, o mulţime formată din peste 5.000 de oameni şi a propovăduit că El este Pâinea vieţii.

Ioan 5:1-30

Isus vindecă un bărbat cu infirmităţi în ziua de sabat şi ne învaţă despre relaţia Sa cu Tatăl

Gândiţi-vă la un moment în care voi sau cineva pe care îl cunoaşteţi aţi spart ceva important sau valoros.

În calitate de copii ai Tatălui Ceresc, noi toţi suntem importanţi şi avem o valoare mare. Totuşi, din cauza alegerilor noastre sau a încercărilor de care avem parte, uneori, ne putem simţi distruşi sau lipsiţi de valoare.

Care sunt unele moduri în care cineva se poate simţi distrus din punct de vedere spiritual, fizic sau emoţional?

Gândiţi-vă la un moment în care v-aţi simţit aşa. În timp ce studiaţi Ioan 5:1-9, căutaţi un adevăr care vă poate aduce alinare şi vă poate da speranţă când vă simţiţi distruşi.

În Ioan 5:1 citim că, după ce Isus Hristos a slujit în Galilea, El S-a dus la Ierusalim pentru a participa la un praznic al iudeilor, cel mai probabil Paştele. Când era în Ierusalim, El S-a dus la o scăldătoare din apropierea templului.

Citiţi Ioan 5:2-4 şi aflaţi cine se aduna în jurul scăldătorii şi ce aşteptau aceştia.

Cuvintele bolnavi, orbi, şchiopi şi uscaţi din versetul 3 descriu persoane care erau bolnave sau aveau vreo infirmitate. Este posibil ca un izvor să fi curs, ocazional, în scăldătoare şi să determine apariţia de bule la suprafaţa apei (vezi Bible Dictionary, „Bethesda”].)

Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat: „Fără îndoială, scăldătoarea Betesda era un izvor de apă minerală a cărui apă avea o oarecare putere de vindecare. Dar noţiunea conform căreia un înger venea de sus şi tulbura apa, astfel încât prima persoană care intra după aceasta era vindecată, era superstiţie pură. Vindecările miraculoase nu sunt înfăptuite în astfel de moduri” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 1:188).

Gândiţi-vă cum credeţi că era atmosfera la scăldătoare, cu atât de mulţi oameni care sperau să fie vindecaţi dacă intrau primii în apă?

Citiţi Ioan 5:5-7 şi aflaţi pe cine a văzut Salvatorul zăcând lângă scăldătoare.

Ce sugerează aceste versete despre omul văzut de Salvator? De ce nu a putut vreodată omul acela să fie primul care să intre în apă?

Citiţi Ioan 5:8-9 şi aflaţi cum a răspuns Salvatorul acestui om.

Puteţi marca expresia „omul acela s-a făcut sănătos”, în versetul 9. Această vindecare a avut loc la scăldătoarea Betesda. Cuvântul Betesda poate fi tradus „casa milei” (Bible Dictionary, „Bethesda”). Milă înseamnă compasiune sau bunătate. Cea mai mare faptă de milă realizată vreodată este ispăşirea lui Isus Hristos.

De ce era Betesda un nume adecvat pentru acest loc, mai ales după ce Salvatorul l-a vindecat pe acest bărbat?

În ce moduri putem fi noi toţi asemenea acelui bărbat de la marginea scăldătorii Betesda?

Un adevăr pe care îl putem învăţa din vindecarea acestui om de către Salvator este că, prin puterea şi mila lui Isus Hristos, noi toţi putem să fim vindecaţi.

Pentru a înţelege mai bine acest adevăr, citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului Merrill J. Bateman, din Cei Şaptezeci, şi căutaţi moduri în care dânsul a spus că Salvatorul vă poate vindeca: „Aşa cum bărbatul bolnav de la scăldătoarea Betesda a avut nevoie de cineva mai puternic decât el pentru a fi vindecat (vezi Ioan 5:1-9), tot aşa şi noi depindem de miracolele ispăşirii lui Hristos dacă vrem ca sufletul nostru să fie vindecat de durere, tristeţe şi păcat… Prin Hristos, inimile frânte sunt vindecate şi pacea înlocuieşte neliniştea şi tristeţea” („The Power to Heal from Within”, Ensign, mai 1995, p. 13).

Este important să ne amintim că putem fi vindecaţi fie în această viaţă, fie în următoarea, atunci când Domnul consideră de cuviinţă.

1. Gândiţi-vă la momente în care aţi fost martori sau au simţit că puterea, mila sau compasiunea lui Isus Hristos v-a ajutat, pe voi sau pe altcineva, când v-aţi simţit distruşi din punct de vedere spiritual, fizic sau emoţional. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi şi, apoi, completaţi următoarea afirmaţie incompletă: Ştiu că Salvatorul este milos şi are compasiune, deoarece…

În Ioan 5:10-30, citim că, mai târziu, Salvatorul l-a găsit pe om în templu şi l-a sfătuit să nu mai păcătuiască. Când conducătorii iudei au aflat că omul fusese vindecat de Isus în ziua de sabat, L-au persecutat pe Salvator şi au încercat să-L omoare. Isus i-a învăţat pe conducătorii iudei că, vindecându-l pe acel om, făcuse lucrarea Tatălui Ceresc. Apoi, Salvatorul a propovăduit despre relaţia Sa cu Tatăl. El a propovăduit şi că cei din lumea spiritelor aveau să fie învăţaţi Evanghelia în scurt timp.

Ioan 5:31-47

Isus a propovăduit despre numeroşi martori care depun mărturie despre divinitatea Sa

Gândiţi-vă la un moment în care cineva v-a spus un lucru care a fost greu de crezut.

Cum este întărită veridicitatea oricărei afirmaţii de existenţa mai multor martori?

Citiţi Ioan 5:31 şi aflaţi ce a spus Salvatorul despre propria mărturie cu privire la relaţia Sa cu Tatăl Ceresc.

Traducerea Bibliei de Joseph Smith clarifică Ioan 5:31-32:

„Dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată.

Pentru că nu sunt singur, mai există cineva care depune mărturie despre Mine” (Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Ioan 5:32-33).

Salvatorul îi învăţa pe iudei despre faptul că aveau alte mărturii în afară de a Lui.

Citiţi următoarele versete şi identificaţi alte mărturii despre divinitatea lui Isus:

Ioan 5:32-35;

Ioan 5:36;

Ioan 5:37-38;

Ioan 5:39;

Ioan 5:45-47.

În pofida faptului că aveau multe mărturii despre Isus Hristos, conducătorii iudei nu au crezut în divinitatea lui Isus. Observaţi că, în Ioan 5: 39, vorbind despre scripturi, Isus a spus: „Pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică”. „Mulţi iudei din zilele lui Isus studiau scripturile crezând că prin studiu aveau să primească viaţă veşnică… Salvatorul a încercat să corecteze această credinţă greşită învăţându-i că scripturile, cărora iudeii le confereau cea mai mare autoritate, depuneau mărturie că viaţa veşnică nu se dobândeşte din scripturi, ci urmându-L pe Isus Hristos. De asemenea, iudeii nu au putut înţelege că scripturile sunt cuvintele lui Hristos şi că scopul lor este de a-i aduce pe oameni la Hristos, pentru că El este sursa supremă a adevărului şi a vieţii (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 219-220).

Citiţi Ioan 5:40 şi aflaţi ce trebuiau să facă iudeii pentru a dobândi viaţă veşnică.

Deşi iudeii studiau scripturile, ce lucru care i-ar fi ajutat să primească viaţă veşnică au refuzat să facă?

Ţinând cont de ceea ce aţi aflat din învăţăturile Salvatorului din Ioan 5:39-40 completaţi următorul principiu: Doar venind la putem primi viaţă veşnică.

Amintiţi-vă că viaţa veşnică include faptul de a deveni asemenea Tatălui Ceresc şi de a trăi pentru totdeauna alături de membrii demni ai familiei noastre în prezenţa Sa. Pentru a primi acest dar, trebuie să venim la Isus Hristos exercitând credinţă în El, pocăindu-ne de păcate, primind rânduielile Evangheliei, respectându-ne legămintele şi supunându-ne poruncilor Domnului.

Puneţi în practică ceea ce învăţaţi

Preşedintele Marion G. Romney, din Prima Preşedinţie, ne-a învăţat: „Să învăţăm Evanghelia din cuvântul scris… nu este suficient. Ea trebuie, de asemenea, să fie trăită… Nu putem învăţa pe deplin despre Evanghelie dacă n-o punem în practică” („Records of Great Worth”, Ensign, sept. 1980, p. 4). În mai multe locuri, în această lecţie, sunteţi încurajaţi să puneţi în practică ceea ce învăţaţi. Punerea în practică a ceea ce învăţaţi trebuie să fie o parte importantă din studiul vostru al Evangheliei.

Gândiţi-vă de ce este esenţial să venim la Isus Hristos pentru a primi viaţă veşnică.

2. Căutaţi mărturiile despre Isus Hristos pe care le-aţi enumerat mai sus. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi în ce mod v-a ajutat (sau v-ar putea ajuta) una dintre aceste mărturii despre Isus Hristos să veniţi la El.

Cugetaţi asupra lucrurilor pe care le veţi face pentru a veni cu mai multă hotărâre la Salvator, astfel încât să puteţi primi viaţă veşnică.

Ioan 6:1-59

Isus Hristos propovăduieşte faptul că El este Pâinea vieţii

În Ioan 6:1-13, citim că, după ce S-a întors în Galilea, Isus a hrănit, în mod miraculos, o mulţime formată din peste 5.000 de oameni cu cinci pâini şi doi peşti mici. (Aţi studiat acest eveniment în lecţiile despre Matei 14 şi Marcu 6.)

Citiţi Ioan 6:14-15 şi aflaţi ce voiau oamenii să facă după ce Isus i-a hrănit în mod miraculos.

Pe vremea lui Isus, exista o tradiţie printre iudei conform căreia, atunci când Mesia sau Împăratul lui Israel avea să vină, El avea să-i hrănească pe oameni cu pâine din cer.

În Ioan 6:16-21, este consemnat faptul că Salvatorul i-a trimis pe ucenicii Săi să traverseze Marea Galileii şi, apoi, noaptea târziu, când ucenicii se luptau să vâslească împotriva valurilor şi a vântului, Isus a mers pe apă pentru a li Se alătura. Relatarea lui Ioan cu privire la acest eveniment subliniază faptul că, atunci când ucenicii au „[vrut]” să-L primească pe Isus în corabia lor, ei au sosit „îndată” (Ioan 6:21) la destinaţie. Atunci când suntem dornici să-L primim pe Salvator şi să acceptăm învăţăturile Sale, El ne poate îndruma în siguranţă printre problemele din viaţa muritoare.

În Ioan 6:22-59, este consemnat faptul că mulţi dintre oamenii pe care Isus i-a hrănit în mod miraculos s-au dus la Capernaum pentru a-L căuta, dorind să primească mai multă pâine. Unii oameni cârteau împotriva Salvatorului, deoarece El propovăduia că este pâinea care S-a coborât din cer. Isus a propovăduit că El este Pâinea vieţii şi că, dacă oamenii vin la El şi acceptă învăţăturile şi ispăşirea Sa, vor primi viaţă veşnică.

Ioan 6:60-71

Petru depune mărturie că Isus are cuvintele vieţii veşnice

Gândiţi-vă la un moment în care aţi avut de ales între a continua să faceţi ceva dificil sau a renunţa.

După ce Isus a propovăduit că El este Pâinea vieţii, unii dintre ucenicii Săi s-au confruntat cu hotărârea de a continua sau nu să-L urmeze. Citiţi Ioan 6:60, 66 şi aflaţi reacţia multora dintre ucenicii lui Isus la învăţăturile Sale.

Expresia „vorbirea aceasta este prea de tot”, din versetul 60, înseamnă că aceştia considerau că învăţăturile lui Isus ar fi prea greu de urmat.

Care dintre învăţăturile lui Isus Hristos pot fi dificil de urmat pentru unii oameni din zilele noastre? (Dacă este necesar, căutaţi, în Pentru întărirea tineretului, învăţături care pot fi o încercare pentru unii tineri.)

Citiţi Ioan 6:67-69 şi găsiţi întrebarea adresată de Isus apostolilor Săi şi răspunsul lui Petru la acea întrebare.

Un adevăr pe care îl putem învăţa din răspunsul lui Petru este că o mărturie fermă despre Isus Hristos ne va ajuta să rămânem credincioşi în momente în care poate fi dificil să-L urmăm pe Salvator sau să trăim conform învăţăturilor Sale. Puteţi scrie acest adevăr în scripturile voastre, lângă Ioan 6:67-69.

3. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi cum v-a ajutat, pe voi sau pe cineva pe care-l cunoaşteţi, faptul de a avea o mărturie fermă despre Salvator să rămâneţi credincioşi, chiar şi atunci când învăţăturile Evangheliei au părut greu de urmat.

4. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

   Am studiat Ioan 5-6 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

   Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: