Unitatea 6: ziua 4

Matei 26:1-30

Introducere

Cu două zile înainte de Paşte, Iuda a conspirat cu acei conducători iudei care doreau să-L omoare pe Isus. În seara de Paşte, Isus a instituit împărtăşania.

Matei 26:1-16

Iuda conspiră cu acei conducători iudei care doresc să-L omoare pe Isus

Aţi văzut vreodată un film sau aţi citit vreodată o povestire în care cineva a fost trădat? De ce a fost trădată acea persoană? Cum v-aţi simţi dacă aţi fi trădaţi de un prieten apropiat? În timp ce citiţi despre ultimele ore din viaţa lui Isus Hristos, amintiţi-vă că El a fost trădat de un prieten apropiat.

Pentru israeliţii din vechime, săptămâna Paştelui era una dintre cele mai importante săptămâni din an. „Sărbătorirea Paştelui a fost instituită [pe vremea lui Moise] pentru a-i ajuta pe copiii lui Israel să-şi amintească de momentul în care îngerul nimicitor a trecut pe lângă casele lor şi i-a scăpat de egipteni [vezi Exodul 12:21-28; 13:14-15].” Ca parte a Paştelui, israeliţii sacrificau un miel şi îşi stropeau stâlpii uşilor cu sângele lui. „Mieii fără de pată, al căror sânge era folosit ca semn de salvare al Israelului în vechime, Îl simbolizează pe Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, a Cărui jertfă a mântuit întreaga omenire” (Ghid pentru scripturi, „Paşte”, scriptures.lds.org).

Citiţi Matei 26:1-2 şi aflaţi ce a spus Isus Hristos că urma să se întâmple după Paşte.

Apoi, citiţi Matei 26:3-5 şi aflaţi cine elabora un plan pentru a-L omorî pe Isus în acea perioadă.

De ce au hotărât cărturarii şi preoţii cei mai de seamă să aştepte până după Paşte pentru a-L omorî pe Isus?

În Matei 26:6-13 citim că, în timp ce Isus Se afla în Betania, o femeie a venit la El şi L-a uns cu un mir foarte scump, ca un fel de recunoaştere a morţii şi înmormântării Sale iminente. Unii dintre ucenicii Săi, inclusiv Iuda, unul dintre cei Doisprezece Apostoli şi trezorier al grupului, şi-au exprimat nemulţumirea spunând că mirul respectiv ar fi trebuit vândut pentru a-i ajuta pe cei săraci. Totuşi, Iuda nu era cu adevărat îngrijorat pentru cei săraci, căci el era un hoţ care dorea banii pentru el (vezi Ioan 12:4-6).

Citiţi Matei 26:14-16 şi aflaţi ce a făcut Iuda după ce Salvatorul l-a dojenit pentru că s-a plâns.

Observaţi cât a primit Iuda, ca plată, pentru că L-a trădat pe Isus. „Potrivit legii lui Moise, treizeci de sicli de argint reprezentau despăgubirea pe care o primea un stăpân pentru moartea vreunui sclav de-al său (vezi Exodul 21:32)… Preţul trădării reflectă cât de mult L-au desconsiderat Iuda şi preoţii cei mai de seamă pe Salvator” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 81). Aceasta a împlinit, de asemenea, o profeţie din Vechiul Testament despre faptul că Salvatorul avea să fie vândut (vezi Zaharia 11:12).

Matei 26:17-25

Isus şi ucenicii Săi servesc masa de Paşte

Gândiţi-vă la ultima dată când v-aţi uitat într-o oglindă. Care sunt unele dintre modurile în care oglinzile ne pot fi utile?

Citiţi declaraţia de mai jos a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie, şi căutaţi şi marcaţi de ce este important să ne putem vedea clar pe noi înşine, tot aşa cum Dumnezeu ne vede:

„Niciunuia dintre noi nu-i place să admită când se abate de la calea cea dreaptă. Adesea, încercăm să evităm să ne uităm adânc în sufletul nostru şi să ne înfruntăm slăbiciunile, limitele şi temerile. Prin urmare, când ne examinăm viaţa, ne uităm prin filtrul opiniilor, scuzelor şi poveştilor pe care ni le spunem pentru a justifica gânduri şi fapte necorespunzătoare.

Însă faptul de a ne putea vedea clar pe noi înşine este vital pentru creşterea şi bunăstarea noastră spirituală. Dacă slăbiciunile şi defectele noastre rămân ascunse în întuneric, atunci puterea mântuitoare a Salvatorului nu le poate vindeca şi transforma în puncte forte …

Deci, cum putem face ca lumina pură a adevărului lui Dumnezeu să strălucească în sufletul nostru şi să ne vedem aşa cum El ne vede?

Permiteţi-mi să vă sugerez că scripturile sfinte şi cuvântările rostite în cadrul conferinţei generale sunt o oglindă eficientă în care ne putem uita pentru autoexaminare” („Nu cumva sunt eu, Doamne?” Ensign sau Liahona, nov. 2014, p. 58).

Gândiţi-vă la felul în care scripturile şi cuvântările rostite în cadrul conferinţei generale pot fi ca o oglindă care ne ajută să vedem aspecte pe care trebuie să le îmbunătăţim în viaţa noastră.

În timp ce studiaţi Matei 26:17-25, căutaţi un principiu care vă poate ajuta să vă recunoaşteţi slăbiciunile şi să lucraţi pentru a le birui.

În Matei 26:17-19 citim că Isus le-a spus ucenicilor Săi să asigure o încăpere, în Ierusalim, în care urmau să servească masa de Paşte.

Citiţi Matei 26:20-21 şi aflaţi ce le-a spus Isus apostolilor Săi în timpul mesei de Paşte.

Dacă aţi fi fost acolo, la ce v-aţi fi gândit după ce Isus a spus aceasta?

Citiţi Matei 26:22 şi căutaţi întrebarea pe care apostolii I-au adresat-o lui Isus.

Ce vă învaţă întrebarea „Nu cumva sunt eu, Doamne?” despre cei unsprezece apostoli credincioşi?

Un principiu pe care îl putem învăţa din această relatare este că, atunci când ucenicii lui Isus Hristos aud cuvintele Domnului, ei îşi examinează viaţa pentru a vedea cum li se aplică.

Preşedintele Uchtdorf ne-a spus următoarele despre această relatare:

„Ucenicii nu s-au îndoit de adevărul spuselor [lui Isus]. Nu s-au uitat împrejur, nu au arătat spre altcineva şi nici nu au întrebat: «Este el?» …

Mă întreb ce am face fiecare dintre noi dacă Salvatorul ne-ar adresa acea întrebare. Ne-am uita la cei din jurul nostru şi ne-am spune în inimă: «Probabil că El vorbeşte despre fratele Johnson. Am avut mereu îndoieli în ceea ce-l priveşte» sau «Mă bucur că fratele Brown este aici. El chiar are nevoie să audă aceasta»? Sau ne-am gândi, asemenea acelor ucenici din vechime, la noi înşine şi am adresa acea întrebare profundă: «Nu cumva sunt eu?»” („Nu cumva sunt eu, Doamne?”, p. 56).

Aţi fost vreodată ispitiţi să desconsideraţi cuvintele Domnului şi să presupuneţi că ele sunt adresate altcuiva? Citiţi declaraţia de mai jos şi fiţi atenţi la ce ne-a invitat preşedintele Uchtdorf să facem când auzim cuvintele Domnului:

„În aceste cuvinte simple, «Nu cumva sunt eu, Doamne?», găsim începutul înţelepciunii şi calea către convertirea personală şi schimbarea trainică …

Trebuie să ne lăsăm mândria deoparte, să privim dincolo de vanitatea noastră şi, cu umilinţă, să întrebăm: «Nu cumva sunt eu, Doamne?».

Şi, dacă se întâmplă ca răspunsul Domnului să fie: «Da, fiul Meu, sunt lucruri pe care trebuie să le îmbunătăţeşti, probleme pe care Eu te pot ajuta să le depăşeşti», mă rog ca noi să acceptăm acest răspuns, să ne recunoaştem cu umilinţă păcatele şi defectele şi, apoi, să ne schimbăm stilul de viaţă devenind soţi mai buni, taţi mai buni, fii mai buni” („Nu cumva sunt eu, Doamne?”, p. 56, 58).

1. În jurnalul vostru pentru studiul scripturilor, scrieţi despre un moment în care aţi fost binecuvântaţi pentru că aţi pus în practică, în viaţa voastră, cuvintele Domnului. Apoi, scrieţi un obiectiv specific cu privire la ceea ce veţi face pentru a vă examina mai bine viaţa ori de câte ori auziţi sau citiţi cuvintele Domnului.

Citiţi Matei 26:23-25 şi căutaţi răspunsul Salvatorului la întrebarea adresată de apostoli. Imediat după ce Isus l-a identificat pe Iuda ca fiind cel care avea să-L vândă, Iuda a plecat (vezi Ioan 13:30).

Matei 26:26-30

Isus Hristos instituie împărtăşania în timpul Paştelui

După ce Salvatorul a servit masa de Paşte împreună cu apostolii Săi, El a instituit rânduiala împărtăşaniei.

Gândiţi-vă cum aţi răspunde la următoarele întrebări: Ce ai făcut când ai luat ultima dată din împărtăşanie? La ce te-ai gândit? Cum te-ai simţit?

Citiţi Matei 26:26-29 şi aflaţi ce a făcut Domnul cu pâinea şi conţinutul paharului.

Prin intermediul acestor versete învăţăm că, simbolurile împărtăşaniei reprezintă trupul şi sângele lui Isus Hristos, pe care le-a sacrificat pentru noi.

Traducerea Bibliei de Joseph Smith oferă mai multă înţelegere cu privire la Matei 26:26-28. Citiţi Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Matei 26:24-25 (în Ghid pentru scripturi).

Observaţi schimbările inspirate făcute. Cum ne ajută ele să înţelegem unul dintre scopurile importante ale împărtăşaniei?

Prin intermediul acestor schimbări inspirate învăţăm că, Isus Hristos a instituit împărtăşania ca noi să ne amintim de El şi de ispăşirea Lui pentru păcatele noastre.

Dacă este posibil, vizionaţi prezentarea video „Always Remember Him (Să-şi amintească totdeauna de El)” (5:28) pentru a înţelege şi mai bine scopul şi importanţa împărtăşaniei. În această prezentare video, vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, explică faptul că scopul împărtăşaniei este acela de a ne aminti de Isus Hristos şi de sacrificiul Său ispăşitor. Această prezentare video este disponibilă pe LDS.org.

2. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:

   1. Cum v-au fost influenţate sentimentele şi experienţele pe care le-aţi avut în timp ce aţi luat din împărtăşanie de încercarea de a vă aminti de Salvator şi de ispăşirea Sa?

   2. Care sunt unele dintre lucrurile care ne pot distrage atenţia în timpul administrării împărtăşaniei?

   3. Cum ne poate ajuta evitarea acestor distrageri, în timpul împărtăşaniei, să avem parte de o experienţă mult mai spirituală?

   4. Care sunt unele dintre lucrurile pe care le puteţi face, în timpul adunării de împărtăşanie, pentru a vă concentra atenţia asupra Salvatorului şi a semnificaţiei acestei rânduieli şi pentru a vă aduce aminte de El de-a lungul săptămânii?

Potrivit celor relatate în Matei 26:27-28, ce ne permite vărsarea sângelui lui Hristos să primim atunci când luăm din împărtăşanie?

Simplul fapt de a mânca din pâine şi de a bea din apă în cadrul împărtăşaniei nu ne face automat demni să primim iertare pentru păcatele noastre. Trebuie să exercităm credinţă în Isus Hristos, să ne pocăim şi să luăm din împărtăşanie cu intenţie adevărată amintindu-ne întotdeauna de El şi străduindu-ne să ţinem poruncile Sale. Când luăm din împărtăşanie fiind demni, ne înnoim legămintele pe care le-am făcut la botez.

Puteţi scrie următorul principiu pe marginea scripturilor voastre: Când ne pocăim şi luăm din împărtăşanie cu intenţie adevărată, putem primi iertare pentru păcatele noastre.

3. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi cum veţi pune în practică adevărurile despre împărtăşanie pe care le-aţi identificat în Matei 26:26-30.

Recitiţi Matei 26:29 şi aflaţi când a spus Salvatorul că va fi următoarea dată când El va lua din împărtăşanie.

„După cum este consemnat în Matei 26:29, Salvatorul le-a spus ucenicilor Săi că nu va bea din rodul viţei până când îl va bea cu ei în împărăţia Tatălui Său. Astfel, împărtăşania nu simbolizează doar ispăşirea Salvatorului, ci şi anticiparea momentului în care El Se va întoarece, în slavă, pe pământ (vezi 1 Corinteni 11:26).

În zilele din urmă, Domnul i-a revelat profetului Joseph Smith detaliile acelei ocazii viitoare când El va bea rodul viţei pe pământ. După cum este consemnat în Doctrină şi legăminte 27, Domnul a revelat că va lua din nou din împărtăşanie, pe pământ, împreună cu ucenicii Săi, printre care se vor număra mulţi profeţi din vechime, precum Moroni, Elias, Ioan Botezătorul, Ilie, Avraam, Isaac, Iacov, Iosif care a fost vândut în Egipt, Petru, Iacov şi Ioan «şi, de asemenea, cu Mihail, ori Adam, strămoşul tuturor» (vezi D&L 27:4-14). Ucenicii Domnului sunt «toţi cei pe care Tatăl Meu Mi i-a dat din lume» (D&L 27:14). Aceasta înseamnă că, dacă rămânem fideli şi credincioşi legămintelor pe care le-am făcut şi îndurăm până la sfârşit, ne vom putea număra printre cei care vor lua atunci din simbolurile împărtăşaniei cu Salvatorul” (New Testament Student Manual, p. 83-84).

4. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

   Am studiat Matei 26:1-30 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

   Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: