Introducere la 2 Corinteni

De ce studiem această carte?

Această epistolă a apostolului Pavel către membrii Bisericii din Corint se evidenţiază prin tematicile sale: de alinare în mijlocul suferinţelor, de tărie în mijlocul slăbiciunilor (aşa cum Pavel însuşi a exemplificat) şi de a discerne între învăţătorii adevăraţi de cei mincinoşi. Exemplul şi învăţăturile lui Pavel consemnate în 2 Corinteni vă pot inspira să rămâneţi fideli și credincioși legămintelor eterne pe care le-aţi făcut cu Dumnezeu, Tatăl Veşnic, indiferent de circumstanţe sau consecinţe.

Cine a scris această carte?

Pavel a scris această epistolă către sfinţii corinteni (vezi 2 Corinteni 1:1).

Când şi unde a fost scrisă?

La scurt timp după ce Pavel a scris epistola pe care o cunoaştem sub numele 1 Corinteni, în Efes a izbucnit o revoltă împotriva învăţăturilor sale (vezi Faptele apostolilor 19:23-41) şi el a plecat în Macedonia (vezi Faptele apostolilor 20:1; 2 Corinteni 2:13; 7:5). Se pare că, în timp ce se afla în Macedonia, a scris 2 Corinteni, probabil între 55-57 d. Hr. (vezi Ghid pentru scripturi, „Epistolele lui Pavel”, scriptures.lds.org).

Pentru cine a fost scrisă această carte şi de ce?

Epistola pe care o cunoaştem sub numele de 2 Corinteni a fost scrisă membrilor Bisericii din Corint. În timp ce Pavel era în Macedonia, în timpul celei de-a treia sa călătorii misionare, Tit i-a adus din Corint vestea că o scrisoare pe care o trimisese mai înainte a fost bine primită acolo de sfinţi (vezi 2 Corinteni 7:6-13). Ramura Bisericii din Corint făcea progrese, dar Pavel a aflat, de asemenea, despre învăţătorii mincinoşi de acolo care alterau doctrina pură a lui Hristos. La ceva timp după prima vizită a lui Pavel în Corint şi probabil după o a doua vizită, (vezi 2 Corinteni 1: 15-16), când se pare că a mustrat pe unii dintre sfinţi (vezi 2 Corinteni 2:1; 12:21), predicatori din zona Ierusalimului au venit în Corint şi au început să-i înveţe pe sfinţi că trebuie să adopte practicile iudeilor, ceea ce era contrar învăţăturilor lui Pavel. Cea mai mare parte din 2 Corinteni dezbate problemele cauzate de învăţătorii mincinoşi.

Scrisoarea lui Pavel este adresată atât celor care doreau să asculte mai multe dintre cuvintele sale (vezi 2 Corinteni 1-9), cât şi celor care ezitau să accepte învăţătura sa (vezi 2 Corinteni 10-13). În general, textul din 2 Corinteni dezvăluie mai multe scopuri ale acestei scrisori:

de a exprima recunoştinţă sfinţilor care răspunseseră favorabil scrisorii sale anterioare şi de a-i întări;
de a avertiza despre învăţătorii mincinoşi care corupeau doctrina pură a lui Hristos;
de a-şi apăra propria persoană şi autoritate în calitate de apostol al lui Isus Hristos (vezi 2 Corinteni 10-13),
de a-i încuraja pe sfinţii corinteni să ofere o donaţie financiară generoasă sfinţilor împovăraţi din Ierusalim (vezi 2 Corinteni 8-9).

Care sunt unele dintre trăsăturile distinctive ale acestei cărţi?

În timp ce multe dintre scrisorile sale se concentrează asupra doctrinei, mare parte a acestei scrisori subliniază relaţia lui Pavel cu sfinţii corinteni şi dragostea şi grija lui pentru ei. Deşi Pavel era ferm în opoziţia sa faţă de critici, de-a lungul acestei epistole, 2 Corinteni, îl vedem ca un conducător blând al preoţiei având grijă de fericirea şi bunăstarea sfinţilor. De asemenea, el a împărtăşit, unele detalii din viaţa sa şi a scris despre un „ţepuş în carne” (2 Corinteni 12:7).

Într-o experienţă sacră relatată în 2 Corinteni 12:2-4, Pavel se descrie pe sine ca fiind „un om în Hristos” care a fost „răpit până în al treilea cer” unde a văzut şi auzit lucruri care nu se pot spune. Această viziune, împreună cu declaraţiile sale doctrinare precedente cu privire la deosebirile de glorie sau slavă ale trupurilor înviate (vezi 1 Corinteni 15:35–44), poate fi văzută ca o paralelă biblică la viziunea relatată în Doctrină şi legăminte 76.

Rezumat

2 Corinteni 1-5. Pavel mărturiseşte că Dumnezeu îi alină pe copiii Săi în toate suferinţele lor. El le cere sfinţilor să se iubească şi să se ierte unii pe ceilalţi. Evanghelia şi lucrările Spiritului Domnului sunt mai glorioase decât cuvintele legii lui Moise. Pavel îi încurajează pe cititorii lui în momentele lor de încercare şi le aminteşte de natura eternă a dragostei şi slavei lui Dumnezeu. El îi ajută pe cititori să înţeleagă nevoia lor de a fi împăcaţi cu Dumnezeu prin ispăşirea lui Isus Hristos.

2 Corinteni 6-13. În timp ce face faţă criticii şi opoziţiei din partea învăţătorilor mincinoşi, Pavel îşi apără autoritatea în calitate de slujitor al Domnului şi îşi invită cititorii să se separe de lume. El propovăduieşte despre „întristarea după voia lui Dumnezeu” (vezi 2 Corinteni 7:10). Pavel le mulţumeşte sfinţilor corinteni pentru donațiile făcute săracilor din Ierusalim şi îi îndeamnă să continue să ofere cu generozitate. El vorbeşte cu tărie împotriva „[apostolilor] mincinoşi” (2 Corinteni 11:13). El se laudă în Domnul şi împărtăşeşte detalii biografice despre suferinţele sale şi credinţa sa în Isus Hristos. El scrie despre viziunea sa cu privire la al treilea cer şi îi invită pe sfinţi să se examineze şi să-şi dovedească credincioşia.