Isus a vindecat un om care se născuse orb. Fariseii l-au interogat pe bărbat şi l-au dat afară din sinagogă, deoarece refuzase să-L acuze pe Isus ca fiind păcătos pentru că a vindecat în ziua de sabat. Salvatorul l-a căutat pe bărbat şi l-a întrebat ce crede, iar el L-a preaslăvit pe Isus în calitatea Lui de Fiu al lui Dumnezeu.
Identificaţi câteva exemple de adversităţi de care au parte oamenii din jurul vostru sau oamenii pe care îi vedeţi la ştirile locale.
Unii oameni se întreabă de ce permite Dumnezeu ca vieţile lor să fie afectate drastic de adversităţi. În timp ce studiaţi Ioan 9:1-5, căutaţi un adevăr care ne pot ajuta să înţelegem mai bine un motiv pentru care Dumnezeu permite ca vieţile noastre să fie afectate de adversităţi.
Când era în Ierusalim, Isus a întâlnit un bărbat care avusese parte de adversitate de când se născuse. Citiţi Ioan 9:1-2 şi aflaţi de ce adversitate avea parte acest bărbat.
Ce au întrebat ucenicii cu privire la cauza adversităţii de care avea parte acel om?
Mulţi oameni, din zilele Salvatorului, credeau că adversităţile de care oamenii aveau parte erau consecinţe ale păcatelor comise de ei sau de părinţii lor. Consideraţi că acest crez este corect? De ce da sau de ce nu?
Citiţi Ioan 9:3-5 şi căutaţi învăţăturile Salvatorului către ucenicii Săi cu privire la faptul că acel bărbat era orb.
Ce credeţi că înseamnă expresia „ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu” (Ioan 9:3)?
Din învăţăturile Salvatorului din aceste versete, învăţăm că Dumnezeu poate folosi adversităţile noastre pentru a-Şi arăta lucrările şi puterea. Cu alte cuvinte, deşi adversităţile din viaţa noastră pot proveni din mai multe surse, Dumnezeu Se poate folosi de încercările noastre pentru a ajuta la îndeplinirea scopurilor Sale drepte.
Pentru a înţelege mai bine acest adevăr, citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul Dallin H. Oaks
„Noi suntem trimişi aici pentru a fi încercaţi. Trebuie să fie o opoziţie în toate lucrurile. Trebuie să învăţăm şi să creştem confruntându-ne cu acea opoziţie, înfruntând provocările şi învăţând şi pe alţii să facă la fel… Nu numai că Domnul ne dă suferinţe spre binele nostru, ci… El le va folosi şi pentru a binecuvânta vieţile multor alte persoane.
Isus ne-a învăţat această lecţie când El şi ucenicii Lui s-au întâlnit cu un om care fusese născut orb. [Apoi, vârstnicul Oaks a citat Ioan 9:2-3.]
Dacă privim viaţa prin lentile spirituale, putem vedea multe exemple despre cum lucrările lui Dumnezeu se realizează prin adversităţile de care au parte copiii Lui …
Când înţelegem acest principiu, că Dumnezeu ne oferă ocazii pentru binecuvântări şi ne binecuvântează prin adversităţile de care avem parte şi prin adversităţile de care au parte alţii, putem înţelege de ce El ne-a poruncit mereu să «mulţumim Domnului pentru toate lucrurile» (D&L 59:7)” („Daţi mulţumiri pentru toate lucrurile”, Ensign sau Liahona, mai 2003, p. 97-98).
Gândiţi-vă la o adversitate de care aţi avut parte sau de care aveţi parte în prezent. Pe măsură ce continuaţi să studiaţi Ioan 9, cugetaţi asupra modurilor în care Dumnezeu Îşi arată lucrările şi puterea prin voi datorită acelei adversităţi.
Citiţi Ioan 9:6-7 şi aflaţi modul în care Dumnezeu Şi-a manifestat lucrările şi puterea prin experienţa bărbatului orb.
Cum vă imaginaţi că s-a simţit acel om când a văzut pentru prima oară?
Salvatorul îl caută pe bărbatul pe care îl vindecase, după ce fariseii îl alungă pe acesta
Aşa cum este consemnat în Ioan 9:8-15, după ce bărbatul orb a fost vindecat, unii oameni se certau neştiind dacă acesta era cu adevărat bărbatul născut orb. Alţii se întrebau cum fusese vindecat şi l-au dus înainte fariseilor, care au început să-l interogheze.
Aflaţi, din Ioan 9:14, în ce zi l-a vindecat Salvatorul pe omul orb.
Ce reacţie credeţi că au avut fariseii când au aflat că Isus îl vindecase pe acel om în ziua de sabat?
Citiţi Ioan 9:16 şi aflaţi care au fost concluziile fariseilor cu privire la Isus.
Citiţi Ioan 9:17 şi aflaţi care a fost concluzia omului orb cu privire la Isus.
În timp ce continuaţi să studiaţi Ioan 9, observaţi progresul opiniei omului orb despre Salvator.
Îndoindu-se de faptul că acest bărbat fusese, cu adevărat, orb, fariseii i-au adus pe părinţii săi pentru a-i interoga. În Ioan 9:19-23, învăţăm că, atunci când au fost întrebaţi, părinţii săi au mărturisit că este fiul lor şi că se născuse orb, dar au spus că nu ştiau cum se vindecase. Temându-se să nu fie alungaţi din sinagogă şi din comunitate, nu au vrut să spună că ei credeau că Isus este Mesia, aşa că au sugerat ca fiul lor să vorbească despre aceste lucruri.
Citiţi Ioan 9:24-27, 30-33 şi aflaţi răspunsul omului la întrebările fariseilor. Puteţi marca cuvintele pe care el le-a folosit pentru a-L apăra pe Isus şi a depune mărturie că El este „de la Dumnezeu” (Ioan 9:33).
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări: Ce vă impresionează în legătură cu răspunsurile acestui bărbat?
În Ioan 9:34, învăţăm că acest bărbat fusese alungat (probabil din sinagogă [vezi Ioan 9:22]) pentru că L-a apărat, fără frică, pe Salvator.
„Sinagogile slujeau drept centre religioase şi sociale pentru multe comunităţi de iudei. Sinagogile ofereau accesul la instruire spirituală şi la ocazii de a preaslăvi, precum şi la ocazii de socializare şi educare. Deoarece sinagoga era o parte esenţială în cadrul societăţii iudeilor, a fi dat afară din ea… însemna mai mult decât a fi excomunicat şi a pierde calitatea de membru în cadrul comunităţii religioase. Însemna şi interzicerea participării în cadrul chestiunilor de natură culturală şi socială” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 230).
De ce credeţi că acest om a fost dornic să rămână fidel lucrurilor pe care le ştia despre Isus Hristos, deşi acest lucru însemna alungarea lui din sinagogă?
După ce omul a fost dat afară din sinagogă, Salvatorul l-a găsit şi l-a întrebat dacă el „[credea] în Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 9:35). Citiţi Ioan 9:36-38 şi căutaţi răspunsul bărbatului.
Declaraţia sa, „Cred Doamne”, şi faptul că „I s-a închinat” (Ioan 9:38) indică faptul că ochii săi spirituali fuseseră deschişi şi că Îl recunoscuse pe Isus Hristos drept Mesia cel promis şi Fiul lui Dumnezeu.
Din această relatare, învăţăm că, atunci când rămânem fideli lucrurilor pe care le ştim, în pofida opoziţiei, mărturiile noastre sunt întărite. În timp, mărturiile noastre vor deveni mai puternice.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
De ce credeţi că mărturiile noastre sunt întărite după ce biruim opoziţia sau încercările la care ne este supusă credinţa?
Cum a fost întărită mărturia voastră pentru că aţi îndurat, cu credinţă, opoziţia?
Pentru a identifica un alt principiu din această relatare, închideţi ochii parţial, astfel încât să puteţi vedea doar puţină lumină. Apoi, deschideţi-i pe jumătate. Apoi, ţineţi ochii larg deschişi. Observaţi cum vi se schimbă vederea în fiecare situaţie.
Amintiţi-vă că vederea fizică a omului orb a devenit clară după ce Isus l-a vindecat. Citiţi Ioan 9:11, 17, 33, 35-38 şi căutaţi expresii care descriu maturizarea vederii sau înţelegerii spirituale a acestui om cu privire la identitatea lui Isus.
Iniţial, L-a numit pe Isus „omul acela, căruia I se zice Isus” (Ioan 9:11) şi, mai apoi, a zis despre El că este „un proroc” (Ioan 9:17) şi I-a luat apărarea spunând că este „de la Dumnezeu” (Ioan 9:33). În timp, vederea sa spirituală a devenit mai clară până ce, în final, el a văzut că Isus Hristos este Mesia cel promis şi Fiul lui Dumnezeu.
De ce credeţi că au devenit mai clare vederea şi înţelegerea sa cu privire la Salvator? În ce moduri a exercitat el credinţă în Isus Hristos de-a lungul experienţei sale?
Imagine
Preşedintele Howard W. Hunter
Vorbind despre experienţa acestui om, preşedintele Howard W. Hunter ne-a învăţat: „Acum, omul primise vedere din două perspective – o dată pentru a remedia un defect congenital, [un defect fizic din naştere], şi o dată pentru a-L recunoaşte pe Împăratul împăraţilor înainte ca El să Se înalţe la tronul Său etern. Isus însufleţise atât vederea temporală, cât şi pe cea spirituală. El Şi-a oferit lumina într-un loc întunecat, iar acest bărbat, ca mulţi alţii în acele zile, precum şi în zilele noastre, a acceptat lumina şi a văzut” („The God That Doest Wonders”, Ensign, mai 1989, p. 16-17).
Din această relatare, învăţăm că, pe măsură ce exercităm credinţă în Isus Hristos, vederea şi înţelegerea noastră spirituale devin mai clare.
De ce credeţi că este necesar să exercităm credinţă pentru a vedea şi a înţelege mai clar adevărul spiritual?
Unii farisei erau în apropiere atunci când omul L-a văzut şi L-a preaslăvit pe Isus în calitate de Fiu al lui Dumnezeu. Citiţi Ioan 9:39-41 şi aflaţi ce ne-a învăţat Salvatorul despre faptul de a fi orb.
După ce fariseii au spus: „Doar n-om fi şi noi orbi!” (Ioan 9:40), „Salvatorul a folosit o metaforă propovăduind faptul că cei care sunt «orbi» – adică cei care nu ştiu cine este El – «[n-au] păcat» (Ioan 9:41). Pe de altă parte, cei care puteau «vedea» – adică cei care au primit suficiente mărturii despre Salvator şi misiune Sa divină încât ar fi trebuit să ştie cine este El – vor fi răspunzători pentru faptele lor. Fariseii erau printre cei care puteau «[vedea]» şi, astfel, «păcatul [lor] rămâne». Ei au ales să fie orbi din punct de vedere spiritual, deoarece au refuzat să recunoască faptul că Isus este Fiul lui Dumnezeu, în pofida multelor mărturii primite” (New Testament Student Manual, p. 231).
Revedeţi ultimele două principii pe care le-aţi învăţat în această lecţie şi cugetaţi asupra modului în care le puteţi pune în practică în viaţa voastră. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi obiectivele voastre de a pune în practică aceste principii. Rugaţi-vă pentru îndrumare în îndeplinirea acestor obiective.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:
Am studiat Ioan 9 şi am încheiat această lecţie în data de (data).
Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: