Unitatea 20: ziua 4

Romani 4-7

Introducere

Pavel a explicat modul în care Avraam a fost socotit neprihănit prin har. Apoi, el a descris binecuvântările primite de cei care sunt socotiţi neprihăniţi şi a propovăduit că botezul simbolizează faptul de a muri faţă de păcat şi de a învia în Hristos.

Romani 4-5

Pavel explică modul în care Avraam a fost socotit neprihănit sau justificat prin har.

Imaginaţi-vă că muriţi de sete într-un deşert şi că există o sticlă cu apă pe vârful unui deal din apropiere. Care dintre următoarele opţiuni vă va salva?

1. Credinţa voastră că apa vă poate salva.

2. Efortul vostru de a ajunge la apă şi a bea.

3. Apa.

Această situaţie ne poate ajuta să înţelegem învăţăturile lui Pavel din Romani 4-7 cu privire la modul în care credinţa, faptele şi harul au legătură cu doctrina neprihănirii prin credinţă.

Noi am învăţat în Romani 1-3 că a fi socotit neprihănit sau justificat înseamnă a fi iertat de pedeapsa pentru păcat şi a fi făcut desăvârşit prin ispăşirea lui Isus Hristos (vezi D&L 76:69).

Unii dintre sfinţii iudei din Roma accentuau în mod exagerat importanţa eforturilor proprii şi a legii lui Moise referitoare la faptul de a fi socotiţi neprihăniţi. Cum ar putea unii oameni, astăzi, să înțeleagă și ei în mod greşit neprihănirea?

Care dintre cele trei opţiuni din situaţia descrisă poate reprezenta ideea că noi putem fi salvaţi prin faptele noastre? ____

Pavel a încercat să corecteze această neînţelegere amintind iudeilor despre Avraam, patriarhul din vechime, pe care mulţi iudei l-au considerat ca fiind socotit neprihănit.

Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Romani 4:2-5 clarifică de ce Avraam a fost justificat şi socotit neprihănit: „Căci dacă Avraam ar fi fost justificat prin legea faptelor, el s-ar slăvi în el însuşi, nu în Dumnezeu. Căci ce spune scriptura? Avraam a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire. Dacă cineva ar fi justificat prin legea faptelor, răsplata ar fi oferită din datorie, nu prin har. Dar celui căruia nu caută să fie justificat prin legea faptelor, ci crede în Cel care nu-i justifică pe cei necredincioşi, credinţa îi este considerată neprihănire”.

Prin ce nu a fost socotit neprihănit Avraam?

Amintiţi-vă că Pavel a propovăduit că „toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Chiar dacă noi, în final, ne-am supune în mod perfect poruncilor, păcatele şi greşelile noastre încă ne-ar descalifica de la a fi socotiţi neprihăniţi prin legea faptelor. Cu alte cuvinte, pentru a fi socotiţi neprihăniţi prin legea faptelor ni se va cere să nu mai păcătuim niciodată sau chiar să nu încălcăm niciuna dintre legile lui Dumnezeu chiar fără bună ştiinţă.

Din Romani 4:6-15, noi învăţăm că descendenţa şi supunerea faţă de legea lui Moise nu au puterea să cureţe păcatul.

Citiţi Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Romani 4:16, şi căutaţi o explicaţie mult mai completă despre modul în care suntem socotiţi neprihăniţi sau justificaţi.

O doctrină pe care putem să o învăţăm din Romani 4:16 este aceea că noi suntem socotiţi neprihăniţi sau îndreptăţiţi prin credinţă şi fapte datorită harului. (Puteţi scrie această doctrină în scripturile voastre, lângă Romani 4:16.)

Amintiţi-vă că harul se referă la binecuvântările, mila, ajutorul şi puterea disponibile pentru noi datorită ispăşirii lui Isus Hristos. Faceţi referire la scenariul de la începutul lecţiei. Care dintre cele trei opţiuni ar putea reprezenta ispăşirea lui Isus Hristos şi harul lui Dumnezeu? ____

Care opţiune ar putea reprezenta credinţa noastră în El? ____

Dacă aţi fi în acea situaţie, aţi putea fi salvaţi prin credinţa şi eforturile voastre dacă nu ar fi apă pe vârful dealului? În ce fel se aseamănă apa din acest scenariu cu ispăşirea lui Isus Hristos şi harul lui Dumnezeu?

Preşedintele Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie, ne-a învăţat:

„Salvarea nu poate fi obţinută doar prin intermediul supunerii; ea se obţine prin intermediul sângelui Fiului lui Dumnezeu [vezi Faptele apostolilor 20:28] …

Harul este un dar de la Dumnezeu şi dorinţa noastră de a fi supuşi fiecărei porunci a lui Dumnezeu reprezintă întinderea mâinii noastre muritoare pentru a primi acest dar sacru de la Tatăl nostru Ceresc“ („Darul harului”, Ensign sau Liahona, mai 2015, p. 109-110).

Observaţi că, deşi scenariul legat de nevoia de apă în deşert ne ajută să înţelegem modul în care credinţa, faptele şi harul contribuie la neprihănirea sau justificarea noastră, el nu ilustrează toate modurile prin care putem primi harul Salvatorului. Isus Hristos nu numai că ne oferă apa salvatoare care reprezintă harul lui Dumnezeu, care ne justifică şi ne curăţă de păcat; El şi face posibil să avem credinţa şi tăria de care avem nevoie pentru a obţine această apă sau de a avea acces la harul lui Dumnezeu. Noi putem fi binecuvântaţi prin harul Său, înainte să dăm dovadă de credinţă în Isus Hristos şi să înfăptuim fapte bune, cât şi în timpul acestui proces şi după el.

Vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat: „Puterea ispăşirii face posibilă pocăinţa şi face ca deznădejdea cauzată de păcat să dispară; de asemenea, ne întăreşte pentru a vedea bunătatea, a face lucruri bune şi a deveni mai buni în moduri pe care nu am fi putut niciodată să le recunoaştem sau să le realizăm cu abilităţile noastre limitate din viaţa muritoare” („De aceea, şi-au alungat frica”, Ensign sau Liahona, mai 2015, p. 47).

Cum ne ajută ispăşirea şi harul lui Dumnezeu să dăm dovadă de credinţă în Isus Hristos şi să facem fapte bune?

Pentru a ne arăta credinţa în Hristos şi a fi socotiţi neprihăniţi prin harul lui Dumnezeu noi trebuie să ne pocăim de păcatele noastre, să ne supunem poruncilor şi să primim rânduielile Evangheliei necesare salvării (vezi Moroni 10:32-33).

1. Imaginaţi-vă că doi dintre prietenii voştri se ceartă cu privire la modul în care putem fi „salvaţi”. Un prieten spune că tot ceea ce trebuie să facem pentru a fi salvaţi este să ne exprimăm credinţa în Isus Hristos. Celălalt prieten insistă că supunerea noastră faţă de porunci este ceea ce ne salvează. În jurnalul vostru pentru studiul scripturilor, scrieţi cum veţi explica prietenilor voştri relaţia dintre credinţă, fapte şi har.

Conform celor relatate în Romani 5, Pavel a propovăduit despre pacea pe care o primesc cei care intră în starea de har prin credinţă în Isus Hristos (vezi versetele 1-2). Apoi, el a explicat că harul care ne este disponibil datorită ispăşirii lui Hristos este mai mult decât suficient pentru a birui efectele căderii.

Romani 6-7

Pavel ne învaţă cum să devenim liberi de păcat şi să primim viaţă eternă

Imaginaţi-vă că prietenul vostru intenţionează ca, în cele din urmă, să slujească în misiune dar, în prezent, face alegeri care nu sunt în armonie cu standardele Domnului. Atunci când vă exprimaţi îngrijorarea cu privire la comportamentul prietenului vostru, el spune: „Nu este mare lucru. Datorită ispăşirii, mă pot pocăi întotdeauna înainte de a pleca în misiune”.

Gândiţi-vă cum i-aţi răspunde prietenului vostru. În timp ce studiaţi Romani 6, căutaţi motivul pentru care atitudinea sa denotă o mare neînţelegere a doctrinei harului.

Citiţi Romani 6:1-6, 11-12 şi căutaţi modul în care învăţăturile lui Pavel pot corecta gândirea prietenului vostru.

Explicaţi cu propriile voastre cuvinte cum îl pot ajuta învăţăturile lui Pavel pe prietenul vostru.

Ce credeţi că înseamnă a „[muri] faţă de păcat” (Romani 6:2) şi „prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El” (Romani 6:4)?

Un adevăr pe care-l putem învăţa din aceste versete este faptul că botezul prin scufundare poate simboliza moartea noastră faţă de păcat şi înnoirea vieţii noastre spirituale.

Noua viaţă spirituală pe care o începem atunci când suntem botezaţi include primirea iertării pentru păcatele noastre şi luarea angajamentului de a ne supune poruncilor lui Dumnezeu. Cei care încalcă legământul botezului păcătuind în mod intenţionat, cu gândul de a se pocăi mai târziu, batjocoresc ispăşirea Salvatorului şi se pun ei înşişi într-o situaţie periculoasă.

Cine plăteşte salariul unui angajat? De ce nu plăteşte un angajator salariile angajaţilor altcuiva?

Citiţi Romani 6:13 şi identificaţi doi „angajatori” sau stăpâni cărora cineva le poate sluji şi li se poate supune. În acest verset, expresia daţi în stăpânire înseamnă să vă oferiţi sau să vă daţi pe voi înşivă, iar mădularele se referă la părţile trupului şi minţii.

Citiţi Romani 6:14-23 şi căutaţi „plata” (Romani 6:23) sau consecinţele păcatului şi darul lui Dumnezeu. Scrieţi în următorul tabel ce găsiţi:

Plata păcatului	Darurile lui Dumnezeu

Moartea, ca plată a păcatului, se referă la „separarea de Dumnezeu şi de influenţele Lui” şi înseamnă „a muri în ceea ce priveşte lucrurile ţinând de dreptate” (Ghid pentru scripturi, „Moarte spirituală”, scriptures.lds.org).

Din Romani 6:16, învăţăm că, dacă cedăm păcatului, vom deveni robii păcatului. Puteţi scrie acest principiu în scripturile voastre, lângă Romani 6:16.

2. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarea întrebare: În ce mod dacă cedăm unui păcat, ne facem robi ai păcatului?

Gândiţi-vă la situaţii în care cineva, cedând unui păcat, şi-a pierdut libertatea.

Faceţi referire la lista pe care aţi scris-o sub „Darurile lui Dumnezeu” în tabelul precedent. Care sunt beneficiile faptului de a sluji în neprihănire faţă de consecinţele faptului de a păcătui?

3. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi următorul principiu: Dacă-L ascultăm pe Dumnezeu, putem deveni liberi de păcat şi putem primi darul vieţii eterne. Apoi, răspundeţi la următoarele întrebări:

   1. În ce mod Îl putem asculta pe Dumnezeu?

   2. În ce mod v-aţi simţit eliberat de păcat când L-aţi ascultat pe Dumnezeu?

4. În jurnalul vostru pentru studiul scripturilor, scrieţi un ţel referitor la modul în care-L veţi asculta mai bine pe Dumnezeu, astfel încât să puteţi primi harul Său în viaţa voastră.

Conform celor relatate în Romani 7, Pavel a folosit metafora căsătoriei pentru a propovădui că membrii Bisericii au fost eliberaţi de legea lui Moise şi uniţi cu Hristos. El a scris, de asemenea, despre lupta dintre „firea pământească” (Romani 7:18) sau dorinţele fizice şi „omul dinăuntru” (Romani 7:22) sau spiritualitate.

Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Romani 7:24–25, ne oferă cunoştinţe suplimentare despre mărturia puternică a lui Pavel pe măsură ce este martor al faptului că firea pământească poate fi învinsă:

„Şi dacă nu supun păcatul care este în mine, ci cu firea slujesc legea păcatului, o, nenorocitul de mine! cine mă va elibera de trupul acestei morţi?

Astfel, îi mulţumesc lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru, deoarece cu mintea eu însumi slujesc legea lui Dumnezeu” (Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Romani 7:26-27 [Ghid pentru scripturi]).

5. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

   Am studiat Romani 4-7 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

   Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: