Unitatea 14 Ziua 2

Ioan 8

Introducere

Când Salvatorul era în Ierusalim la sărbătoarea corturilor, câţiva cărturari şi farisei au adus la El o femeie vinovată de preacurvie şi au întrebat dacă trebuia să fie ucisă cu pietre, conform legii lui Moise. El a zădărnicit planurile acuzatorilor şi a dat dovadă de milă faţă de femeie. Isus a declarat, de asemenea, că Tatăl depune mărturie despre El şi a propovăduit despre eliberarea de păcate. Când Isus Hristos a declarat că El este marele Iehova, fariseii au încercat să-L omoare cu pietre.

Ioan 8:1-11

O femeie prinsă în preacurvie este adusă înaintea Salvatorului

Cărturarii şi fariseii doreau să-L discrediteze pe Isus în faţa oamenilor şi să găsească un motiv pentru a-L acuza, deoarece voiau să-L prindă şi să-L omoare (vezi Ioan 7:1, 32).

Citiţi Ioan 8:2-5 şi aflaţi ce făceau cărturarii şi fariseii în timp ce Isus propovăduia în templul din Ierusalim.

Potrivit celor relatate în Ioan 8:6, de ce au adus-o cărturarii şi fariseii pe femeia vinovată de preacurvie la Isus?

Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat în ce mod ar fi putut folosi cărturarii şi fariseii acest eveniment drept motiv pentru a-L acuza pe Isus:

„În timpul lui Isus… nu se mai condamna la moarte pentru preacurvie. Într-adevăr, nicio pedeapsă cu moartea nu putea fi dată fără permisiunea şi acordul conducătorilor romani şi, în cazul preacurviei, legea de la Roma nu impunea moartea.

Aducând-o pe femeia prinsă în preacurvie, cărturarii şi fariseii Îi întindeau Învăţătorului următoarea cursă: (1) dacă era de acord cu Moise că femeia trebuia ucisă cu pietre, atunci (a) ar fi trezit mânia oamenilor, în general, părând că susţine reinstituirea unei pedepse care nu mai era susţinută de oameni şi (b) ar fi mers împotriva legii civice recomandând ceea ce Roma interzicea; (2) dacă nu era de acord cu Moise şi susţinea altă pedeapsă decât cea de uciderea cu pietre, ar fi fost acuzat că denaturează legea şi că susţine lipsa de respect şi îndepărtarea de la practicile sfinte din trecut” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 1:450-451).

În loc să le răspundă, Salvatorul „S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ” (Ioan 8:6).

Citiţi Ioan 8:7-8 şi aflaţi cum a răspuns Salvatorul cărturarilor şi fariseilor.

La ce credeţi că s-au gândit sau cum credeţi că s-au simţit cărturarii şi fariseii când au auzit răspunsul lui Isus?

După ce au auzit răspunsul Salvatorului, cei care o acuzau pe femeie s-au simţi vinovaţi şi au plecat fără s-o pedepsească pe aceasta (vezi Ioan 8:9).

Ce sentimente credeţi că a avut această femeie atunci când păcatul ei a fost dezvăluit înaintea lui Isus şi a unei mulţimi mari de oameni? Citiţi Ioan 8:10-11 şi aflaţi ce i-a spus Salvatorul femeii după ce au plecat toţi oamenii.

Traducerea Bibliei de Joseph Smith pentru Ioan 8:11 adaugă: „Şi femeia L-a slăvit pe Dumnezeu din acel moment şi a crezut în numele Său” (Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Ioan 8:11).

Salvatorul nu a condamnat păcatul acestei femeie, dar i-a spus: „Du-te şi să nu mai păcătuieşti” (Ioan 8:11). Din versetul 11, învăţăm următorul adevăr: Salvatorul dă dovadă de milă faţă de noi oferindu-ne ocazii de a ne pocăi. Gândiţi-vă cum poate această relatare să vă mărească încrederea că Isus Hristos este milos şi bun şi doreşte să-i ierte pe cei care se pocăiesc cu adevărat.

Ioan 8:12-30

Isus ne învaţă că Tatăl Său depune mărturie despre El

Imaginaţi-vă un obiect decorativ. Apoi, închideţi ochii şi, pe o foaie de hârtie, încercaţi să schiţaţi un desen simplu al obiectului fără să vă uitaţi.

Care este diferenţa dintre desenul vostru şi ceea ce v-aţi imaginat?

În afară desenului, ce alte lucruri puteţi face mai bine când puteţi vedea ceea ce faceţi?

În timpul sărbătorii corturilor, patru mari candelabre de aur (numite şi menorahuri sau sfeşnice) iluminau curtea templului în timpul dansurilor şi al altor festivităţi care se desfăşurau noaptea târziu şi dimineaţa devreme. Aceste candelabre de aur nu ofereau doar lumină pentru festivităţi, ci simbolizau şi faptul că Israel avea să fie o lumină pentru cei care mergeau în întuneric.

Citiţi Ioan 8:12 şi aflaţi ce a spus Isus despre Sine în timp ce propovăduia în templu, aproape de locul unde erau candelabrele. Puteţi marca ceea ce aflaţi.

Din aceste versete, învăţăm că Isus Hristos este Lumina lumii.

Menorahuri mari iluminau curtea templului în timpul sărbătorii corturilor.

Completaţi următorul principiu ţinând cont de ceea ce putem învăţa din învăţăturile Salvatorului din Ioan 8:12: Dacă Îl urmăm pe Salvator, vom

1. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarea întrebare: Cum simţiţi că vă ajută Salvatorul să evitaţi să umblaţi în întuneric spiritual?

Numeroase profeţii din Vechiul Testament indică faptul că Mesia avea să fie o lumină pentru toate neamurile (vezi, de exemplu, Isaia 49:6; 60:1-3). Prin urmare, declarând că El este Lumina lumii, Isus a spus că El este Mesia.

Fariseii L-au condamnat pe Isus pentru că depunea mărturie despre Sine (vezi Ioan 8:13). Isus a declarat că atât El, cât şi Tatăl Său depun mărturie că Salvatorul este Fiul lui Dumnezeu (vezi Ioan 8:14-18).

Citiţi Ioan 8:19 şi aflaţi ce a spus Salvatorul despre cunoaşterea fariseilor cu privire la Tatăl Ceresc.

Din versetul 19, învăţăm următorul principiu: Pe măsură ce învăţăm despre Isus Hristos, ajungem să-L cunoaştem pe Tatăl.

Vârstnicul Jeffrey R.Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat despre cum ajungem să-L cunoaştem pe Tatăl Ceresc pe măsură ce învăţăm despre Fiul Său, Isus Hristos:

„În tot ceea ce a venit Isus să spună şi să facă, inclusiv şi mai ales în suferinţa şi jertfa Sa ispăşitoare, El ne arăta cine şi cum este Dumnezeu, Tatăl nostru Etern, cât de devotat este faţă de copiii Săi în fiecare perioadă şi naţiune. Prin cuvânt şi faptă, Isus încerca să ne dezvăluie în mod personal adevărata natură a Tatălui Său, Tatăl nostru Ceresc …

Aşadar, hrănirea celor flămânzi, vindecarea celor bolnavi, mustrarea ipocriţilor, îndemnul la credinţă – toate acestea au fost modul în care Hristos ne arăta felul în care este Tatăl, «milos şi îngăduitor, încet la mânie, îndelung răbdător şi plin de generozitate» [Lectures on Faith (1985), p. 42]” („Măreţia lui Dumnezeu”, Ensign sau Liahona, nov. 2003, p. 70, 72).

În Ioan 8:21-30, citim că Salvatorul i-a avertizat pe farisei că, dacă nu credeau în El, aveau să moară în păcatele lor. El a propovăduit, de asemenea, că nu face nimic de la Sine; El face doar ce Îl învaţă Tatăl să facă.

Ioan 8:31-36

Isus propovăduieşte despre eliberarea de păcate

Aţi fost vreodată restricţionaţi în vreun fel în a vă mişca, cum ar fi faptul de a fi fost legaţi sau de a nu fi putut să ieşiţi dintr-un loc mic? Cum v-aţi simţit? Când studiaţi această parte a lecţiei, căutaţi ce conduce spre restricţii spirituale şi ce conduce spre libertate spirituală.

Citiţi Ioan 8:31-32 şi aflaţi ce a spus Salvatorul că trebuie să facem pentru a fi liberi. Ţinând cont de ceea ce aţi învăţat, completaţi fiecare spaţiu liber din următoarea diagramă:

Vârstnicul Bruce R. McConkie a enumerat câteva dintre libertăţile de care ne putem bucura dacă rămânem în cuvântul lui Hristos, devenim ucenicii Săi şi ajungem să cunoaştem adevărul: „Liberi de puterea care duce la condamnare a doctrinelor neadevărate, liberi de robia poftelor, liberi de cătuşele păcatului, liberi de orice influenţă rea şi coruptă şi de orice putere restrictivă, liberi pentru a ne îndrepta spre libertatea fără limite de care se bucură, în plenitudinea ei, doar fiinţele exaltate” (Doctrinal New Testament Commentary, 1:456-457).

Citiţi Ioan 8:33 şi aflaţi ce au crezut iudeii că avea să îi facă liberi.

Iudeii greşeau crezând că simplul fapt de a fi descendenţi ai lui Avraam şi moştenitori ai legământului avraamic avea să îi facă liberi din punct de vedere spiritual. Citiţi Ioan 8:34-36 şi aflaţi de ce anume a indicat Isus că trebuiau să fie eliberaţi oamenii.

Din aceste versete învăţăm că, dacă păcătuim şi nu ne pocăim, atunci devenim robi ai păcatului. Ce credeţi că înseamnă să fii „rob al păcatului” (Ioan 8:34)? Cuvântul tradus aici drept rob poate fi tradus şi sclav.

Studiaţi următoarea diagramă:

Unii oameni, în ziua de azi, sunt confuzi crezând că faptul de a urma cuvântul lui Hristos îi restricţionează, în timp ce a duce un stil de viaţă lumesc îi face liberi. Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat că adevărul stă în contrariul acestei idei:

„Cedarea în faţa ispitelor [lui Satana] ne conduce către un drum care oferă din ce în ce mai puţine variante din care să alegem până nu mai rămâne niciuna şi la dependenţe care ne lasă fără puterea de a ne opune …

Lumea… [consideră] că supunerea faţă de legile şi poruncile lui Dumnezeu înseamnă «[subjugare]» (Alma 30:24, 27). În ce mod ne fac liberi supunerea şi adevărul? Ne putem gândi, cu uşurinţă, la câteva moduri practice în care adevărul ne dă capacitatea de a face lucruri pe care, în alte circumstanţe, nu le-am putea face sau să evităm dezastre prin care, altfel, ar trebui să trecem …

Se îndoieşte cineva că, datorită faptului că Dumnezeu are toată lumina şi tot adevărul, El nu ar avea libertatea supremă de a fi cine doreşte şi a face ce doreşte?

Şi în cazul nostru, pe măsură ce înţelegerea noastră cu privire la doctrina şi principiile Evangheliei creşte, libertatea noastră de a alege se extinde. În primul rând, avem mai multe opţiuni din care putem alege şi putem realiza mai multe şi primi mai multe binecuvântări, deoarece avem mai multe legi cărora ne putem supune. Gândiţi-vă la o scară – fiecare nouă lege sau poruncă pe care o învăţăm este precum o altă treaptă pe scară, care ne ajută să urcăm mai sus. În al doilea rând, având mai multă înţelegere, putem lua mai multe hotărâri înţelepte, deoarece vedem mai clar nu doar alternativele, ci şi posibilele lor rezultate” („Moral Agency”, Ensign, iun. 2009, p. 49-51).

2. Căutaţi, în broşura Pentru întărirea tineretului, exemple cu privire la modul în care supunerea faţă de porunci şi standarde ne conduce spre libertate şi în ce mod nesupunerea ne conduce spre robie. Alegeţi un standard din broşură şi, în jurnalul pentru studiul scripturilor, desenaţi şi completaţi următorul tabel:

   Standard din broşura Pentru întărirea tineretului:
   În ce moduri ne aduce libertate faptul de a trăi potrivit acestui standard?	În ce moduri ne duce în robie faptul de a nu trăi potrivit acestui standard?

3. De care dintre libertăţile promise în Pentru întărirea tineretului aţi avut parte pentru că v-aţi supus poruncilor şi standardelor? În jurnalul pentru studiul scripturilor, consemnaţi cel puţin un mod concret în care veţi căuta să fiţi liberi trăind în acord cu învăţăturile Salvatorului.

Ioan 8:37-59

Isus depune mărturie despre caracterul Său divin

Gândiţi-vă la cineva pe care-l cunoaşteţi şi care seamănă foarte mult cu tatăl său. Gândiţi-vă la cineva care este foarte diferit de tatăl său.

În Ioan 8:37-50, este consemnat faptul că Isus Hristos le-a spus iudeilor necredincioşi că, deşi El rostea cuvintele Tatălui Său, ei făceau faptele tatălui lor. Pentru a se apăra, iudeii au spus că tatăl lor este Avraam. Apoi, Salvatorul i-a învăţat că cei care sunt copiii lui Avraam „[ar] face faptele lui Avraam” (Ioan 8:39) şi nu ar căuta niciodată să omoare pe cineva care îi învaţă adevărul. Isus le-a spus acestor iudei (fariseilor) că tatăl lor era diavolul. El a explicat că cei care primesc cuvântul lui Dumnezeu sunt din Dumnezeu. Mânioşi, iudeii necredincioşi au afirmat că Isus este samaritean (pe care iudeii îi considerau cei mai neînsemnaţi oameni) şi că era posedat de diavol.

Citiţi Ioan 8:51-53 şi aflaţi ce L-au întrebat, apoi, aceşti iudei pe Salvator.

Citiţi Ioan 8:56-58 şi aflaţi răspunsul pe care Isus l-a dat întrebării fariseilor. Remarcaţi că expresia „Sunt Eu”, din Ioan 8:58 , este la fel numele pe care Dumnezeu l-a folosit pentru Sine în vremurile Vechiului Testament – „Eu sunt” (vezi Exodul 3:14). ( „SUNT EU sau EU SUNT” înseamnă Iehova.)

Expresia „SUNT EU” este importantă, deoarece îl identifică pe Iehova, numele după care iudeii Îl recunoşteau pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov în perioada Vechiului Testament. Numindu-Se „sunt Eu”, Isus declara că este Dumnezeul din Vechiul Testament. Puteţi scrie următoarea doctrină pe marginea scripturilor voastre, lângă Ioan 8:58: Isus Hristos este Iehova, Dumnezeul din Vechiul Testament.

De ce credeţi că este important să ştim că Isus Hristos este Iehova, Dumnezeul din Vechiul Testament?

Citiţi Ioan 8:59 şi aflaţi cum au reacţionat aceşti iudei la declaraţia Salvatorului că El este Iehova.

Iudeii au luat pietre cu intenţia de a-L omorî pe Isus, crezând că hulea identificându-Se drept Iehova.

4. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

   Am studiat Ioan 8 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

   Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu:

Răspunsurile la diagramă în funcţie de Ioan 8:31-32: Dacă rămânem în cuvintele lui Isus Hristos, vom fi ucenicii Săi şi vom şti adevărul, lucruri care ne vor face liberi.