Matei 27-28

Introducere

Ca parte a conspiraţiei de a-L omorî pe Isus Hristos, conducătorii iudei L-au dus la Pilat din Pont, dregătorul roman. Pilat a făcut ca Isus să fie biciuit şi răstignit. Isus Hristos a acceptat să sufere şi să moară pentru a împlini voia Tatălui Său.

Matei 27:1-25

Isus este adus în faţa lui Pilat şi este condamnat să fie răstignit

Dacă aţi putea să fiţi martor ocular la vreun eveniment scriptural, pe care l-aţi alege? De ce?

În timpul acestei lecţii, veţi studia unul dintre cele mai importante evenimente din istoria lumii. În timp ce studiaţi, imaginaţi-vă că sunteţi martori oculari la ceea ce s-a întâmplat.

În Matei 26 citim că Isus a fost arestat, judecat şi condamnat pe nedrept de conducătorii iudei. Sub conducerea romană, iudeii nu puteau să condamne pe cineva la moarte. Prin urmare, conducătorii iudei au căutat să găsească o încălcare sub legea romană din cauza căreia Isus să poată fi condamnat la moarte.

Din Matei 27:1-10, aflăm că acei conducători iudei L-au dat pe Isus pe mâinile lui Pilat din Pont, dregătorul roman al Iudeii. Când Iuda a văzut aceasta, şi-a regretat alegerea de a-L vinde pe Isus, a căutat să înapoieze banii pe care-i primise de la conducătorii iudei şi, apoi, şi-a luat viaţa. Traducerea Bibliei de Joseph Smith clarifică faptul că Iuda „s-a spânzurat de un copac. Şi el a căzut, imediat, şi inima i s-a revărsat şi a murit” (Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Matei 27:6 [în Ghid pentru scripturi]).

Deoarece arginţii erau „preţ de sânge” (Matei 27:6) şi, astfel, nu era îngăduit să fie puşi în vistierie, conducătorii iudei i-au folosit pentru a cumpăra Ţarina olarului, ca loc pentru îngroparea străinilor. Matei a citat acest eveniment ca fiind o împlinire a unei profeţii (vezi Zaharia 11:12-13).

Din cauza presiunii din partea iudeilor şi a fricii de a pierde controlul asupra oamenilor, Pilat L-a trimis pe Isus să fie răstignit (vezi Matei 27:11-26). (Veţi avea ocazia să studiaţi aceste evenimente în detaliu în lecţia despre Ioan 18-19.)

Matei 27:26-50

Isus este biciuit, batjocorit şi răstignit.

Înainte de a-L trimite pe Isus să fie răstignit, Pilat a cerut să fie biciuit (vezi Matei 27:26). Să fii biciuit înseamnă să fii lovit, în mod repetat, cu un bici care avea obiecte ascuţite precum bucăţi de piatră sau bucăţi de os întreţesute în mai multe curele. Acest tip de pedeapsă era, în general, rezervat pentru cei care erau sclavi, în timp ce persoanele de viţă nobilă sau oamenii liberi ai Romei erau bătuţi cu nuiele. Mulţi oameni nu supravieţuiau biciuirii, din cauza rănilor fizice grave pe care le provoca.

Citiţi Matei 27:27-32 şi aflaţi ce I-au făcut ostaşii romani lui Isus.

De ce credeţi că ostaşii au pus pe cineva să ducă crucea lui Isus?

Imaginaţi-vă că vă aflaţi în situaţia lui Simon din Cirene. La ce v-aţi fi gândit sau cum v-aţi fi simţit dacă aţi fi fost în mulţime şi aţi fi fost obligaţi să duceţi crucea lui Isus? Scrieţi-vă răspunsurile în jurnalul pentru studiul scripturilor.

Matei 27:33 relatează că Isus a fost dus la „un loc numit Golgota, care înseamnă: «Locul căpăţânii»”.

Vârstnicul James E. Talmage, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat următoarele lucruri despre numele acelui loc: „Denumirea putea fi rezultatul caracteristicilor topografice, vorbind despre creasta unui deal; sau dacă locul era locul obişnuit pentru execuţii, poate că era numit aşa pentru a exprima moarte, tot aşa cum asociem craniul ca simbol al capului morţii numim un craniu capul morţii” (Jesus the Christ, a 3-a ediţie [1916], p. 667).

Matei 27:34-45 relatează că Isus a refuzat băutura care era oferită de obicei acelora care erau răstigniţi pentru a-i amorţi durerea. Alţii care urmăreau răstignirea căutau să-L batjocorească şi să-L ispitească pe Isus.

Citiţi Matei 27:46 şi aflaţi ce a spus Isus când era pe cruce. Puteţi marca ceea ce aflaţi.

Pentru a înţelege mai bine ce s-a întâmplat în acest moment, citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Acum vorbesc cu mare atenţie, chiar cu pioşenie, despre cel care a fost cel mai dificil moment în toată această călătorie solitară către ispăşire. Vorbesc despre aceste ultime momente pentru care Isus trebuie să fi fost pregătit mental şi fizic, dar pe care nu le-a anticipat în totalitate emoţional şi spiritual – la ultima Sa suferinţă extremă având sentimentul de deznădejde totală că Dumnezeu L-a părăsit atunci când strigă, simţindu-Se complet singur: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?» [Matei 27:46; subliniere adăugată] …

Cu toată convingerea sufletului meu, vă depun mărturie că… un Tată perfect nu L-a părăsit pe Fiul Său în acel ceas. Cu adevărat, este credinţa mea proprie că pe toată perioada slujirii lui Hristos pe pământ, Tatăl nu a fost nicicând mai aproape de Fiul Său ca în acele ultime momente de agonie şi suferinţă. Totuşi… Tatăl a retras, pentru scurt timp, de la Isus alinarea venită prin Spiritul Său, sprijin al prezenţei Sale personale” („Nimeni nu a fost cu El”, Ensign sau Liahona, mai 2009, p. 87).

De ce credeţi că Tatăl Ceresc a retras Spiritul Său de la Isus în acest moment?

Citiţi restul declaraţiei vârstnicului Holland şi marcaţi ceea ce dânsul a spus că explică motivul pentru care Isus Hristos a avut parte de retragerea Spiritului: „A fost obligatoriu; cu adevărat a fost o parte esenţială pentru puterea ispăşirii, ca acest Fiu perfect care n-a vorbit niciodată de rău, nici n-a făcut ceva greşit, nici n-a atins un lucru necurat, să fie nevoie să ştie cum s-ar simţi restul omenirii – noi, noi toţi – când comitem astfel de păcate. Pentru ca ispăşirea Lui să fie nesfârşită şi veşnică, El a trebuit să simtă cum este să mori nu doar din punct de vedere fizic, ci şi spiritual, să simtă cum este să nu ai cu tine Spiritul divin, lăsând pe cineva să se simtă complet singur, respins şi fără de speranţă” („Nimeni nu a fost cu El”, p. 87-88).

Din Matei 27:46 şi din declaraţia vârstnicului Holland învăţăm: Ca parte a ispăşirii, Isus Hristos a simţit retragerea Spiritului Tatălui Ceresc.

Când păcătuim, avem parte de moarte spirituală – retragerea Spiritului Tatălui Ceresc. Datorită faptului că Isus Hristos a avut parte de moartea spirituală pe cruce, El ne poate ajuta când nu avem parte de Spiritul Tatălui Ceresc din cauza alegerilor noastre nechibzuite. El ne poate ajuta, de asemenea, când ne simţim singuri.

Citiţi Matei 27:50. În Traducerea Bibliei de Joseph Smith se spune: „Isus a strigat iarăşi cu glas tare, spunând: «Tată, s-a isprăvit, voia Ta este împlinită», şi Şi-a dat duhul” (Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Matei 27:54).

Potrivit Traducerii Bibliei de Joseph Smith pentru acest verset, Isus Hristos a suferit pentru a împlini voia Tatălui Ceresc.

Când aţi studiat Matei 26, în lecţia anterioară, aţi învăţat despre suferinţa Salvatorului în Ghetsimani şi despre dorinţa Sa de a-Şi supune voia faţă de cea a Tatălui. Puteţi scrie Matei 26:39 ca referinţă suplimentară, în scripturile voastre, lângă Matei 27:50, pentru a vă ajuta să vă aduceţi aminte că Isus a făcut ceea ce a promis să facă.

Citiţi Matei 27:51 şi aflaţi ce s-a întâmplat în templu când Isus a murit.

Pe vremea lui Isus, templul avea două încăperi – Locul sfânt şi Sfânta sfintelor. Cele două încăperi erau separate de un văl sau de o perdea. „Sfânta sfintelor era cea mai sacră încăpere din templul din vechime; simboliza prezenţa lui Dumnezeu. O dată pe an, în ziua ispăşirii, înaltul preot a trecut prin vălul din templu şi intra în Sfânta sfintelor, unde stropea cu sângele unei jertfe de ispăşire oferite pentru ispăşirea păcatelor tuturor celor din congregaţia lui Israel (vezi Leviticul 16). Când vălul templului «s-a rupt în două» la moartea lui Isus Hristos (Matei 27:51), acesta a fost un simbol impresionant al faptului că Salvatorul, Marele Înalt preot, a trecut prin vălul morţii şi, în scurt timp, avea să intre în prezenţa lui Dumnezeu [Tatăl]” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 94).

Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat următoarele lucruri despre ceea ce a însemnat faptul că vălul templului s-a rupt: „Acum Hristos este sacrificat; legea este împlinită; dispensaţia lui Moise este încheiată; plenitudinea Evangheliei a venit cu toată lumina şi puterea ei; aşadar – pentru a transmite, într-un fel prin care toţi iudeii să-şi dea seama faptul că împărăţia le-a fost luată şi dată altora – Dumnezeu a rupt vălul templului «de sus până jos». Sfânta sfintelor este accesibilă tuturor, şi toţi, prin sângele ispăşitor al Mielului, pot să intre acum în cel mai înalt şi mai sfânt dintre toate locurile, acea împărăţie unde se găseşte viaţa eternă… Rânduielile înfăptuite prin vălul templului din vechime au fost asemănătoare cu ceea ce Hristos trebuia să facă şi, datorită a ceea ce El a făcut, toţi oamenii au devenit eligibili să treacă prin văl şi să intre în prezenţa Domnului pentru a moşteni exaltarea deplină” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 1:830; caractere cursive adăugate).

Din ruperea vălului templului la moartea lui Hristos, putem învăţa că, datorită ispăşirii lui Isus Hristos, noi, toţi, putem să intrăm în prezenţa lui Dumnezeu, dacă ne pocăim şi ne ţinem legămintele.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
1. În ce fel ne permite ispăşirea lui Isus Hristos să ne întoarcem în prezenţa lui Dumnezeu?
2. Ce trebuie noi să facem pentru a fi demni să trăim etern în prezenţa Tatălui Ceresc?

Matei 27:52-66 ne oferă mai multe informaţii despre ceea ce s-a întâmplat după moartea lui Isus. Observaţi că Matei a consemnat că a fost „după învierea lui” Isus (Matei 27:53; caractere cursive adăugate) că mulţi oameni neprihăniţi care muriseră au înviat şi s-au arătat multor oameni în Ierusalim (vezi, de asemenea, D&L 133:54-56).

După ce Isus a murit, Iosif din Arimatea, un ucenic bogat, „a cerut trupul lui Isus” (Matei 27:58; vezi, de asemenea, Ioan 19:39). Trupul Salvatorului a fost înfăşurat într-o pânză curată de in şi pus într-un mormânt pe care-l deţinea Iosif din Arimatea, iar intrarea a fost închisă cu o piatră mare. La insistenţele unora dintre preoţii cei mai de seamă şi farisei, Pilat a poruncit ca străjeri să fie puşi să păzească mormântul şi piatra a fost sigilată. Potrivit celor relatate în Matei 27:63-64, de ce au dorit acest lucru preoţii cei mai de seamă şi fariseii?

Matei 28

Isus Hristos a înviat şi S-a arătat multor persoane

Potrivit celor relatate în Matei 28:1-5, în zorii primei zile a săptămânii, sau duminica, Maria Magdalena şi o altă femeie, pe nume Maria, s-au dus la mormânt. În Traducerea Bibliei de Joseph Smith pentru Matei 28:2, se afirmă că ele au văzut doi îngeri.

După învierea lui Isus Hristos, membrii Bisericii s-au întâlnit şi au ţinut sfântă prima zi a săptămânii ca fiind ziua de sabat şi, ulterior, ţinerea zilei a şaptea ca zi de sabat a încetat. Schimbarea ţinerii ultimei zile a săptămânii cu prima zi a săptămânii nu este atât de importantă precum este conceptul şi principiul sabatului.

Citiţi Matei 28:6-7 şi aflaţi ce le-au spus îngerii femeilor.

În Matei 28:8-10, 16-18 citim că femeile s-au dus să spună ucenicilor ceea ce au văzut şi au auzit. Pe drum, Isus li S-a arătat femeilor şi ele „[I-au cuprins] picioarele şi I s-au închinat” (Matei 28:9). Mai târziu, când ucenicii au dat ascultare cuvintelor femeilor şi s-au dus în Galilea, Salvatorul li S-a arătat şi lor. Pentru a învăţa despre alte apariţii ale lui Isus înainte de înălţarea Sa, vezi Corelarea Evangheliilor.

Citiţi Matei 28:19-20 şi aflaţi ce le-a poruncit Salvatorul apostolilor Lui să facă. (Matei 28:19-20 este un fragment care conţine o scriptură de bază. Puteţi să marcaţi aceste versete într-un mod distinctiv.)

Un principiu pe care îl putem învăţa din porunca Salvatorului dată apostolilor Săi este că, atunci când dobândim o mărturie despre Isus Hristos, avem responsabilitatea de a le depune altora mărturie despre El.

Scriptură de bază – Matei 28:19-20

În jurnalul pentru studiul scripturilor, faceţi următoarele teme:
1. Enumeraţi cel puţin trei moduri în care le putem depune altora mărturie despre Isus Hristos. Apoi, selectaţi un mod din lista voastră şi scrieţi un obiectiv cu privire la cum veţi căuta să le depuneţi altora mărturie despre Isus Hristos.
2. Răspundeţi la următoarea întrebare: Gândindu-vă la ceea ce Salvatorul a spus în Matei 28:19-20, ce puteţi face pentru a vă pregăti să slujiţi în misiune?
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

Am studiat Matei 27-28 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: